Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 730/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 730
Ședința publică din data de 27 mai 2008
PREȘEDINTE: Giurgiu Afrodita G -
JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Nițu Teodor Chirica Elena
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta P, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 481 din data de 18 decembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamantele și -Pensiunea, cu sediul în,-, jud. P.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-pârâtă P, prin consilier juridic și intimata-reclamantă, în nume propriu și în calitate de reprezentant al -Pensiunea, personal și asistată de avocat, din cadrul Baroului P, care depune împuternicirea avocațială/26.05.2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că prin serviciul registratură intimatele au depus întâmpinare în cuprinsul căreia s-a invocat excepția nulității recursului, după care,
Curtea pune în discuția părților excepția nulității recursului invocată de intimatele-reclamante.
Intimatele-reclamante și -Pensiunea, reprezentate de avocat, solicită admiterea excepției nulității recursului, deoarece acesta nu conține motivele de nelegalitate și dezvoltarea acestora astfel cum prevăd dispozițiile art. 304 Cod pr.civilă. Niciunul dintre aspectele invocate de recurentă nu este întemeiat pe vreunul din punctele articolului 304 Cod pr.civilă, recurenta mulțumindu-se să invoce generic art. 304 Cod pr.civilă.
Recurenta-pârâtă P, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției nulității recursului, aceasta fiind neîntemeiată deoarece recursul privește greșita interpretare a textelor de lege de către instanța de fond, fiind incidente dispozițiile art. 3041Cod pr.civilă.
Curtea, deliberând, respinge ca neîntemeiată excepția nulității recursului invocată de intimatele-reclamante, având în vedere faptul că împotriva sentinței recurate nu se putea exercita decât calea de atac a recursului, astfel că instanța poate să analizeze soluția pronunțată sub toate aspectele, inclusiv netemeinicie, potrivit dispozițiilor art. 3041Cod pr.civilă.
Luând act că nu se formulează alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-pârâtă P, prin consilier juridic, arată că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că reclamanta
-Pensiunea a fost reautorizată în baza Legii nr. 507/2002 privind organizarea și desfășurarea unor activități economice de către persoanele fizice, obținând autorizația nr. 76/2003. Astfel, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 507/2002, Decretul-lege nr.54/1990 a fost abrogat, fiind sistate facilitățile prevăzute de dispozițiile sale.
Pentru acest considerent, cheltuielile salariale efectuate de reclamantă în perioada 2003-2004 au fost apreciate ca fiind cheltuieli nedeductibile fiscal, ceea ce a dus la emiterea deciziei de impunere contestate.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimata-reclamantă, reprezentată de avocat, prezentând situația de fapt, arată că dispozițiile Legii nr. 507/2002 au interzis persoanelor fizice autorizate să angajeze persoane cu contract individual de muncă pentru desfășurarea activităților pentru care s-a obținut autorizare.
În condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut expres situația convențiilor deja încheiate și aflate în vigoare, acestora li se aplică actul normativ în vigoare la data încheierii lor, deoarece atât dispozițiile constituționale cât și cele ale Codului d e procedură civilă consacră principiul neretroactivității legii.
Se arată, totodată, că reclamanta, în anul 2002, în temeiul Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de șomaj și stimularea forței de muncă, a angajat 2 salariați, cu obligativitatea de a menține contractele de muncă încheiate cu aceștia pentru o perioadă de cel puțin 2 ani.
Întrucât prin edictarea Legii nr. 507/2002 nu s-a reglementat situația contractelor încheiate anterior intrării sale în vigoare, reclamanta s-a aflat în situația de a se adresa instituțiilor competente în acest domeniu, și P, acestea neputând găsi soluția corectă aplicabilă unor astfel de situații.
Mai mult, nu se putea proceda la desființarea contractelor de muncă, atâta timp cât Codul muncii reglementează expres cazurile de încetare de drept a contractelor de muncă.
Se mai arată că persoana fizică autorizată ar fi trebuit să fie radiată ca urmare a anulării autorizației prin dispoziția nr. 140/26.01.2005. În condițiile în care persoana fizică autorizată nu mai exista, nu mai avea capacitatea de folosință a drepturilor sale civile, dispozițiile legale invocate de autoritatea fiscală nu i se mai puteau aplica și nu se mai puteau emite decizii de impunere pe numele său.
Având cuvântul în replică, recurenta-pârâtă P, prin consilier juridic, precizează că verificările organului fiscal au vizat o perioadă în care persoana fizică autorizată exista și desfășura activitate.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința nr. 481 din 8.12.2007, Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei și a admis acțiunea formulată de reclamanții și - Pensiunea, în contradictoriu cu pârâta
P și a anulat decizia P nr. 10/1.02.2007, actul de control încheiat de Administrația Finanțelor Publice oraș, precum și Decizia de impunere nr. 12107/29.09.2006.
