Anulare act administrativ . Decizia 82/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 82/
Ședința publică din 22 Ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI S, împotriva sentinței civile nr. 203 din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 2292/2006.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat în termen, motivat în temeiul disp.art.301, 303 Cod pr.civ. fiind achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 2,oo lei prin chitanța aflată la fila 13 din dosar și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reclamanta intimată "COM "SRL Sad epus la dosar întâmpinare.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța, față de actele și lucrările dosarului o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 203 din 21 martie 2002, Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Com SRL S în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului S, a anulat Dispoziția nr. 521 din 20 aprilie 2006 emisă de pârât prin care s-a respins contestația reclamantei împotriva Procesului verbal nr. 22374 din 9 decembrie 2005 și a deciziei de impunere nr. 3639 din 27 februarie 2006, încheiate de Primăria municipiului S pentru suma de 9.358,89 lei reprezentând taxă hotelieră și foloase nerealizate aferente anilor 2004-2005. Contestația a fost admisă pentru suma de 3.595,89 lei, reclamanta fiind exonerată de plata acestei sume și respinsă pentru suma de 5.763 lei.
Instanța de fond a reținut că taxa hotelieră pentru ședere în municipiu, orașe sau comune a fost reglementată prin Cap. VII art. 45-47 din OG nr. 36/2002, în vigoare până la data de 1 ianuarie 2004, când a fost înlocuită cu Codul fiscal prin art. 278-281 și că, în speță, pentru șederea în municipiul S, Consiliul local a reglementat taxa hotelieră prin HCL nr. 55 din 29 mai 2003, abrogată prin HCL nr. 78/2003, iar cota de impozitare prevăzută de aceasta din urmă a fost menținută și pentru anul 2005 prin HCL nr. 66/2004. În esență instanța de fond a reținut concluziile raporturilor de expertiză contabilă judiciară efectuată în cauză și explicațiile date de expert prin răspunsul la obiecțiuni, apreciind că suma datorată de reclamantă cu titlu de taxă hotelieră și foloase nerealizate, este cea constatată de expert.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de pârâtul Primarul municipiului S, care a solicitat rejudecarea în fond a cauzei și schimbarea în tot în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, recurentul as precizat că instanța de fond s-a mărginit doar la a reține susținerile fiecărei părți, actele depuse la dosar și probele administrate, după care, analizând fondul cauzei, a menționat doar suma ce s-a stabilit prin procesul verbal contestat și apoi suma datorată, cea indicată în raportul de expertiză. S-a subliniat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și în plus, nu s-a ținut cont de faptul că nicio factură nu a avut înscrisă taxa hotelieră, nu s-a depus nici un document din care să rezulte o scutire de plată a taxei hoteliere. S-a mai precizat că sumele constatate ca fiind datorate de reclamantă au rezultat în urma verificării documentelor existente în dosarele de evidență contabilă ale societății, puse la dispoziție de către aceasta, aplicându-se procentul de 3% la tariful de cazare înscris în facturile eliberate de societate, iar din majoritatea facturilor rezultă o perioadă de cazare mai mare decât 48 de ore.
Recurentul a mai făcut referiri și la afirmațiile contradictorii din cuprinsul raportului de expertiză, în primul rând cele legate de scutiri, precum și la modul în care expertul a determinat suma acceptată de instanță și materialul documentar care a stat la baza calculului sumei respective, subliniind și faptul că instanța nu a ținut cont de apărările pârâtului și de obiecțiunile la expertiză.
Recurentul a formulat concluzii scrise în care practic a detaliat aspectele deja reținute în motivarea căii de atac și în apărările formulate în fața primei instanțe.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este fondat.
În mod corect prima instanță a reținut că actul constatator privea respectarea prevederilor privind taxa hotelieră aferentă perioadei ianuarie 2004 - august 2005, făcându-se trimitere la HCL-urile care au stabilit impozitele și taxele locale anuale, dar, s-a omis a se avea în vedere că taxa hotelieră este reglementată de Codul fiscal. De asemenea, instanța corect a apreciat că nu se verifică motivul de nulitate al procesului verbal deoarece, deși poartă antetul Primăriei, el este încheiat de organele de control din cadrul instituției, aspect ce rezultă în mod evident, fiind și semnat de persoanele indicate în antet.
Pe fondul contestației, se constată că prima instanță a acceptat fără rezerve concluziile expertizei, omițând aspecte care contrazic practic constatările din raportul de expertiză.
În primul rând se impută faptul că nu rezultă modul de calcul al sumelor constatate fi datorate, contestatoarea precizând în considerentele acțiunii în contencios că, întrucât Consiliul Local și Primarul municipiului S nu au elaborat formulare de cont, metodologia de colectare, formularele necesare și instrucțiunile de utilizare în vederea colectării și vărsării la bugetul local a taxelor hoteliere de către agenții economici, ea nu a cunoscut modalitatea de colectare, cu atât mai mult cu cât art. 280 din Legea nr. 571/2003 prevede situațiile de scutire. Totodată, s-a învederat că a pus la dispoziția organului constatator doar situația contului 704 - venituri din activitatea de bază - în care nu sunt cuprinse doar veniturile din activitatea de cazare turistică, justificând prin faptul că hotărârile Consiliului local S prin care s-a stabilit taxa hotelieră "au mari carențe de formulare, în formă neexplicită, cu lipsă de conciziune, făcând apel la texte de lege fără explicațiile necesare".
