Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 832/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 832/
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - "" SRL, împotriva sentinței civile nr.730/CA din 01.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 24 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 2 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față,constată că:
La data de 22.09.2008 reclamanta - SRL cu sediul în a chemat în judecată pe pârâții Comuna, Primarul comunei și Consiliul Local solicitând instanței de judecată conform hotărârii ce se va pronunța să dispună anularea în parte a actelor administrativ fiscale reprezentate de adresa nr.7223/2008 și actul nr.3102/2008 ale Primăriei și obligarea pârâtelor, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de câte 1000 ron/zi întârziere, să emită un nou act administrativ fiscal în care obligațiile reclamantei fiscale aferente anului 2008, să fie stabilite în concordanță cu dispozițiile legale aplicabile.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov în care instanța pe baza probelor administrate în cază a pronunțat sentința civilă nr.730/CA din 1.07.2009 a Tribunalului Brașov, prin care a dispus următoarele:
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei comunei.
S-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - "" SRL, în contradictoriu cu intimații Comuna - prin Primar, Primăria Comunei - prin Primar și Consiliul Local.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
În fapt prin adresa nr. 6985/17.07.2008 societatea reclamantă a solicitat Consiliului Local stabilirea obligațiilor fiscale pentru terenurile proprietatea societății înscrise în CF nr. 9995 sub nr. top 49/08/2 - arabil 45.300 mp, 4908/3 - pășune de 45.000 mp și 4908/4 - pășune de 41.100 mp.
Cu adresa nr. 7223/23.07.2008 intimatul Consiliul Local răspunde petiției reclamantei în sensul că potrivit art. 258 alin. ind. 1 din Codul fiscal, în cazul contribuabililor persoane juridice, pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat la registrul agricol la altă categorie de folosință decât terenuri cu construcții, impozitul pe teren se calculează conform prevederilor alin. 3 și 5 numai dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile:
a) au prevăzut în statut ca obiect de activitate agricultura.
b) au înregistrat în evidența contabilă venituri și cheltuieli din desfășurarea obiectului de activitate de la litera a)
Se mai comunică reclamantei că din extrasul CF nr. 9995 reiese că are în proprietate 45.300 mp teren arabil și 86.100 mp pășune și din dosarul societății înregistrat sub nr. 6854/11.12.2008 ce cuprinde factura fiscală nr. -/1.06.2008 și chitanța din 1.06.2008 reprezentând venituri și cheltuieli compuse din producerea și vânzarea fânului, nu întrunește condițiile necesare stabilirii impozitului pe teren conform art. 258 alin. 2, deoarece nu deține teren fâneață în proprietate, debitul rămânând același comunicat la începutul anului în sumă de 10.118 lei.
Prin înștiințarea de plată și adresa de la fila 32 dosar rezultă că i s-a comunicat societății reclamante ca impozit curent pentru teren de 10.118 lei, impozit al cărui cuantum se regăsește în certificatul de atestare fiscală, stabilit pentru suprafața de 13,14 ha teren intravilan.
De esența contenciosului ivit între părțile litigante este de a stabili dacă pentru terenul proprietatea societății reclamante în suprafață de 13,14 ha (131.400 mp) impozitul datorat de societatea reclamantă pe anul 2008 este de 770 ron/ha potrivit art. 10 lit. a din HCL nr. 172/2007 pentru terenurile amplasate în intravilan teren cu construcții în zona A IV așa cum a impus intimatul Consiliul Local de 26 RON/ha arabil și 20 RON/ha pășune și fâneață în temeiul art.10 lit. "c" coroborat cu prevederile art. 10 lit. b din nr. 172/2007 cum susține reclamanta.
Potrivit dispozițiilor art. 258 alin.5 indice 1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal "Ca excepție de la prevederile alin.2, în cazul contribuabililor persoane juridice, pentru terenul amplasat în intravilan. Impozitul pe teren se calculează conform prevederilor alin. 3 -5 numai dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) au prevăzut în statut, ca obiect de activitate, agricultură;
b) au înregistrat în evidenta contabilă venituri și cheltuieli din desfășurarea obiectului de activitate prevăzut la lit. a);
În caz contrar, prevederile art. 258 alin.5 indice 2 Cod fiscal stipulează că impozitul pe terenul situat în intravilanul unității administrativ teritoriale, datorat de contribuții persoane juridice se calculează conform alin.2.
În speță, reclamanta a făcut doar dovada primei cerințe pentru aplicarea derogării de la prevederile alin.2, respectiv a obiectului de activitate " agricultură".
Reclamanta a atașat la cererea de calculare a impozitului pentru anul 2008 facturile fiscale nr. 5409/2008 și nr. 4039/2008 ce justifică cheltuielile cu procurarea de amoniu ambalat de 995,14 lei și 663,43 lei, iar la venituri factura fiscală din 1 iunie 2008 în cuantum de 684,25 lei, reprezentând decontarea contravalorii cantității de 2300 Kg/fân, cheltuieli și venituri ce au fost înregistrate în contabilitatea societății reclamante potrivit raportului de expertiză contabilă nr. -.
Pentru a beneficia însă de impozitul de 26 RON/ha arabil, respectiv 20 RON/ ha pășune și fâneață, stabilit cu titlu de excepție de legiuitor, reclamanta trebuie să justifice că pentru suprafața de 13,14 ha, respectiv 131.400 mp a efectuat cheltuieli și a obținut venituri corespunzătoare.
A indica că de pe o suprafață de 131.400 mp din dare 45.300 mp arabil și 96.100 mp pășune a obținut în anul 2008 venituri de 684,25 lei prin vânzarea fânului nu justifică acordarea facilității la plata impozitului.
