Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 74/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios Administrativ și Fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.74/R/Dosar nr.2876/62/R/-./2008
Ședința publică din data de:-3 Februarie 2009
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă- - -- JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
-- -- JUDECĂTOR 3: Georgeta
-- --- președinte secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtaDirecția Generală a FinanțelorpentruAdministrația Finanțelor Publice Z,împotriva Sentinței civile nr.125/AF din data de 7 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.-, având ca obiect "anulare act control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru Administrația Finanțelor Publice Z, în ședința publică din data de 27 ianuarie 2009, când părțile au lipsit, conform celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 3 februarie 2009.
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sentința civilă nr.125/AF/07.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Z și, în consecință, s-a anulat actul administrativ fiscal nr.2376/20.02.2008 și decizia nr.3 din 04.04.2008, emise de pârâtă și a fost obligată Administrația Finanțelor Publice Z să restituie reclamantei suma de 6027 lei, reprezentând taxă specială de primă înmatriculare, achitată cu chitanța seria -, nr.- din 19:06.2007 pentru autoturismul marca Opel, fabricat în anul 2001, sumă ce s-a dispus a fi actualizată cu dobânda legală la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art.2141- art.2143din Legea nr.571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art.90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene prevăd că niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea Curții Europene de Justiție dată în cazul Weigel vs. fur (C-387/01) în anul 2004, a stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Reglementarea instituită prin dispozițiile art.90, paragraful 1 are ca efect interzicerea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, în România nu se percepe niciun fel de taxă pentru autoturismele produse în țară sau în străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România.
Deși pârâta invocă neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța de fond a constatat că în cauză dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, în lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica Curții Europene de Justiție prin hotărârile date în cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art.148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării la Uniune, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea nr.157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
S-a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea acestei legi prin nr.OUG110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cât și scutiri de la plata taxei (în cazul vehiculelor istorice, etc.).
Această taxă specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art.2141Cod Fiscal.
Taxa în litigiu nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Prin dispozițiile prevăzute de art.2141din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu este percepută.
În acest mod, se aduce atingere prevederilor art.90(1) din Tratat, prevederi care au efect direct și în lumina cărora instanța de fond a apreciat că dispozițiile art.2141- art.2143din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art.90 din Tratat, fiind necesară restituirea ei.
Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, în caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are în proprietate.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese în care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire, astfel că ne aflăm în acest fel în prezența unui refuz nejustificat de restituire, având în vedere dispozițiile dreptului comunitar analizate.
Deși nu îmbracă forma unei decizii sau dispoziții, adresa nr.2376/20.02.2008, emisă de Administrația Finanțelor Publice Z, reprezintă modalitatea de soluționare a plângerii prealabile urmată de reclamantă, conform dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004.
În prezent, prin dispozițiile nr.OUG50/2008 a fost abrogat art.2141din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal. Reținând că taxa solicitată a fi restituită a fost nedatorată, a fost admisă cererea reclamantei privind anularea actului administrativ nr.2376/20.02.2008, a Deciziei nr.3 din 04.04.2008, emise de pârâtă și a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Z să restituie reclamantei suma de 6027 lei, reprezentând taxă specială de primă înmatriculare achitată cu chitanța seria -, nr.-/19.06.2007.
Având în vedre dispozițiile art.1082- art.1084, instanța de fond a obligat pârâta la actualizarea sumei de restituit cu dobânda legală, la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declaratrecurs,în termen legal,Direcția Generală a Finanțelor PublicepentruAdministrația Finanțelor Publice, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, recurenta a arătat că instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea pârâtului la restituirea taxei de primă înmatriculare, deoarece, pentru a avea posibilitatea înmatriculării autoturismului achiziționat, reclamanta avea obligația achitării taxei de primă înmatriculare în România, potrivit art.2141și următoarele din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal. Această prevedere legală a fost respectată de către reclamantă la data înmatriculării autoturismului în România.
Solicitarea ulterioară de restituire a acestei taxe adresată de către reclamantă Administrației Finanțelor Publice Z nu este întemeiată și nu are suport legal, întrucât pe de o parte acesta nu este concretizată printr-un act administrativ fiscal în înțelesul art.41 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, iar pe de altă parte legiuitorul nu reglementează posibilitatea restituirii acesteia.
