Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 810/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂN I
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.810/ DOSAR NR-
Ședința publică din 3 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
- - - - JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1220/25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Covasna.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 18 noiembrie 2008, când părțile au fost lipsă, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 25 noiembrie 2008, 2 decembrie 2008, respectiv pentru astăzi 3 decembrie 2008.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr.1220 din data de 25 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna s-a admis în parte acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S-a anulat în parte Decizia nr.147/2005 emisă de pârâtă și Raportul de inspecție fiscală nr.1344/30.03.2005 cu privire la impozitul pe profit, dobânzile și penalitățile de întârziere aferente. S-a stabilit că reclamantul datorează cu titlu de impozit pe profit suma de 175.309.350 lei. S-a dispus recalcularea dobânzilor și penalităților de întârziere în raport de suma stabilită; s-au respins restul cererilor.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin controlul efectuat în anul 2005, Direcția de Control Fiscal Cav erificat activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 14.04.2000 - 31.12.2004.
Prin Raportul de inspecție fiscal încheiat la 23.03.3005, s-au reținut unele obligații fiscale în sarcina ui.
Astfel, s-a constatat că reclamantul a calculat eronat impozitul pe profit microintreprinderi în loc de impozit pe profit, stabilind ca obligație suplimentară de plată cu acest titlu 237.206.699 lei la care s-au calculat dobândă în sumă de 114.700.799 lei și penalități de întârziere în sumă de 29.535.911 lei.
În urma analizării modului de plată a TVA, prin raport s-a reținut că nu s-a calculat corect TVA-ul pentru unele operațiuni și că au existat înregistrări eronate în contabilitate motiv pentru care s-a procedat la recalcularea acestei obligații fiscale stabilindu-se o diferență de plată cu titlu de TVA în sumă de 77.074.024 lei pentru care s-au calculat dobânzi în sumă de 43.371.549 lei și penalități de întârziere în sumă de 11.169.749 lei.
În baza raportului s-a emis dispoziția și decizia nr.1344/30.03.2005 prin care s-au stabilit măsurile care trebuie înfăptuite de contribuabil și obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală.
Reclamantul a contestat actele de control și a solicitat recalcularea impozitului pe profit susținând că organul de control nu a ținut seama de cheltuielile efectuate pentru constituirea fondului de conservare și regenerare a pădurilor care sunt deductibile fiscal.
În ce privește TVA-ul, a criticat actul de control deoarece nu s-a ținut seama de declarația depusă în anul 2001 prin care a declarat suma de 43.032.054 TVA ca fiind deductibilă, că în anul 2004 suma încasată de la persoanele fizice, membrii ai composesoratului, este scutită de plata TVA.
Prin Decizia nr.147/2005 s-a respins ca nefondată contestația reclamantului motivându-se în esență că nu s-a făcut dovada constituirii fondului de conservare și regenerare a pădurilor și că astfel impozitul pe profit este corect calculat, iar în ce privește TVA și acesta a fost calculat corect și că dispozițiile art.141 alin.1 lit.i din Legea nr.571/2003 nu sunt aplicabile în speță.
Pentru a stabili în ce măsură susținerile reclamantului sunt corecte și care este cadrul legislativ aplicabil prima instanță a considerat că sunt necesare câteva clarificări cu privire la Statutul ui.
, potrivit statutului autentificat sub nr.871/2000 este o formă asociativă, constituită în temeiul art.28 din Legea nr.1/2000 având ca obiect de activitate, administrarea și exploatarea patrimoniului forestier de tip composesorat.
Reclamantul este persoană juridică, statut obținut conform sentinței civile nr.741/2000, fiind înregistrat în registrul asociaților și fundațiilor înființate în conformitate cu dispozițiile OG nr.26/2000.
este o persoană juridică nonprofit.
Potrivit art.1 din OG nr.70/1994 republicată, art.1 din Legea nr.414/2002 și art.15 din Legea nr.571/2004 - acte normative în vigoare pe perioada de referință - prevăd că persoanele juridice române sunt obligate la plata impozitului pe profit.
