Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 818/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. 115,-
DECIZIA NR. 818
Ședința publică din data de 13 iunie 2008
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Adriana Florina Secrețeanu a - -
-
Grefier - Nora
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată deSC SRL,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Câmpina,-,. 1,. A,. 10, județul P, împotriva deciziei nr. 295 din 27 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații în contestațieAUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR- prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, cu sediul în B, sector 6,--40,AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR-prin Direcția Regională Vamală, cu sediul în B, sector 1,- și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în P,-, județul
Recursul este timbrat cu taxă de timbru în valoare totală de 10 lei cu chitanța nr. - din 12 mai 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, conform dovezilor atașate la dosarul cauzei și anulate de instanță.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea SC SRL prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimații în contestație Autoritatea Națională a Vămilor - prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, Autoritatea Națională a Vămilor - prin Direcția Regională Vamală B și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, pentru contestatoarea SC SRL, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în susținerea contestației în anulare.
Curtea luând act de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Avocat, pentru contestatoarea SC SRL, solicită admiterea contestației formulată împotriva deciziei nr. 295 din 27 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, așa cum a fost formulată pentru următoarele considerente:
Arată că decizia contestată este rezultatul unei erori materiale, în cauză fiind vorba despre aplicabilitatea unui regim vamal de import definitiv.
Învederează că instanța de fond nu a avut în vedere adresa nr. 11611 din 2 martie 2007 emisă de Autoritatea Națională a Vămilor, unde se specifică faptul că este aplicabil un regimul vamal de import definitiv cu exceptare de la plată a sumelor aferente tuturor drepturilor de import.
Precizează că pe lângă debit, în mod eronat, s-au calculat și penalități de întârziere începând cu anul 2000, deși din acel moment curge termenul de prescripție.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea contestației formulată împotriva deciziei nr. 295 din 27 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și respingerea recursului ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de APEL PLOIEȘTI sub nr. 115,-, contestatoarea SC SRL, solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimatele AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - prin Direcția Regională Vamală B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE P, să se dispună anularea deciziei nr. 295 din 27 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, rejudecarea recursului declarat de intimata DGFP P și pe fond respingerea acestuia ca neîntemeiat.
În motivarea cererii, s-a arătat că admiterea recursului declarat de P este rezultatul unei greșeli materiale comisă prin confundarea unor elemente importante ale cauzei, întrucât instanța nu a avut în vedere adresa nr. 11611/02.03.2007 emisă de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Tehnici de și Vamal, regimul vamal aplicabile este "un regim de import definitiv cu exceptarea de la plată a sumelor aferente tuturor drepturilor de import."
A arătat contestatoarea că potrivit Legii nr. 141/1997 din Codul Vamal al României, obligațiile vamale se la data încheierii declarație vamale și termenul de prescripție este de 5 ani, astfel că datoriile vamale au luat naștere în perioada 08.06.2000-25.10.2000, fiind prescrise la data de 25.10.2005.
În decizia nr. 39 din 09.05.2006 și în motivarea deciziei pronunțate de instanța de recurs se precizează că termenul de prescripție începe să curgă de la data expirării contractului de leasing, dată ce reprezintă momentul nașterii datoriei vamale iar prin procesele verbale de stabilire a penalităților, acestea s-au calculat începând cu data depunerii declarațiilor vamale, fiind astfel evidentă contradicția existentă în decizia pronunțată în recurs, decizie prin care se constată temeinicia actelor de impunere.
Intimatele, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat întâmpinare.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, constată că prezenta cale extraordinară de atac este nefondată pentru considerentele ce succed:
Prin decizia nr. 295 din 27 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, a fost admis recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice P, împotriva sentinței nr. 293/25.09.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC SRL și, pe cale de consecință, a fost modificată în tot sentința, în sensul că respingerii acțiunii ca neîntemeiată, a fost admisă excepția tardivității formulării recursului pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor, invocată din oficiu de către instanță, fiind respins ca tardiv recursul formulat de Autoritatea Națională a Vămilor - prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Pentru a pronunța această decizie, u privire la recursul pârâtei P, instanța de recurs a reținut că prima instanță nu a analizat și excepțiile enumerate în cuprinsul art.144 alin. din Legea 141/1997 privind Codul Vamal al României, iar potrivit art.144 alin. l Codul Vamal datoria vamală ia naștere în momentul neîndeplinirii uneia dintre condițiile stabilite prin regimul vamal sub care mărfurile importate au fost plasate.
Mărfurile importate de intimata reclamantă în perioada iunie-octombrie 2000, s-au plasat sub regimul unui import definitiv, efectuat în baza OG 51/1997, iar termenul de prescripția al plății datoriei vamale începe să curgă din momentul neîndeplinirii uneia dintre condițiile acestui regim vamal, respectiv din momentul expirării celor 4 contracte de leasing (iunie - octombrie 2003), când intimata importatoare avea obligația să comunice organelor vamale încheierea contractelor, îndeplinirea condițiilor prevăzute în contractele încheiate cu utilizatorul SC SA și să prezinte dovada achiziționării bunurilor de către acesta.
