Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 821/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția contencios administrativ și fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.821/CA-. Dosar nr.7196/62/R/CA-./2008
Ședința publică din data de: - 24 2009
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta " "SRL, împotriva Sentinței civile nr.554/CA din data de 13.05.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.-, având ca obiect " anulare act control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului în ședința publică din data de 10 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 17 2009, când, având aceeași componență și pentru a da în continuare posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24 2009.
În urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Constată că prin sentința civilă nr. 554/CA/1305/2009, Tribunalul Brașov -secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B și Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a avut în vedere că reclamanta - SRL, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B, a solicitat anularea deciziei nr. 239/25.09.2008 prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva deciziei nr. 7320/19.05.2008 și suspendarea executării deciziei atacate.
Din conținutul motivării acțiunii, au fost reținute următoarele:
- suspendarea executării deciziei a fost solicitată avându-se în vedere faptul că în baza deciziei atacate a fost emisă somația nr. 2475/06.10.2008 în dosarul de executare nr. 2475/26.09.2008, fiind astfel începute formele de executare silită, ceea ce pune practic reclamanta în imposibilitate de a-și desfășura activitățile curente, specifice obiectului de activitate, poprirea conturilor societății conducând la paralizia activității și la intrarea în imposibilitate de plată;
- susținerile reclamantei au mai fost în sensul că atât decizia cât și procesul verbal de control se întemeiază pe prevederile Legii nr. 141/1991 și HG nr. 114/2001, care au fost abrogate prin noul cod vamal al României din anul 2006 ce se completează cu dispozițiile Codului vamal comunitar aprobat prin Regulamentul nr. 2545/1992 și Regulamentul nr. 2913/1001, astfel că actele atacate sunt lovite de nulitate absolută;
- în aceste codiții nu s-a născut o datorie vamală;
- certificatele de origine Eur. 1 au fost emise de Autoritatea Vamală ă în baza dispozițiilor art. 110 și următoarele din Codul Vamal Comunitar, potrivit cu care autoritățile e sunt răspunzătoare pentru valorificarea originii mărfii, eliberarea certificatelor de origine Eur. 1 realizându-se în baza unei documentații depuse de exportatorul la autoritățile vamale e;
- certificatele de origine Eur. 1 nu au fost anulate în mod expres de Autoritatea Vamală ă, iar din adresa acestei autorități înregistrată la. din România sub nr. 72562/18.12.2007 reiese faptul că o serie de mărfuri erau originare din CE, fără a se face însă vorbire de valabilitatea certificatelor de origine emise pentru aceste mărfuri;
- declarația vamală de import și acordarea pretențiilor tarifare, respectiv taxe vamale au avut la bază certificatele de origine Eur. 1 căror valabilitate nu a fost anulată, fapt pentru care nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru anularea beneficiilor tarifare și pentru recalcularea drepturilor de import;
- declarația vamală în detaliu s-a în întocmit de către societate, în calitate de importator cu bună - credință, în baza documentelor furnizate de către exportator și de Autoritatea Vamală ă, documentație a cărei legalitate nu a fost contestată la acel moment;
- potrivit art. 223, alin. 2 datoria vamală se naște în momentul acceptării declarației vamale, în cazul său a noii declarații vamale, respectiv data emiterii deciziei de regularizare, astfel că în mod eronat s-au calculat dobânzi, majorări și penalități de întârziere, în condițiile în care societatea a fost de bună - credință, neputându-i-se imputa vreo culpă în sustragere de la plata drepturilor de import importate;
- prin decizia contestată nu a fost avut în vedere apărările privind înscrierea în evidența caritabilă a datoriei vamale născute ca urmare a procesului verbal de control;
- sunt suficiente dispozițiile art. 243, alin. 2, lit. b coroborat cu art. 243 alin 3, respectiv înscrierea în evidența contabilă nu mai este posibilă datorită faptului că se află în prezența unei erori în baza căreia a fost stabilit regimul vamal preferențial, eroarea constând în eliberarea de către autoritățile vamale a unui certificat incorect;
- în drept s-au invocat prevederile Legii nr. 544/2004, Codul Vamal Comunitar aprobat și prin Regulamentul nr. 2454/1993 și Regulamentul nr. 2913/1992, Legea nr. 141/1997 și Regulamentul Vamal aprobat prin HG nr. 1114/2001.