Contestatoarea a invocat HCL publicată în Buletinul Informativ al Primăriei nr. 161 din 1-15 ianuarie 2004, hotărâre care a determinat-o să nu colecteze taxa hotelieră pentru alte situații decât cele arătate și anume: taxa de ședere în municipiu - pe o durată mai mare de 48 de ore, datorată de persoane fizice în vârstă de peste 18 ani, este de 3% din tariful de cazare practicat de unitățile hoteliere. Se recunoaște că nu s-a colectat taxa pentru alte situații, considerând că a fost indusă în eroare prin modul în care a fost dată publicității în Buletinul Informativ al Primăriei HCL privind taxa hotelieră. De asemenea, nu se contestă faptul că pe facturi nu era înscrisă taxa hotelieră și nu existau documente din care să rezulte situațiile de scutire.
Relevant este că HG nr. 44/2004 în forma în vigoare în 2004, la pct. 185, 186, 187 cuprinde Norme metodologice privind taxa
hotelieră, la pct. 186 fiind reglementat în mod expres că persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea au obligația ca în documentele utilizate pentru încasarea tarifelor de cazare să evidențieze
distinct taxa hotelieră încasată determinată în funcție de cotă și, după caz, numărul de zile stabilite de autoritățile deliberative. La pct. 279 se reglementează "calculul taxei" iar la 188, "Norme metodologice" de aplicare. Față de aspectele învederate, contestatoarea nu poate invoca necunoașterea modalității de calcul și a normelor metodologice de aplicare.
În raportul de expertiză s-a reținut că în timpul efectuării expertizei s-a procedat la calculul taxei hoteliere care trebuia reținută de la persoanele cazate peste 48 de ore, că s-a ținut cont de scutirile prevăzute de art. 280 Codul fiscal, aplicându-se practic 3% din tariful de cazare, pornindu-se de la Buletinul de informare al Primăriei
Practic expertul s-a substituit persoanei juridice prin îndeplinirea în cursul expertizei a unei proceduri de calcul pe care societatea avea obligația să o efectueze potrivit reglementărilor legale deja indicate. Faptul că expertul a stabilit o măsură de calcul în modalitatea arătată de el, nu poate exonera societatea contestatoare de aplicarea sancțiunilor pentru neîndeplinirea la timp a obligațiilor fiscale.
În plus, chiar și în măsura în care se consideră a fi indus în eroare, potrivit textului publicat în Buletinul de informare, contestatoarea, pornind de la prevederile Codului fiscal și ale HG 44/2004, avea suficiente elemente să aplice, să declare și să vireze suma cu acest titlu. Expertul consemnează că pentru perioada ianuarie 2004 - august 2005 nu s-a calculat taxa hotelieră, fapt determinat de așteptarea contribuabilului de a primi modelul "situației cu sumele încasate lunar pentru taxa hotelieră pentru anul.".
Faptul că expertul precizează că în cursul expertizei s-a procedat la calculul taxei hoteliere și că "trebuia" reținută taxa în cuantum de 5.763 lei, nu justifică admiterea acțiunii în contencios administrativ, deoarece reclamanta contestatoare nu are nicio justificare a faptului că nu a colectat și virat taxa, invocând inducerea în eroare în condițiile în care existau dispoziții legale, publicate în Monitorul Oficial care îi dădeau posibilitatea să pună în aplicare HCL-urile corespunzătoare anilor 2004 și 2005, având indicate procentele, pe modalitățile de calcul prevăzute de textele legale indicate, concluziile expertizei sunt bazate practic pe apărările contestatoarei, ignorându-se luarea în considerare și a prevederilor Codului fiscal și ale HG nr. 44/2004, care cuprind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003. Omiterea acestora nu poate fi considerată o "scăpare" care se dovedește că influențează concluziile la care a ajuns expertul. Deși în
răspunsul la obiecțiuni, expertul susține că din moment ce la efectuarea expertizei s-a ținut cont de Legea nr. 571/2003 și HG 44/2004, obiecțiunea este inutilă, din raportul de expertiză rezultă că practic s-au făcut calculele pornind de la informațiile publicate în Buletinul de informare al Primăriei și s-a ținut cont de scutirile prevăzute la art. 280 Cod fiscal. Pentru aplicarea acestor scutiri, se subînțelege că trebuia să existe documente justificative, or, câtă vreme nici măcar pe facturi nu a fost înscrisă taxa hotelieră, simpla referire la registrul de evidență a persoanelor cazate nu poate justifica scutirile reglementate de art. 280 Cod fiscal, cu atât mai mult cu cât în Normele metodologice pct. 189 se prevede expres că pentru a beneficia scutire, persoanele interesate trebuia să facă dovada cu documente justificative. Este de neînțeles cum expertul, în timpul efectuării expertizei, a reușit să țină seama la calculul taxei hoteliere, de scutirile prevăzute de art. 280 Cod fiscal. Instanța și-a însușit pur și simplu această probă, constatând că există o diferență între suma la care a ajuns expertul contabil și cea stabilită de pârât, fără a prezenta practic vreun argument pentru care a apreciat că este corect calculul efectuat de expert în raport cu cele din actul constatator.
Instanța nu a observat nici că expertul a prezentat modul de calcul în condițiile în care contestatoarea practic nu a procedat la calculul și virarea taxei hoteliere și nefiind în situația de a accepta că expertul contabil poate să suplinească îndeplinirea obligației fiscale de către persoana juridică în cauză care a invocat lipsa formularelor și necunoașterea metodologiei de calcul, aspecte care trebuiau înlăturate de instanță față de prevederile legale prezentate.
Pentru considerentele arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul, va modifica hotărârea atacată în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului S, împotriva sentinței civile nr. 203 din 21 martie 2008 pronunțată în dosarul nr.242/2006 al Tribunalului Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Modifică în tot hotărârea atacată în sensul că respinge ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Com SRL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-11.02.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