Instanța de fond, analizând art.2141, trebuia să rețină faptul că plata acestei taxe are un caracter imperativ de la care nu se poate deroga decât în condițiile stabilite de către legiuitor, respectiv potrivit art.2143, text de lege în care reclamanta nu se încadrează.
Legiuitorul nu a stabilit posibilitatea restituirii taxei speciale de primă înmatriculare, organele fiscale neputând deroga de la aceste prevederi în cazul de față, sens în care cererea reclamantei nu este întemeiată. Având în vedere faptul că taxa de primă înmatriculare este stabilită în mod expres de către legiuitor, organele fiscale au pus în mod corect și legal în practică dispozițiile Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, act normativ care nu reglementează posibilitatea restituirii acestuia. Textul de lege nu a fost declarat neconstituțional și instituțiile Comunității Europene nu s-au pronunțat în legătură cu acesta.
Invocarea prevederilor art.148, alin.2 din Constituția României și ale art.90 din Tratatul de aderare a României la Comunitatea Europeană, nu are relevanță în cauza de față, având în vedere faptul că taxa de primă înmatriculare este reglementată pe baza unui act normativ cu caracter special.
Opinia formulată de Comisia Europeană față de taxa specială auto nu a fost în sensul eliminării acesteia, ci a recomandat reașezarea acesteia pe bază de alte principii, respectiv pe paza principiului "poluatorul plătește".
Recurenta a precizat că, potrivit art.11 din nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență". Procedura de restituire se face conform Anexei la nr.HG686/2008.
Având în vedere regimul juridic instituit de legiuitor față de această taxă însușită de această dată de către Comisia Europeană, este evident că obligația ei va subzista și ulterior în cazul reclamantei de față, întrucât aceasta în noua sa formă nu mai contravine Tratatului Comunității Europene și nici Constituției României.
Pe baza noului act normativ se va face practic o compensare între cuantumul taxei achitate în prezent și taxa de poluare ce va trebui achitată, restituindu-se diferența dacă este cazul, conform prevederilor art.11 din nr.OUG50/2008, sens în care interesul reclamantei de a se soluționa favorabil această acțiune devine parțial. Se menționează și punctul de vedere al expertului.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului. Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată cărecursul este nefondat.
Corect instanța de fond a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art.90, alin.1din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus restituirea acestei taxe.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare.
Curtea constată că, în aceste împrejurări, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005, în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis - a arătat următoarele:
În sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art.90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries ).
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art.90 caută să asigure completă neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,Weigel).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art.90, paragraful 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel) Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât cel în cauză cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în acea țară și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă. ( în speță se analiza situația Ungariei ).
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art.90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea Europeană de Justiție a observat că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal, pentru care acele diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art.90, paragraful 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, să se facă pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Faptul că pe parcursul soluționării litigiului intrat în vigoare nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare.
Compensarea nu este posibilă atâta timp cât nu este stabilită o creanță a recurentei pârâte împotriva reclamantului având ca obiect taxa de poluare. Prin compensație se sting dacă două obligații reciproce până la concurența celei mai mici. În prezent doar creanța reclamantului este certă, lichidă și exigibilă, recurenta pârâtă nu deține o creanță față de aceasta. Dispozițiile nr.OUG50/2008 nu pot retroactiva.
Pentru aceste considerente, constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, Curtea, în temeiul art.312, alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art.304, pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru Administrația Finanțelor Publice Z, împotriva Sentinței civile nr.125/AF/07.10.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă,
Intimata a solicitat cheltuieli de judecată, dar nu a precizat cuantumul acestora și nu a făcut dovada efectuării lor (nu a depus chitanță, factură, etc.),
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtaDirecția Generală a Finanțelor Publice B(cu sediul în mun.B,-, jud.B), pentru Administrația Finanțelor Publice împotriva Sentinței civile nr.125/AF/7.10.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.:-/03.02.2009
Dact.:-/3 ex./16.02.2009
Jud.fond:-
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Marcela Comșa, Georgeta