Probele administrate de prima instanță la solicitarea acestei părți, au constat în înscrisuri și interogatoriul intimatelor.
A fost avută, reținută și analizată de către prima instanță și poziția exprimată de intimata DGFP B prin întâmpinare, constând în solicitarea de respingere a acțiunii pentru următoarele considerente:
- contestatoarea solicită suspendarea executării Deciziei nr. 239/25.09.2008 fără a se îndrepta și împotriva actelor administrative emise de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, acte prin care au fost stabilite numele de plată și în baza cărora s-a început urmărire silită;
- relativ la fondul cauzei, s-a arătat că reclamanta a fost supusă unui control vamal prin care au fost verificate un număr de 6 operațiuni de import efectuate de către societate în perioada 16.04.2005 - 07.05.2006 prin care au fost importate obiectele de iluminat pentru care societatea a beneficiat de preferințe tarifare, respectiv acceptare la plata taxelor unde în baza certificatelor de origine EUR 1 și a declarațiilor înscrise pe facturile externe provenind de la exportatorul;
- pentru a stabili corectitudinea și legalitatea acordării preferințelor tarifare, a transmis spre verificare la Autoritatea Vamală din ia, certificatele de origine EUR 1 și în urma efectuării verificărilor s-a transmis prin adresa nr. Z 4215 - 3105/06-1 din 14.12.2007 următoarele constatări: "În urma verificărilor efectuate în țara de export a mărfurilor de origine și facturilor aferente declarațiilor vamale s-a constatat că mărfurile acoperite de acestea nu sunt originare din, ca urmare nu pot beneficia de tratament tarifar preferențial";
- urmare a acestui răspuns, organele vamale au constatat că încălcarea art. 107/1 din Regulamentul pentru aplicarea Codului Vamal al României aprobat prin HG nr. 1114/2001, constatând că a luat naștere o datorie vamală conform art. 141 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României care se stinge conform art. 165 din aceeași lege;
- acordarea regimului tarifar preferențial s-a făcut la cererea petentei și pe propria răspundere a acesteia, prin prezentarea facturilor externe și a certificatelor EUR 1, în conformitate cu prevederile art. 16, 17, 21 din Protocolul din 27.12.2001, referitor la definirea noțiunii de "produse tarifare", anexă la Acordul european, instituind o asociere între România pe de o parte și Comunitățile Europene și Statele membre ale acestora pe de altă parte, ratificat prin OUG nr. 192/2001;
- în conformitate cu prevederile art. 105, 106 din HG nr. 1114/2001, a transmis spre verificare de Autoritatea Vamală ă, organism abilitat în a verifica valabilitatea deciziilor, certificatele de origine EUR 1 nr. T-/16.03.2005, T-/16.08.2005, T-/16.08.2005, T-/14.11.2005, T-/02.05.2006 și facturile externe nr. -/23.05.2006 și nr. -/24.02.2006;
- pentru ca o marfă să beneficieze la importul în România de preferințe tarifare, aceasta trebuie să îndeplinească criteriile de origine stabilite de Protocol, referitoare la desființării noțiunii de "produse originare". Anexă la Acordul european și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, aprobată prin Legea nr. 151/2002;
- prin invalidarea certificatelor de origine EUR 1 și facturilor externe mai sus indicate s-a constatat că acordarea regimului preferențial a fost neîntemeiată, astfel încât autoritatea vamală a luat în mod legal măsuri pentru recuperarea datoriei vamale;
- potrivit art. 141, alin. 1 și 2 din Legea nr. 141/1997 privind Ordinul Vamal al României obligația de plată a datoriei vamale revine titularului operațiunii, respectiv - SRL;
- conform art. 40 din Regulamentul de aplicare Codului Vamal aprobat prin HG nr. 1114/2001, semnată de importator, de exportator sau reprezentantul acestuia are valoarea unei declarații pe proprie răspundere a acestuia în ce privește exactitatea datelor înscrise în declarația vamală, autenticitatea documentelor anexate, la declarația vamală, plasarea mărfurilor regimul solicitat;