Pentru reclamantul, regimul fiscal este cel aplicabil persoanelor juridice nonprofit. Conform dispozițiilor legale menționate, pentru aceste persoane veniturile și cheltuielile care se iau în considerare la determinarea profitului impozabil sunt numai cele aferente activităților economice desfășurate în scopul obținerii de profit.
Deși apărările reclamantului au fost contradictorii pe această temă, în esență, astfel cum rezultă din motivele acțiunii, astfel cum a fost precizată, composesoratul nu contestă că ar datora impozit pe profit.
Sub acest aspect este de remarcat că reclamantul a evidențiat în actele contabile atât profit cât și impozit pe profit. Ca urmare reclamantul nu are nici un argument legal în a-și susține opinia potrivit căreia ar datora impozit pe venit microintreprinderi, apărările acestuia în acest sens urmând a fi înlăturate ca nefondate.
Pentru verificarea operațiunilor efectuate de reclamant și a modului în care au fost stabilite obligațiile fiscale în sarcina acestuia în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile.
Lucrarea a fost întocmită de către expert contabil.
Prin expertiza întocmită, expertul a stabilit că pentru perioada 2000-2004, reclamantul a realizat venituri impozabile în sumă totală de 2.973.171.081 lei (Rol), stabilind că profitul impozabil este de 803.106.298 lei (Rol), sumă corectată prin răspunsul la obiecțiuni.
În raport de profitul impozabil, expertul a stabilit total impozit pe profit în sumă de 204.666.600 lei, din care a scăzut suma de 29.357.250 lei reprezentând impozitul pe venit și profit deja achitat de reclamant, stabilind astfel, pe perioada 2000-2004 ca obligații suplimentare de plată suma de 175.309.350 lei cu titlu de impozit.
Afirmațiile reclamantului privind neluarea în considerare a fondului forestier, ca rezervă fiscală deductibilă sunt nefondate.
Conform art.63 alin.1 din Legea nr.26/1996, invocat în speță, " la Regia Națională a Pădurilor se constituie un fond de conservare și regenerare a pădurilor, purtător de dobândă, din sursele enumerate la lit.a-f".
Potrivit actului normativ fondul de conservare s-a constituit la nivelul Regiei Naționale din mai multe surse inclusiv alocații de la bugetul de stat. Despre constituirea fondului de rezervă la asociații textul de lege nu face nici o referire.
Ulterior, prin art.8/1 din Legea nr.120/2004 s-a instituit în sarcina proprietarilor de păduri obligația de a înființa un fond de conservare și regenerare a pădurilor, purtător de dobândă, aflat la dispoziția și în contul administratorului.
Expertul contabil, în urma verificării documentelor contabile, nu a identificat nici un document din care să rezulte că în perioada 2000-2004 s-ar fi constituit acest fond că s-ar fi alocat fonduri ori s-ar fi înregistrat cheltuieli în acest sens.
În ce privește TVA-ul, prin expertiză s-a stabilit că pentru perioada 2000-2004 composesoratul datorează cu acest titlu suma de 77.074.224 lei.
În anexa 2 la raport expertul a detaliat modul în care a verificat TVA-ul cât și documentele contabile avute în vedere.
Reclamantul nu a dovedit cu alte documente realitatea celor susținute, iar în ce privește dispozițiile art.141.1 lit.i din lege, acestea nu au incidență în cauză.
În ce privește restul motivelor invocate de reclamant acestea nu pot fi luate în considerare deoarece privesc aspecte de ordin moral, de inechitate socială ori propuneri de lege ferenda care nu au legătură cu obiectul dedus judecății.
Față de motivele expuse s-a constatat acțiunea reclamantului întemeiată în parte în ce privește impozitul pe profit.
Drept urmare, s- admis în parte acțiunea, s-a anulat în parte Decizia nr.147/14.07.2005 a DGFP C precum și Raportul de inspecție fiscală nr.1344/30.03.2005, cu privire la impozitul pe profit, dobânzile și penalitățile aferente, stabilindu-se că pentru perioada 2000-2004 reclamantul datorează cu titlu de impozit pe profit suma de 175.309.350 lei. Drept consecință s-a dispus recalcularea dobânzilor și penalităților în raport de această sumă.
