Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 729/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 729/CA/2009
Ședința publică de la 27 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanta -" "SRL și pârâtului MINISTERUL MEDIULUI - ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU B împotriva sentinței civile nr.714/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. pentru reclamanta recurentă, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că din partea reclamantei recurente s-a depus întâmpinare la recursul pârâtei.
Din partea pârâtei recurente s-a depus întâmpinare la recursul reclamantei, precum și concluzii scrise.
Se comunică întâmpinarea depusă de pârâta recurentă cu mandatarul reclamantei recurente.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamantei susține recursul, solicitând în principal, admiterea acestuia, casarea sentinței civile atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art.261 pct.3 și 5 Cod pr.civilă, în sensul că nu s-a pronunțat asupra dovezilor administrate în cauză și nici nu cuprinde motivele de drept care au stat la baza hotărârii. Singura probă care a fost invocată de instanță este expertiza efectuată în cauză, la care reclamanta a făcut obiecțiuni și care au fost respinse, dar nici despre aceasta nu se face vorbire în hotărârea atacată.
Instanța de fond trebuia să lămurească aspectele invocate de reclamantă cu referire la aplicabilitatea în cauză a Legii nr.73/2000 privind Fondul pentru Mediu.
Conform Ordinului nr.578/2006 a Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor, obligativitatea plății taxei de mediu revine agenților economici care introduc ambalaje pe piața națională și nicidecum nu revine producătorilor de ambalaje care exportă rezultatul activității lor, societatea reclamantă exportând cca 80% din producție.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii, anularea actelor emise de pârâtă și exonerarea reclamantei de la plata sumelor stabilite în sarcina sa prin Raportul de inspecție fiscală nr.12105/10.08.2007 și Decizia de impunere nr.12106/10.08.2007.
Cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
În ce privește recursul pârâtei, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Reclamanta -" "SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta MINISTERUL MEDIULUI - ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- anularea deciziei de impunere nr. 12106/10.08.2007 pentru suma de 192.066 lei,
- anularea Raportului de inspecție nr. 12105/10.08.2007,
- anularea Deciziei nr. 44 din 23.10.2007,
- suspendarea executării până la soluționarea prezentei contestații.
În motivarea contestației sale reclamanta a arătat că societatea înființată în anul 1996, are ca obiect de activitate COD 2121 fabricarea hârtiei și a cartonului ondulat și ambalaje din hârtie sau carton, produse ce reprezintă exportul atât direct cât și indirect, prin livrarea acestora firmelor care efectuează exporturi din diverse mărfuri.
Urmare a controlului în perioada 19.06 - 02.07.2007 de către inspectori ai pârâtei, s-a întocmit Raportul de inspecție nr. 12105/10.08.2007 cât și Decizia de impunere nr. 12106 din aceeași dată prin care s-a stabilit obligația acesteia la plata sumei de 192.066 lei cu titlu de contribuție la fondul de mediu precum si penalități și majorări de întârziere, sume pe care aceasta consideră că nu le datorează.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 73/2000.
Secția de contencios administrativ a Tribunalului Sibiu prin sentința nr. 714/CA/2008 a admis în parte acțiunea în contencios administrativ, a anulat în parte actele fiscale atacate pentru suma de 109.110,85 lei și le-a menținut pentru suma de 83.296,32 lei. A respins celelalte pretenții și a acordat cheltuieli de judecata în sumă de 1.590 lei. Instanța a reținut prin considerentele expuse că potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, reclamanta datorează doar contribuția la fondul de mediu în temeiul art. 9 al. 1 lit. d din 73/2000 și nu datorează accesoriile calculate sub forma dobânzilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra probelor administrate de reclamanta și nu a dat o dezlegare în drept adecvata cauzei deduse judecății.
În subsidiar se solicită modificarea hotărârii și admiterea în totalitate a cererii reclamantei, exonerarea și de plata debitului principal.
Prin motivele de recurs se arată că față de perioada supusa controlului 2002-2003, în speță sunt aplicabile prevederile 73/2000, astfel cum a fost modificata, iar din interpretarea textului legal reiese că taxa se percepe de greutatea ambalajelor introduse pe piață națională de producătorii naționali. Astfel, reclamanta enunță prevederile unor texte legale și anume art. 9 pct. 1 lit.d din 293/2002, 333/2004, OUG nr. 196/2005, 105/2006, Ordinul 578/2006.Taxa trebuie plătită de importatorii și producătorii de ambalaje și nu de agenții economici care produc și livrează bunuri ambalate, întrucât și în acest caz se aplică principiul că poluatorul plătește.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9, 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă.