- în mod legal au stabilit organele vamale prin procesul verbal de control nr. 17/16.05.2008 diferite drepturi vamale, reprezentând taxe vamale de 17.670 lei, TVA în sumă de 3469 lei și comision vamal în sumă de 589 lei;
- în ce privește motivația pârâtei cu privire la faptul că emiterea procesului verbal de control și a deciziei de regularizare a situației trebuie că aibă ca temei legal actualele dispoziții aplicabile, respectiv noul Cod vamal aprobat prin Legea nr. 86/2006 și Regulamentul de Aplicare aprobat prin HG nr. 707/2006 se arată că potrivit art. 248 din Legea nr. 86/2006 "operațiunile vamale inițiale sub regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare intrării în vigoare a prezentului cod se realizează potrivit acelor reglementări;
- dobânzile și penalitățile de întârziere în sumă totală de 20.159 lei au fost calculate asupra diferențelor de drepturi vamale stabilite suplimentar în conformitate cu prevederile art. 115, 116 din OG nr. 92/2003;
Aceasta parte a depus o serie de acte în probațiune.
Si poziția intimatei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B exprimată prin întâmpinare a fost avută în vedere de prima instanță care a reținut că această parte a solicitat respingerea acțiunii, pentru următoarele considerente:
- obiectul controlului efectuat în perioada 22.04.2008 - 13.05.2008 la societatea contestatoare l-a constituit verificarea operațiunilor efectuate de către societate în conformitate cu adresa nr. 72562//19.12.2007 B, privind originea mărfurilor importate;
- din verificările efectuate a rezultat că în perioada 16.04.2005 - 07.05.2006 societatea contestatoare a efectuat un număr de 6 operațiuni de import prin care au fost indigerate lămpi încadrate la codul tarifar 9495.40.99.00, respectiv taxă vamală acceptată;
- în urma verificărilor efectuate în țara de export a mărfurilor, respectiv ia, a certificatelor de origine și a facturilor aferente declarațiilor vamale s-a constatat că mărfurile acoperite nu pot beneficia de tratament preferențial, astfel că fiind încălcate prevederile art. 68 și 75 din Legea nr. 141/2007 coroborate cu prevederile art. 30, 40 din Regulamentul vamal aprobat prin HG nr. 11.14/2001;
- cererea de suspendare a executării silite a efectelor actului administrativ fiscal nu este întemeiată întrucât a fost formulată fără dovedirea celor două condiții expres prevăzute de art. 14, alin. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și existența pagubei iminente.
Reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât și a Autorității Naționale a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B înțelegând să atace și actele administrative emise de către aceasta, respectiv decizia nr. 7320/19.05.2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, solicitând suspendarea executării acestei decizii până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii.
Din motivarea cererii de suspendare s-a reținut că:
- organul de executare fiscală a procedat la poprirea conturilor societății, executând deja suma contestată în cuantum de 41.887 lei, măsură ce a prejudiciat activitatea societății, fiind puși practic în imposibilitate de a-și desfășura activitățile curente și la un pas de intrare în incapacitate de plată;
- în același dosar de executare nr. 2475/2008 a fost adresat un alt proces verbal nr. 144/26.11.2008 comunicat prin înștiințarea de plată nr. 3168/03.03.2009 prin care s-a stabilit o nouă serie de majorări, calculate în temeiul aceluiași titlu executoriu, decizia, în cuantum total de 3933 lei;
- pentru a evita punerea în executare a acestor sume, considerând că există temeiuri bine justificate subscrisa constatând legalitatea actului administrativ atacat și pentru prevenirea unei pagube iminente, solicitând suspendarea executării actului administrativ;
- în mod eronat a solicitat instanței suspendarea executării silite a actului administrativ dintr-o eroare materială, în mod corect, cererea privind suspendarea executării actului administrativ întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.
