Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 72/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 72/
Ședința publică din 22 Ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, cu sediul în Tg.-M, str.-.-, nr.1-3, jud.M, prin reprezentanți legali, împotriva Încheierii din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal - în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde reclamantul intimat " COM" SRL Tg.-M prin avocat, cu delegație la dosar ( 9), lipsă fiind pârâta recurentă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul disp.art.17 din Legea nr.146/1997 modific.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în fond părții prezente.
Reprezentantul reclamantei - intimate " COM"SRL Tg.-M solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că a făcut dovada plății cauțiunii la care a fost obligat, solicitând a fi restituită.
CURTEA,
Prin încheierea din 26 noiembrie 2008, Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta Com SRL și a dispus suspendarea executării deciziei nr. 131 din 24 ianuarie 2008 și a deciziei de impunere nr. 520 din 28 august 2007 și nr. 10 din 28 august 2007, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii pe fond, formulată în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prima instanță a reținut că, activitatea reclamantei se desfășoară în construcții, că are un număr de 41 de angajați pentru care are obligația lunară de plată a contribuțiilor legale iar executarea silită a sumei contestate ar crea prejudicii însemnate, societatea reclamantă nedispunând de fonduri bănești. Astfel, a constatat că cele două cerințe impuse de art. 14 din Legea contenciosului administrativ sunt îndeplinite.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, care a solicitat modificarea în sensul respingerii cererii de suspendare, motivând că hotărârea de suspendare este netemeinică și insuficient argumentată, nefăcându-se dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 republicată. Recurenta a criticat și stabilirea cuantumului cauțiunii, considerând că acesta trebuia să fie în procent de 20% din suma contestată.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este fondat.
Într-adevăr, reclamanta Com SRL Târgu-M a înregistrat pe rolul instanței de contencios administrativ o acțiune în anularea actelor administrative fiscale a căror executare cere a fi suspendată, fiind astfel îndeplinită una dintre cerințele prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004 republicată, însă, nu este justificată, motivată, cererea de suspendare sub aspectul condițiilor prevăzute de art. 14 din același act normativ și anume, un caz bine justificat și existența unei pagube iminente ce ar trebui prevenită.
Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin aspecte ce țin de legalitatea actelor administrative vizate de cererea de suspendare, acestea putând fi analizate doar în cadrul acțiunii în anulare. Lecturând motivarea acțiunii în anulare care are și petitul de suspendare, se observă că reclamanta motivează aceasta din urmă cerere prin invocarea faptului că organul fiscal a săvârșit un exces de zel pe care îl continuă, prin atingerea adusă drepturilor sale legitime. În concluziile scrise depuse în cadrul termenului de pronunțare, reclamanta motivează cererea de suspendare prin faptul că are 41 de salariați cu carte de muncă pentru care are obligații lunare de plată considerabile, că avea comenzi și cheltuieli de personal, cheltuieli cu protecția socială și că are îndoieli cu privire la legalitatea sau oportunitatea actelor contestate. S-a mai precizat că prin executarea silită a sumei imputabile, reclamanta ar pierde forța de muncă specializată ce ar trebui disponibilizată, pentru ca societatea să poată suporta presiunea fiscală impusă de organele de executare.
În primul rând, cererea de suspendare trebuia motivată până la închiderea dezbaterilor și nu în cursul termenului de amânare a pronunțării, pentru ca motivele invocate să poată fi cunoscute și de partea adversă, respectându-se principiul contradictorialității. Instanța de fond a acceptat pur și simplu argumentele reclamantei invocate în concluziile scrise și a concluzionat, fără vreo argumentație proprie, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Instanța de recurs constată însă că reclamanta nu a reușit să dovedească, să motiveze suficient de temeinic cererea de suspendare, de altfel, până la acordarea cuvântului pe fondul cererii nici măcar nu a motivat-o, din moment ce a invocat excesul de putere și atingerea adusă intereselor legitime. Simpla afirmație a persoanei vătămate că sunt îndeplinite cerințele legale ale suspendării, nu sunt suficiente. Reclamanta nu a făcut nici dovada existenței unui caz bine justificat și nici iminența producerii vreunei pagube. Cuantumul sumei contestate, prin el însuți, nu justifică suspendarea iar argumentele reclamantei, așa cum au fost reținute de instanța de fond, dacă ar fi luate în considerare pentru suspendarea executării, practic ar putea fi presupuse în majoritatea cazurilor, or, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 republicată, atât cazul bine justificat, cât și iminența pagubei, trebuie indicate în concret și nu doar afirmate. Cert este că, motivarea cererii de suspendare cuprinsă în acțiunea în anulare, este insuficientă, practic nu poate fi considerată o motivare, iar instanța investită cu o asemenea cerere, putea să ia în considerare motivele invocate în cadrul termenelor procedurale legale. De altfel, nici motivele invocate în concluziile scrise, nu dovedesc îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 14 din lege.
Sub aspectul cuantumului cauțiunii, recurenta face o greșită interpretare a textului legal incident în materie, deoarece art. 215 alin. 2 din OG nr. 92/2003 nu impune cuantumul de 20% din sumă, ci de "până la 20% din cuantumul sumei contestate".
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul, va modifica hotărârea atacată în sensul că va respinge cererea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale contestate și va dispune restituirea cauțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -.-, nr. 1-3, județul M, împotriva Încheierii din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 1906/2008.
Modifică încheierea recurată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării deciziei nr. 131 din 24 ianuarie 2008, formulată de Com SRL Târgu-M în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice
Dispune restituirea cauțiunii în cuantum de 2.000 lei achitată cu recipisa CEC (fila 196).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-24.02.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