Pentru a hotarî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta s-a înființat ca PFA - Pensiunea, în baza Decretului - Lege 54/1990 și avea posibilitatea să-și desfășoare activitatea cu personal salarizat, angajând astfel doi salariați cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, ulterior prin Legea nr 507/2002 s-a abrogat Decretul - Lege 54/1990 și începând cu data de 15.11.2002 s-a interzis persoanelor fizice autorizate să mai angajeze persoane cu contract individual de muncă pentru desfașurarea activităților pentru care s-a obținut autorizarea, însă dispozițiile art. 3 alin. 3 din Legea 507/2002, nu pot avea efecte retroactive astfel încât, contractele de muncă încheiate anterior își păstreaza valabilitatea.
In raport de cele reținute, prima instanță a admis acțiunea și a anulat actele fiscale, considerând că atât cheltuielile cu salariile cât și cele privind contribuțiile aferente sunt deductibile fiscal și ca atare, reclamanta nu datorează nici diferența de impozit pe venit global aferent anului 2004 și nici majorări sau penalități de întârziere.
Impotriva sentinței a declarat recurs, pârâta DGFP P, criticând hotarîrea pentru nelegalitate si netemeinicie, aratând în esență că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantei și anulate actele fiscale, instanța de fond neavând în vedere că reclamanta a fost reautorizată în baza Legii 507/2002, privind organizarea și desfășurarea unor activitați economice de către persoane fizice, obținând autorizația nr. 76/2003, iar atribuțiile de serviciu al celor doi salariați au legatură cu obiectul de activitate al persoanei fizice autorizate și aceasta nu beneficia de posibilitatea de a avea astfel de angajați după apariția Legii 507/2002 și în conf. cu disp. art 49 al. 7, lit. m din legea 571/2003, privind codul fiscal, cheltuielile salariale cu cei doi angajați au fost considerate nedeductibil fiscal și greșit a fost admisă acțiunea și anulate actele fiscale.
Arată recurenta că, Legea 507/2002 a interzis persoanelor fizice autorizate de a mai avea angajate persoane cu contract individual de muncă pentru desfăsurarea activităților pentru care s-a obținut autorizația, situație în care contractele de muncă, ale salariaților angajați anterior au încetat de drept, considerente pentru care, cheltuielile cu salariile cât și cele privind contribuțiile aferente, nu erau deductibile fiscal și prin urmare nu trebuiau anulate actele fiscale întocmite de organele de control, prin care s-a stabilit în sarcina intimatei reclamante privind diferența de impozit pe venitul global, aferent anului 2004, majorări de întârziere și penalitați de întârziere aferente impozitului pe venit.
Se solicita admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrarile dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Intimata reclamanta s-a înființat ca asociație familială în baza Decretului - lege 54/1990, act normativ care nu instituia nici o restricție referitoare la angajarea unor persoane și în acest sens intimata a angajat doi salariați cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată.
Decretul - Lege nr 54/1990 a fost abrogat prin Legea 507/2002 și prin disp. art. 3 alin. 3 din legea nr. 507/2002 s-a interzis angajarea de persoane cu contract individual de muncă, dar aceste dispoziții trebuiesc interpretate, în sensul că nu mai pot fi încheiate noi contracte individuale de muncă, de la data intrării în vigoare a legii, dispozițiile Legii 507/2002 neputându-se aplica retroactiv, potrivit principiului neretroactivității legii civile, astfel încât contractele individuale de muncă a celor doi salariați ai intimatei, încheiate în temeiul dispozițiilor Decretului - lege nr 54/1990 își păstrează valabilitatea, considerente pentru care cheltuielile efectuate cu salariile cât și cele privind contribuțiile aferente, sunt deductibile fiscal.
Așa fiind, pentru considerente arătate, corect și legal prima instanță considerat că intimata reclamantă nu datorează diferența de impozit pe venitul global aferent anului 2004, majorări de întârziere și penalitați de întârziere, aferente impozitului pe venit și corect a anulat actele fiscale.
In consecință, criticile aduse sentinței de recurentă, sunt nefondate și ca atare recursul declarat de pârâtă se privește ca nefondat și va fi respins în temeiul art. 312 al. 1 civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta P, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 481 din data de 18 decembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamantele și -Pensiunea, cu sediul în,-, jud. P.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 27 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Nițu Teodor Chirica Elena
G - - - - -
Grefier,
- -
Red. EC/DD
2 ex/28.05.2008
f- Tribunal
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Giurgiu AfroditaJudecători:Giurgiu Afrodita, Nițu Teodor Chirica Elena