Modul de soluționare a acțiunii civile de către prima instanță a fost întemeiat pe următoarele considerente:
- în fapt, în urma controlului vamal efectuat în perioada 22.04.2008 - 13.05.2008 la societatea reclamantă de către B, s-a constatat că aceasta a efectuat un număr de operațiuni de import în perioada 16.04.2005 - 07.05.2006 prin care au fost indigerate obiecte de iluminat pentru care societatea a beneficiat de preferințe tarifare, respectiv exceptare de la plata taxelor vamale în baza certificatelor de EUR 1 și a declarațiilor înscrise pe facturile externe provenind de la operatorul, rezultatul controlului fiind consemnat în procesul verbal nr. 17/16.05.2008;
- în temeiul prevederilor art. 106 din HG nr. 1114/2000 privind Regulamentul de aplicare a Codului vamal, pentru a stabili legalitatea și corectitudinea acordării preferinței tarifare de exceptare de la plata taxelor vamale transmis spre verificare autorității emitente a certificatului de origine, respectiv Autoritatea Vamală din ia a certificatelor de origine EUR 1, iar în urma efectuării verificărilor, concluziile acestora au fost transmise prin adresa nr. 7 4215F - 3105/6 - 1 din 14.12.2007 către prin care se constată că în urma verificărilor efectuate în țara de export a măsurilor, respectiv ia, a certificatelor de origine și a fondurilor aferente, declarațiile vamale, s-a constatat că mărfurile acoperite de acestea nu sunt originare din UE ca urmare nu pot beneficia de tratament tarifar preferențial";
- organele vamale au constatat că societatea a încălcat prevederile art. 107 din Regulamentul pentru aplicarea Codului Vamal al Primăriei aprobat prin HG nr. 1114/2001, astfel încât a luat naștere o datorie vamală conform art. 141 din Legea nr. 141/1997 privind Codul Vamal al României;
- prin Decizia nr. 7320/19.05.2008, s-a stabilit în sarcina societății reclamante diferențe de drepturi vamale de import în sumă totală de 41.887 lei din care suma de 17.670 lei reprezintă taxe vamale, 3469 lei TVA și suma de 585 lei reprezintă comision vamal, la aceste sume calculându-se și accesorii respectiv dobânzi de întârziere de 1375 lei, majorări aferente de 18.335 lei și penalități de întârziere de 448 lei;
- societatea reclamantă contestat administrativ actele administrativ fiscale, contestație înregistrată sub nr. 26207/26.06.2008, iar DGFP B prin Decizia nr. 239/25.09.2008 a respins contestația;
- relativ la susținerea reclamantei că sunt inaplicabile în speță prevederile Legii nr. 141/1991 Codul Vamal și Regulamentul Vamal aprobat prin HG nr. 114/2001, întrucât acestea au fost aprobate prin noul cod vamal al României din anul 2006, în mod întemeiat intimata DGFP Baî nlăturat aceste susțineri întrucât "operațiunile inițiate sub regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare intrării în vigoare a prezentului cod se finalizează potrivit acelor reglementări";
- operațiunea vamală de import s-a inițiat de către reclamantă la data de 16.04.2005, anterior intrării în vigoare a noului cod vamal, astfel că pentru aceste operațiuni sunt incidente prevederile Legii nr. 141/1997 și HG nr. 1114/2001;
- din adresa Administrației Vamale e nr. -3105/06-1/14.12.2007 înregistrată la B sub nr. 72562/ din 19.12.2007 rezultă în urma verificărilor, respectiv ia, certificatelor de origine și facturilor externe că mărfurile nu sunt originare din UE și ca urmare nu pot beneficia de regimul tarifar preferențial;
- chiar dacă în adresa emisă autoritatea ă nu a indicat că invalidează certificatele de origine EUR 1, autoritatea vamală a țării exportatoare, respectiv ia, a specificat însă în urma verificării acestora, că "mărfurile acoperite de acestea nu sunt originare din ", ceea ce conduce la invalidarea certificatelor de origine EUR 1 emise;
- potrivit art. 17 din protocolul României -, ratificat prin OUG nr. 192/2001 ratificat prin OUG nr. 192/2001, certificatele de origine EUR 1 se eliberează de către autoritatea vamală a țării exportatoare pe baza cererii scrise exportatorului sub răspunderea acestuia, iar pe cale de consecință, răspunderea nu revine autorității vamale, ci exportatorului care nu a putut face dovada originii mărfurilor exportate ca fiind din UE;
- conform art. 141 alin. 1 și 2 din Legea nr. 141/1991 "1)în cazul mărfurilor importate pentru care legea prevede drepturi de import, precum și în cazul plasării mărfurilor într-un regim de admitere temporară cu exonerarea parțială de drepturi de import datoria vamală se naște în momentul înregistrării declarării vamale; 2) Debitorul datoriei vamale este considerat titularul declarației vamale acceptate și înregistrate", iar în aceste condiții, obligația privind plata datoriei vamale revine titularului operațiunii, respectiv societății reclamante;