Recursul este legal timbrat.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând modificarea hotărârii și respingerea acțiunii. Prin motivele de recurs se arata că hotărârea pronunțată este nemotivată, instanța doar a preluat concluziile raportului de expertiza, fără a expune argumente în fapt și în drept, potrivit art. 304 pct. 7 din Codul d e procedura civila. Hotărârea a fost pronunțată cu nesocotirea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, deoarece expertul nu se poate pronunța asupra legalității sau nelegalității debitului, nu se poate pronunța asupra unor probleme de drept. 73/2000 prevede că fondul de mediu se constituie și se gestionează în conformitate cu prevederile 72/1996 constituind resurse financiare publice, astfel că accesoriile se calculează potrivit prevederilor 72/1996 și OG nr. 11/1996. Administrația apreciază că posibilitatea de a pretinde dobânzi se raportează doar la momentul intrării în vigoare a OUG nr. 196/2005 și reprezintă o interpretare rigidă și excesivă a legii. Taxa către Fondul de mediu reprezintă o obligație bugetara, astfel că urmează regimul juridic al taxelor și impozitelor datorate către bugetul general consolidat al statului.
În drept s-au invocat prevederile art. 299-304 din Codul d e procedura civila.
Recursul este scutit de plata timbrajului, potrivit art. 17 din 146/1997.
Curtea, examinând recursurile declarate, constata ca sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin raportul de inspecție fiscală nr. 12105/10 08 2007 s-a stabilit că reclamanta datorează pentru perioada 7.06.2002-31.12.2003 contribuția la Fondul de mediu, reprezentând o cotă de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producători și importatori, potrivit art. 9 pct. 1 lit. d din 73/2000. Creanța fiscală datorată a fost stabilită la suma de 192.066 lei din care 82.956 lei debit principal, 95.012 lei dobânzi și 14.098 lei penalități. Reclamanta a desfășurat activitatea de producere a ambalajelor. În cauza a fost emisă decizia de impunere nr. 12106/2007.
Legea nr. 73 din 4 mai 2000 privind Fondul pentru mediu publicată în M Of. nr. 207 din 11 mai 2000 prevede în art. 1 că se instituie Fondul pentru mediu, instrument economico-financiar destinat susținerii și realizării obiectivelor prioritare, de interes public major, din Planul național de acțiune pentru protecția mediului, în conformitate cu normele și standardele de mediu naționale și internaționale. Fondul pentru mediu esteun fond special, extrabugetar, care se constituie, se gestionează și se utilizează în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale altor dispoziții legale - art. 2 din lege.
Potrivit art. 9 al. 1 lit d din lege, aplicabile în speță, din sumele încasate cu titlu de taxe pentru comercializarea pe piața interna sau la export a unor resurse naturale, biologice sau minerale se colectează sumele pentru constituirea Fondului.
Potrivit art. 10 din lege, Fondul pentru mediu se utilizează pentru susținerea și realizarea obiectivelor prioritare, de interes public major, din Planul național de acțiune pentru protecția mediului, care vizează:
a) sprijinirea și încurajarea măsurilor concertate pentru reducerea sau eliminarea deșeurilor și surselor majore de poluare de pe teritoriul tarii;
b) realizarea proiectelor de refacere ecologica a zonelor deteriorate, a măsurilor destinate conservării diversității biologice, salvării unor specii amenințate cu dispariția și buna administrare a zonelor naturale cu regim de protecție sau cu valoare peisagistica deosebita, în conformitate cu dispozițiile legii;
c) alte activități ale căror efecte directe contribuie la ameliorarea calității mediului și a vieții în zonele locuite.
În art. 12 din lege se menționează că nerespectarea prevederilor legale privind constituirea și utilizarea Fondului pentru mediu atrage răspunderea civilă, contravențională, materială sau penală, după caz, în condițiile legislației privind combaterea evaziunii fiscale. Totodată neplata la termen a obligațiilor către Fondul pentru mediu atrage și anularea dreptului de a obține orice forma de susținere prevăzută la art. 10.
Legea nr. 73 din 4 mai 2000 privind Fondul pentru mediu publicată în < <LLNK 32002 8890 46>MONITORUL OFICIAL nr. 889 din 9 decembrie 2002, în forma modificata, prevede prin art. 1 că se înființează Fondul pentru mediu, instrument economico-financiar destinat susținerii și realizării cu prioritate a proiectelor cuprinse în Planul național de acțiune pentru protecția mediului, în conformitate cu normele și standardele de mediu în vigoare.