Cererea vizând TVA-ul, pentru motivele arătate, s-a respins ca nefondată.
De asemenea s-a respins și cererea vizând nulitatea absolută a Deciziei nr.147/14.07.2005 pentru motivele relevate în prima sentință pronunțată și a considerentelor Curții de Apel care a analizat acest aspect.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că s-a înființat în baza Legii 1/2000, lege de reconstituire dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere. Legea este o lege de reparație, iar membrii ui nu pot fi împovărați cu taxe și impozite datorită faptului că s-au asociat în vederea unei mai bune administrări forestiere.
Consideră că nedesfășurând activitate economică, nu datorează impozit fiind scutit de la plata impozitului pe venitul forestier conform prevederilor art.42 lit. g și k din Codul Fiscal.
Consideră că prima instanță a aplicat greșit legea, admițând impozitarea activităților comerciale cu toate că terenurile forestiere private sunt scutite de această plată.
ele nu desfășoară activitate economică ci doar activități de întreținere și regenerare a fondului forestier. Concluzionează că aplicarea impozitării este discriminatorie, deoarece doar ui i se cere să plătească impozit pe materialul lemnos vândut, iar persoanele fizice care dețin teren forestier nu au această obligație conform art. 42 lit.g din Codul Fiscal.
Prin Decizia nr.306/R/23.04.2008 Curtea de APEL BRAȘOVa respins recursul declarat de recurenta reclamantă .
S-a reținut că sentința pronunțată este legală, aceasta fiind pronunțată ținându-se cont de probele administrate în cauză, precum și de recomandările date de către Curtea de APEL BRAȘOV prin Decizia nr.161/R din 20 iunie 2006.
Prin expertiza tehnică contabilă s-au stabilit sumele datorate ca impozit pe venit realizat, din activități economice și de asemenea cu privire la TVA-ul datorat.
S-a constatat că recurenta a formulat critici doar cu privire la impozitul pe profit și nu a formulat critici cu privire la plata TVA-ului.
Cu privire la Decizia nr.306/R pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în data de 23 aprilie 2008, recurentul reclamant a formulat contestație în anulare.
Contestația în anulare a fost înregistrată în dosarul nr- în data de 9 iunie 2008.
S-a arătat că instanța de recurs din greșeală a omis să se pronunțe cu privire la adresa Ministerului Economiei și Finanțelor comunicată ui prin care i s-a adus la cunoștință că veniturile obținute de persoanele fizice urmare a asocierii în din valorificarea masei lemnoase în stare naturală, reprezintă venituri din agricultură și silvicultură și se încadrează în prevederile art.42 lit.k din Legea nr.571/2003 fiind venituri neimpozabile.
Se reia argumentarea acestui motiv de recurs.
Prin Decizia nr.699/R/28 octombrie 2008 Curtea de APEL BRAȘOVa admis contestația în anulare a Deciziei nr.306/R din 23 martie 2008 Curții de APEL BRAȘOV - secția de contencios administrativ și fiscal și a desființat decizia atacată. S-a arătat că într-adevăr acest motiv de recurs privind incidența dispozițiilor art.42 lit.g și k din Legea nr.571/2003 nu a fost analizat.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată recursul ca parțial fondat.
s-a constituit în temeiul art.28 din Legea nr.1/2000. De la data constituirii și până la 31.12.2004 și-a desfășurat activitatea conform statutului și a plătit impozitul pe veniturile microintreprinderilor. În 30 martie 2005, a fost controlat de către Direcția de Control Fiscal C întocmindu-se Raportul de inspecție fiscală nr.1344/2005 prin care s-a stabilit că acesta trebuie să plătească - lei cu dobânzile și penalitățile aferente impozit pe profit și suma de - lei cu dobânzi și penalități aferente TVA.
a contestat aceste sume. Prin Decizia 147 din 14.07.2005 DGFP C i-a respins contestația. Acesta s-a adresat instanței de judecată.