- în cadrul raporturilor de drept public fiscal reclamanta nu se poate prevala de bună credință, principiul ce poate fi invocat în cadrul raporturilor de drept privat;
- potrivit art. 40 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin HCL nr. 114/2001, "declarația vamală în detaliu, semnată de importator, de exportator sau de reprezentantul acestuia, are valoarea unei declarații pe proprie răspundere a acestuia în ceea ce privește exactitatea datelor înscrise în declarația vamală, autenticitatea documentelor anexate la declarația vamală, plasarea mărfurilor sub regimul vamal solicitat;
- în consecință, prin semnarea declarațiilor vamale în detaliu importatorul, în speță societatea reclamantă și-a semnat răspunderea exactității datelor autenticității documentelor anexate și a plasării mărfurilor sub regimul tarifar preferențial, iar ca urmare a verificării ulterioare, ca titular al declarației vamale, este debitorul datoriei vamale potrivit art. 141, alin. 1 și 2 din Legea nr. 141/1999;
- dobânzile, majorările și penalitățile de întârziere au fost calculate asupra diferențelor de drepturi vamale stabilite suplimentar potrivit deciziei pentru regularizarea situației nr. 7320/19.05.2008 emisă de B în baza dispoziției art. 115 și 116 din OG nr. 92/2003 respectiv care precizează că "pentru neactualizarea la termenul de scadență de către debitor a obligației de plată se datorează după acest termen dobânzi, majorări și penalități de întârziere";
În ceea ce privește cererea de suspendare a actelor administrative fiscale contestate, instanța de fond a reținut că inițial societatea reclamantă a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 7320/2008 însă nu a depus la dosar originalul recipisei CEC sau nu făcut dovada înregistrării acesteia la casa de valori a instanței.
Reclamanta nu a atacat în contencios administrativ actul administrativ fiscal prin care s-au stabilit aceste accesorii, iar în cazul executării silite competența pentru soluționarea cererii de suspendare a executării silite revine instanței de executare potrivit art. 403 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta - SRL care a criticat-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei, solicitându-se admiterea contestației.
Admiterea recursului a fost solicitată pentru următoarele considerente:
- certificatele Eur. 1 sunt eliberate de către autoritățile vamale ale țării exportatoare, la cererea scrisă a exportatorului și pe răspunderea acestuia;
- exportatorul este cel care trebuie să facă dovada că respectivele produse au un caracter originar în CE și, în prezenta situație în care exportatorul nu a prezentat autorităților vamale e dovezile privind proveniența mărfurilor, importatorul nu are nici o răspundere în emiterea acestor certificate și nici în privința veridicității celor declarate de exportator;
- importatorul nu are nici o răspundere în emiterea acestor certificate și nici în privința veridicității celor declarate de exportator;
- declarația vamală în detaliu semnată de importator are la baza tocmai certificatele emise de autoritățile vamale ale țării exportatoare;
- prin cele două adrese ale Serviciului central de verificare a provenienței, certificatele de origine nu au fost invalidate ci s-a realizat un simplu control al provenienței mărfurilor, nu Autoritatea Vamală ă, emitentă a certificatelor contestate fiind cea care a efectuat control și a emis cele două adrese;
- dincolo de acest ultim aspect reținut, s-a criticat și obligarea la plata unor penalități și majorări de întârziere arătându-se că, potrivit normelor de drept, obligația de plată a penalităților de întârziere revine celui care nu și-a îndeplinit cu rea-credința o obligație;
- astfel, atâta timp cât s-a dovedit și s-a recunoscut aparența legalității și autenticității certificatelor de origine, la momentul acordării facilitaților la import, recurenta apreciază drept inadmisibil și ilegal să se pună în sarcina sa plata unor penalități de întârziere de curgerea cărora nu este vinovată;
- au fost reluate argumentele privind nulitatea absolută a celor două acte atacate ca urmare a emiterii lor în baza codului vamal și a regulamentului vamal abrogate la acel moment;
- de asemenea, s-a invocat din nou că datoria vamală se naște în momentul acceptării declarației vamale, în cazul reclamantei a noii declarații vamale, respectiv data emiterii deciziei de regularizare;
- prin decizia atacată nu au fost avute în vedere apărările privind înscrierea în evidența contabilă a datoriei vamale născută în urma realizării procesului-verbal de control.