Fondul pentru mediu se constituie, se gestionează și se utilizează în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale <LLNK 11996 72 10 201 0 17>Legii nr. 72/1996 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare. Bugetul de venituri și cheltuieli al Fondului pentru mediu se aproba de către Guvern, la propunerea autorității publice centrale pentru protecția mediului art.2 din lege.
Potrivit art. 8 lit. d din lege, veniturile Fondului pentru mediu se constituie din cota de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producători și importatori, cu excepția celor utilizate pentru medicamente;
Sumele prevăzute la art. 8 lit. a)-e)*) se plătesc pana la data de 25 lunii următoare celei în care s-a desfășurat activitatea, într-un cont de trezorerie al Fondului pentru mediu. Obligația calculării și vărsării sumelor rezultate din aplicarea prevederilor art. 8 lit. a)-e)*) revine persoanelor fizice și juridice care desfășoară respectivele activități -art. 9 din lege.
Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală, după caz. sumelor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. a)-e)*) constituie contravenție și se sancționează astfel:
a) cu amenda de la 10 la 20 milioane lei pentru persoane fizice;
b) cu amenda de la 100 la 500 milioane lei pentru persoane juridice-art. 12 din lege.
Față de obiectul de activitate al reclamantei, producerea de ambalaje, se apreciază ca de scopul pentru care a fost constituit fondul de mediu, reclamanta datorează contribuția de 3% către acest fond, astfel cum a fost stabilit debitul de parata și care a fost verificat de către expertul contabil care a constatat calculul corect al sumei și în conformitate cu legea specială.
Față de actul normativ aplicabil pentru perioada în care au fost stabilite obligațiile către fondul de mediu se constata ca in forma inițială a legii nu era stabilita scadenta pentru plata acestor datorii, astfel ca fără un termen de plata nu exista nici o întârziere in achitarea obligațiilor, fiind o lacuna legislativă in acest sens.
În forma modificată a legii, aplicabilă reclamantei de la data intrării in vigoare, se constata ca exista stabilita scadenta pentru virarea sumelor către fond, dar nu este stabilita de legiuitor sancțiunea plății penalităților sau a majorărilor in caz de neplata a debitelor la termenul stabilit. În ambele cazuri, legiuitorul a arătat ca încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală, după caz. sumelor prevăzute la art. 8 constituie contravenție și se sancționează cu amenda contravenționala.
În situația în care legea nu prevede plata unor dobânzi și majorări de întârziere, organele fiscale nu pot sa adauge la lege, în lipsă de stipulație expresa a legii speciale, potrivit principiului de drept,ubi lex non distinguit, nec nos distinguire debemus, adică unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem. Potrivit dispozițiilor exprese ale legii, Fondul pentru mediu este un fond special, extrabugetar, care se constituie, se gestionează și se utilizează în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale altor dispoziții legale - art. 2 din lege. În consecință, nu pot fi aplicate dobânzile și penalitățile percepute pentru neplata debitelor către bugetul statului, chiar daca modificarea ulterioara a legii prevede că Fondul pentru mediu se constituie, se gestionează și se utilizează în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale <LLNK 11996 72 10 201 0 17>Legii nr. 72/1996.
În consecință, se constata ca în mod nelegal parata a perceput dobânzi si penalități de întârziere pentru contribuția datorata de reclamanta la fondul de mediu.
Instanța de fond a exprimat intr-o maniera excesiv de sintetică argumentele în fapt și in drept ce au determinat pronunțarea sentinței, dar a făcut referire la starea de fapt ce a fost reținuta de expert și la textul legal aplicabil spetei.
de aceste considerente se apreciază ca in cauză nu sunt motive de casare sau de modificare a sentinței, dintre cele prevăzute de art. 304, 312 din Codul d e procedura civila, astfel ca recursurile părților vor fi respinse ca nefondate.
de împrejurarea ca instanța a respins recursul declarat de reclamanta se va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecata in recurs.<LLNK 52000 73 11 20 0> <LLNK 52000 73 11 20 0> <LLNK 52000 73 11 20 0> <LLNK 52000 73 11 20 0> <LLNK 52000 73 11 20 0> <LLNK 52000 73 10 20 0>
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta -" "SRL și pârâtului MINISTERUL MEDIULUI - ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU B împotriva sentinței civile nr.714/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și contencios administrativ în dosarul nr-.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored./2 ex./26.06.2009
Jud.fond
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Ioan Cibu, Iosif Morcan