În urma administrării probei cu expertiza tehnică, dispusă a se efectua prin Decizia irevocabilă nr.161/R din 20 iunie 2006 de către Curtea de APEL BRAȘOV, expertul a calculat că reclamantul datorează cu titlu de impozit pe profit aferent anilor 2000-2004 suma totală 204.266.600 lei din care a achitat suma de 29.357.250 lei rămânând de achitat suma de 175.309.350 lei. De asemenea, s-a stabilit că datorează cu titlu de TVA pentru perioada 2000-2004 suma de 77.074.224 lei.
Raportându-se la această expertiză, prima instanță a admis în parte acțiunea și a anulat în parte Decizia nr.147/2005 emisă de DGFP C și Raportul de inspecție fiscală nr.1344/30.03.2005 cu privire la diferența de impozit pe profit.
Recurentul reclamant nu a criticat sentința primei instanțe prin prisma respingerii capătului de cerere privind suma datorată ca și TVA, concentrându-și argumentația pe modul de calcul al impozitului pe profit.
Curtea, constată că impozitul pe profit a fost calculat în conformitate cu trei acte normative în vigoare succesiv în perioada analizată 2000-2004.
Astfel, s-a constatat că în anul 2000 nu a realizat venituri, deci nu datorează impozit.
Pentru anul 2001, s-a calculat un impozit pe profitul realizat din desfășurarea unor activități economice în sumă de 184.124.086 lei în conformitate cu dispozițiile OG nr.70/1994 și OG nr.217/1999.
Pentru anul 2002, s-a calculat un impozit pe profit de 109.262.286 lei, temei legal fiind Legea nr.414/2002.
Pe anul 2003, nu s-a stabilit un impozit reținându-se că reclamantul a înregistrat o pierdere fiscală.
Pentru anul 2004, s-a calculat un impozit de 11.280.228 lei, apreciindu-se că aceasta este suma datorată conform Legii nr.571/2003 și HG. nr.44/2004.
Curtea, constată că recurentul reclamant nu aduce critici modului de calcul al impozitului pe profit întemeiat pe dispozițiile OG 70/1994 și Legii nr.414/2002.
Argumentele de fapt și de drept reținute de Curtea de Apel prin Decizia nr.306/R din 3 aprilie 2008, își mențin valabilitatea.
Se va analiza doar modul de stabilire a impozitului în baza Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
Acest act normativ a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2004, în consecință dispozițiile acestuia sunt aplicabile doar modului de stabilire a impozitului datorat aferent anului 2004.
Potrivit art.42 lit.k din Legea nr.571 /2003 cu modificările și completările ulterioare veniturile din agricultură și silvicultură sunt venituri neimpozabile.Veniturile obținute de persoanele fizice urmare asocierii acestora într-o formă asociativă de potrivit legii, din valorificarea prin intermediul acestuia a masei lemnoase în stare naturală reprezintă venituri din agricultură și silvicultură. În acest sens, sunt și prevederile Normelor metodologice date în aplicarea articolului menționat.
Față de aceste aspecte, instanța urmează să constate că reclamantul nu datorează impozitul în sumă de 11.280.228 lei calculat pentru anul 2004.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la prevederile art.304 pct.9 și 304 ind.1 Cod procedură civilă, urmează să admită în parte recursul declarat de recurentul reclamant, și să modifice în parte sentința civilă nr.1220/ 25 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în sensul că va constata că suma datorată cu titlu de impozit pe profit de către reclamant pentru perioada 2000-2004 este de 154.169.132 lei (175.309.350 lei ROL sumă totală stabilită prin Raportul de expertiză din care se scade 11.280.228 lei ROL impozitul stabilit pentru anul 2004).
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de recurentul reclamant împotriva sentinței civile nr.1220/25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Covasna pe care o modifică în parte în sensul că:
Stabilește că reclamantul datorează cu titlu de impozit pe profit pe perioada 2000 - 2004 suma de 154.169.132 lei ROL.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 3.12.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.MC 3.12.2008/dact.VP.3.12./2 ex.
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Marcela Comșa, Marius