Pârâta Autoritatea Naționala a Vămilor a formulat întâmpinare în recurs prin care a solicitat respingerea căii de atac și menținerea sentinței civile atacate ca temeinica și legală.
Au fost invocate în apărare următoarele argumente:
- reclamanta recurentă a fost supusă unui control vamal prin care au fost verificate un număr de 6 operațiuni de import efectuate de către societate în perioada 16.04.2005-07.05.2006, printre care au fost importate obiecte pentru care societatea a beneficiat de preferințe tarifare;
- pentru a putea stabili corectitudinea și legalitatea acordării preferințelor tarifare, a transmis spre verificare la Autoritatea Vamală ă, certificatele de origine, aceasta din urmă constatând, în urma verificărilor mărfurilor, că nu sunt originare din UE;
- că urmare, autoritatea vamală a constatat încălcarea art. 107/1 din Regulamentul pentru aplicarea Codului Vamal al României aprobat prin HG nr. 1114/2001, constatând că a luat naștere o datorie vamală;
- acordarea regimului tarifar preferențial s-a făcut la cererea petentei și pe propria răspundere a acesteia, prin prezentarea facturilor externe și a certificatelor Eur. 1;
- urmare a invalidării certificatelor de origine, autoritatea vamală română a luat măsuri pentru recuperarea datoriei vamale;
- potrivit art. 141, al. 1 și 2 din Legea nr. 141/1997, obligația de plată a datoriei vamale revine titularului operațiunii, iar conform art. 40 din Regulament, declarația vamală de import semnată de importator sau reprezentantul acestuia are valoarea unei declarații pe propria răspundere în ceea ce privește exactitatea datelor înscrise în declarația vamală, autenticitatea documentelor anexate, plasarea mărfurilor sub regimul solicitat;
- potrivit art. 248 din Legea nr. 86/2006, "operațiunile vamale inițiate sub regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare intrării în vigoare a prezentului cod, se realizează potrivit acelor reglementări".
La rândul său, pârâta DGFP Bas olicitat prin întâmpinare, respingerea recursului formulat de reclamantă, invocând următoarele:
- potrivit art. 61, al. 1 și 2 din Legea nr. 141/1997 în vigoare la data efectuării importurilor, autoritatea vamală are dreptul ca într-o perioada de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să efectueze control vamal ulterior operațiunilor, iar în cadrul acestui control, autoritatea vamală verifică orice documente, registre și evidențe referitoare la mărfurile vămuite;
- în urma verificărilor efectuate în țara de export a mărfurilor, a certificatelor de origine și a facturilor aferente declarațiilor vamale, s-a constatat că mărfurile acoperite de acestea nu sunt originare din UE și, ca urmare, nu pot beneficia de tratament tarifar preferențial;
- datoria vamală a luat naștere conform art. 141 din Legea nr. 141/1997 urmând a se stinge conform art. 165 din același act normativ;
- potrivit art. 105, 106 din HG nr. 1114/2001, este permis autorității vamale să procedeze la verificarea ulterioară a dovezilor de origine în situația în care există îndoieli cu privire la realitatea datelor înscrise în aceste documente, iar în cazul în care se constată că acordarea regimului preferențial a fost neîntemeiat autoritatea vamală ia măsuri pentru recuperarea datoriei vamale; același drept al autorității vamale este consacrat și de Protocolul România-UE ratificat prin OUG nr. 192/2001, autoritățile vamale română și a urmând procedura prevăzută de acesta.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304/1 cod procedură civilă, Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Hotărârea primei instanțe este la adăpost de orice critica întrucât a supus verificărilor și a constatat legalitatea unei proceduri urmată de autoritatea vamală, în strictă conformitate cu dispozițiile naționale și comunitare în materie.