În raport cu această dată, termenul de prescripție a dreptului de a se solicita plata taxelor vamale, de către autoritățile competente, importatorului care și-a încălcat obligațiile ce-i reveneau în baza OG 51/1997 nu expirase la data de 29.12.2005, când s- au întocmit actele constatatoare nr.764-771, care formează obiectul acestui litigiu, concluzia primei instanțe fiind greșită în privința termenului de prescripție.
Concluziile primei instanțe sunt greșite, deoarece intimata reclamantă a recunoscut că nu a comunicat organelor vamale, la expirarea termenului celor 4 contracte de leasing îndeplinirea condițiilor prevăzute în aceste contracte, încheiate cu utilizatorul SC SA și nu a prezentat autorităților vamale dovada achiziționării bunurilor importate de către utilizator, neîndeplinirea acestor obligații rezultate din OG 51/1997 atrăgând recalcularea taxelor vamale, în baza art. 144 alin. 1 și 2 din Legea 141/1997.
Potrivit art. 148 alin. 1 din legea 141/1997 organele vamale au procedat corect la stabilirea cuantumului drepturilor de import pe baza elementelor de taxare din momentul nașterii datoriei vamale, care coincide cu data expirării contractelor de leasing, elementele de taxare fiind cele înscrise în declarațiile vamale de import la rubrica"baza de calcul a impozitelor", stabilindu-se obligații vamale în valoare de 156.423 lei în sarcina de plată a intimatei reclamante, conform art. 144 alin. 1 litera B, alin.2 și 3 din Legea 141/1997, privind Codul Vamal al României.
Prezentarea de către intimată, cu prilejul formulării contestației la. P, a facturii fiscale nr. -/22.07.2003 în baza căreia utilizatorul SC SA a achiziționat în regim de leasing 3 dintre utilajele importate de intimată, nu justifică soluția primei instanțe deoarece, pe de o parte, facilitatea achitării taxelor vamale la valoarea reziduală a bunurilor putea fi aplicată numai dacă se făcea dovada vânzării acestora către utilizator, la expirarea contractelor de leasing, ori în speță această dovadă s-a făcut după 3 ani de la data expirării contractelor de leasing și oricum factura menționată anterior și depusă în copie la fila 64 dosar privește cumpărarea numai a 3 utilaje, pentru celelalte mașini și utilaje nefăcându-se nici un fel de dovezi privind încheierea contractelor de leasing, prin cumpărarea lor de către utilizator.
Examinând decizia contestată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că prezenta contestație în anulare este neîntemeiată, potrivit următoarelor considerente:
În conformitate cu art. 318 teza I Cod procedură civilă, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Contestatoarea susține că admiterea recursului declarat împotriva sentinței nr. 293 din 25 septembrie 2007 este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul că instanța de recurs nu a avut în vedere adresa nr. 11611/2.03.2007 emisă de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Tehnici de și Vamal, în conformitate cu care regimul vamal aplicabil este un regim vamal de import definitiv, cu exceptarea de la plata sumelor aferente tuturor drepturilor de import.
Contestatoarea mai susține că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale, având în vedere că data la care s-a născut datoria vamală este data expirării contractelor de leasing, respectiv iunie - octombrie 2003,iar data de la care s-au calculat penalitățile la această datorie este data depunerii declarației vamale, respectiv iunie - octombrie 2000.
În jurisprudență și doctrină s-a decis în mod constant că prin "greșeală materială" se înțelege acea eroare a instanței de recurs, care nu reprezintă o interpretare sau aplicare greșită a legii ori o interpretare greșită a probelor administrate în cauză.
Astfel, s-au considerat drept greșeli materiale care pot fi invocate în cadrul contestației în anulare speciale, reglementată de art. 318 Cod procedură civilă, anularea recursului în condițiile în care la dosar se afla dovada achitării taxelor judiciare de timbru, respingerea recursului ca tardiv în condițiile în care la dosar se afla dovada depunerii în termen a cererii de recurs la oficiul poștal, anularea recursului pentru lipsa dovezii calității de reprezentant în condițiile în care această dovadă se afla depusă la dosarul cauzei și orice fel de astfel de erori, care nu pot fi considerate drept erori de judecată.
de judecată nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare, indiferent de natura acestora, având în vedere că această cale extraordinară de atac nu se poate exercita decât în situația expres prevăzută de lege.
Susținerile recurentei privind împrejurarea că dezlegarea adusă recursului este rezultatul unor greșeli materiale, urmează a fi înlăturate, deoarece aceste susțineri se referă în exclusivitate la interpretarea greșită a unor probe administrate în cauză și aplicarea greșită a unor dispoziții legale, susțineri care se referă la erori de judecată și nu pot fi valorificare pe calea contestației în anulare.
Față de cele reținute, în baza art. 320 Cod procedură civilă, Curtea va respinge contestația în anulare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată deSC SRL, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Câmpina,-,. 1,. A,. 10, județul P, împotriva deciziei nr. 295 din 27 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații în contestațieAUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR-prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, cu sediul în B, sector 6,--40, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR -prin Direcția Regională Vamală, cu sediul în B, sector 1,- șiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în P,-, județul P, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Adriana Florina Secrețeanu
- - - -a - -
fiind în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier
Nora
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. - 2ex./11 iulie 2008
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Adriana Florina Secrețeanu