Noul cod vamal aprobat prin Legea nr. 86/2006 prevede în conținutul unei norme tranzitorii, faptul că operațiunile vamale inițiate sub imperiul vechilor reglementari în materie se continuă și se finalizează potrivit acelor reglementări. În același mod a reținut și prima instanță raportul dintre vechea și noua reglementare vamală, astfel că reluarea criticii de către reclamantă în recurs este lipsită de suport logic.
vamale sunt aplicate în considerarea mărfurilor și nu a persoanelor juridice care le importă și care se supun acestui risc al verificării de către autoritatea vamală română a originii mărfurilor introduse în tară. au o natură obiectivă în sensul că nu pot fi aplicabile în funcție de percepția persoanei care dirijează și comandă parcursul mărfurilor. Este o taxă ce trebuie achitată pentru toate mărfurile neoriginare, astfel că, dat fiind și dreptul organelor vamale de a supune controlului ulterior operațiunile vamale, inclusiv cele de import, materializat în această situație, în preoperațiunea verificării originii produselor importate, nu se poate concluziona în sensul încălcării vreunui drept al importatorului. Acesta cunoștea procedura emiterii certificatelor de origine și riscurile neconformității lor cu realitatea, neexistând vreo dispoziție legală în sensul preluării răspunderii de către exportator.
Vechiul cod vamal sub autoritatea căruia au fost importate bunurile, reglementează clar și amănunțit întreaga procedură pe care autoritatea vamală română o poate parcurge în vederea verificării corectei acordări a regimului tarifar preferențial. Reclamanta cunoștea prevederile legale și faptul că declarația vamală se completa și semna pe propria răspundere, astfel că posibilitatea constatării retroactive a datoriei vamale și curgerea penalităților era prevăzută de lege, iar riscul cunoscut.
În cauză au fost respectate pe deplin toate dispozițiile legale în materie enumerate și expuse în mod corect atât de prima instanță cât și de intimate, fiecare etapă a acestei proceduri fiind amănunțit prevăzută atât de normele naționale cât și de normele comunitare inclusiv cu referire la modul în care se fac verificările în privința originii bunurilor exportate precum, a transmiterii informațiilor și a efectelor rezultatelor.
Prin imposibilitatea dovedirii originii UE, de către exportator, a bunurilor exportate, în sarcina reclamantei s-a născut obligația achitării datoriei vamale care este purtătoare de dobânzi, majorări si penalități, în conformitate cu art. 115 și 116 cod de procedură fiscală.
În ceea ce privește apărarea reclamantei legată de înscrierea în evidența contabilă a datoriei vamale, se impune a se preciza că și sub acest aspect există reglementari legale contabile și că pentru prejudiciul încercat ca urmare a faptei exportatorului care, prin declarația sa neadevărată în fața autorității vamale e, a determinat emiterea certificatului de origine, reclamanta se poate îndrepta împotriva acestui exportator.
Pentru toate aceste considerente, constatând că atât decizia atacată cât și sentința civilă pronunțata de prima instanța sunt la adăpost de orice critica, atât sub aspectul legalității cât si al temeiniciei, Curtea, în baza art. 312, al. 1 cod procedură civilă, va respinge recursul formulat.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta -" "SRL cu sediul în, str.-, nt.162, jud.B, împotriva Sentinței civile nr.554/CA/13.05.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru
- - - - - -
Grefier,
Red.:-/29.01.2010
Dact.:-MB 02.02.2010
Jud.fond:-
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru, Clara Elena