De altfel, din raportul întocmit de ofertanții agricoli la data de 26 iunie 2008, rezultă că în urma deplasării acestora pe terenurile proprietatea reclamantei acestea nu au fost cultivate cu nicio cultură agricolă fiind acoperite cu vegetație ierboasă sălbatică.
În aceste condiții, instanța a înlăturat susținerile societății reclamante potrivit cărora folosința terenurilor este la latitudinea proprietarului, cât timp legiuitorul stabilește în sarcina proprietarului obținerea de venituri și cheltuieli din desfășurarea obiectului de activitate "agricultură", astfel că impune acesteia obligata de a da acestor terenuri, funcții de categorie de folosință, productivitate maximă, condiție necesară pentru a beneficia de impozitul prevăzut de art. 258 alin. 3 și 5 Cod fiscal.
Societatea reclamantă nu a făcut o astfel de dovadă astfel că în mod legal intimații au impus societății impozitul de 770 RON /ha prevăzut de art. 10 lit. a din nr. 171/2007.
Mai mult, intimatul Consiliul Local al Comunei a opus reclamantei L nr. 138/2007 prin care s-a aprobat lucrarea "actualizarea - comuna, finalizată în luna septembrie, terenul reclamantei, în susținerea intimaților, fiind cuprins în zona de construcții locuințe.
Reclamanta nu a atacat în contencios administrativ acest act deliberativ al Consiliului Local al Comunei și nu a invocat excepția de nelegalitate acestui act, astfel că în aceste condiții această hotărâre este opozabilă în justiție potrivit art. 49 alin.3 din Legea nr. 350/2001.
În acest sens, art. 258 alin.1 din Codul fiscal stipulează că, "impozitul pe teren se stabilește luând în calcul numărul de metri pătrați de teren, rangul localității în care este amplasat și zona si/sau categoria de folosință a terenului conform încadrării făcute de Consiliul Local.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, reclamanta - SRL, prin care a criticat sentința civilă nr.730/CA din 1.07.2009 a Tribunalului Brașov pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii acțiunii reclamantei cu cheltuieli de judecată la fond și recurs și cheltuieli onorariu expert.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele către recurenta reclamantă:
În mod greșit instanța de fond a respins acțiunea reclamantei reținând că nu îndeplinește condițiile cumulative pentru reducerea impozitului și calculului conform art.285 alin.5 pct.a și b pentru suprafața de teren proprietatea reclamantei de 13,14 ha și că nu a justificat că a efectuat cheltuieli și a obținut venituri corespunzătoare, reținând o factură pentru contravalorii cantității de 2.300 kg fân vândut de reclamantă și că terenurile respective nu au fost cultivate.
În mod greșit instanța de fond a reținut că reclamanta nu a atacat actele fiscale și HCL 138/2007 emise de pârâtă astfel că aceste acte ale pârâtei sunt opozabile.
Soluția instanței de fond este nelegală, instanța nu a ținut cont de raportul de expertiză efectuat în cauză și de anexele depuse la acest raport de expertiză.
Referitor la acoperirea terenului cu vegetație ierboasă nu poate să-i fie imputat reclamantei, deoarece s-a obținut fân ce a fost comercializat de reclamantă.
În mod greșit instanța de fond a reținut că nu i se poate acorda reclamantei facilitatea prevăzută de art.218 alin.5 Cod procedură fiscală și că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la lit.a și b de la alin.5.
Acest lucru îl va dovedi cu înscrisuri în recurs și faptul că potrivit legi nu datorează impozitul calculat greșit de pârâți prin actele atacate în cauză.
Nu se putea obține o recoltă de fân mai mare deoarece pe acest teren a fost târg auto și pe o zonă mare este acoperit și acum este acoperit terenul cu pietriș.
Încadrarea terenului respectiv în - ca și destinație de construcție de locuințe, aprobat prin HCL nr.138/2007, nu poate fi reținută în sprijinul pârâtelor deoarece reclamanta este înscrisă în Registrul fermierilor în 24.IV.2009 - atribuindu-se număr de identificare, astfel încât și în 2008 terenul a fost exploatat ca teren agricol și pășune.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri pe care recurenta le-a depus la filele 20-31 dosar recurs, ca acte doveditoare a susținerilor sale.
Față de recursul declarat în cauză de reclamanta - SRL intimații pârâți Consiliul Local și Primăria Comunei și Comuna au formulat întâmpinare fila 11-12 dosar prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantei, menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
De asemenea, intimații au solicitat ca instanța de recurs să aibă în vedere la pronunțarea hotărârii în recurs doar înscrisurile privind veniturile și cheltuielile recurentei pe anul 2008 pentru care se discută anularea parțială a actelor privind impozitul pe terenul deținut în proprietate de aceasta.
Recursul a fost declarat în termen legal și legal timbrat fila 14 dosar.
În vederea pronunțării asupra recursului declarat în cauză, recurenta - SRL a depus concluzii scrise în sensul admiterii recursului cu cheltuieli de judecată.
La rândul său intimații Consiliul Local, Primăria comunei și Comuna au depus concluzii scrise în sensul respingerii recursului cu cheltuieli de judecată în recurs.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr.730/CA din 1.07.2009 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate în recurs și prin prisma prevăzută de art.3041Cod procedură civilă constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Din întreg probatoriu administrat în cauză, rezultă că în fapt reclamanta - SRL a solicitat anularea parțială a actelor emise de pârâți privind stabilirea impozitului pe terenul în suprafață de 13,14 ha.
Comparând actele depuse în susținerea acțiunii de către reclamantă, actele atacate emise de pârâți, raportat la hotărârea atacată - sentința civilă nr.730/CA din.07.2009 a Tribunalului Brașov prin prisma criticilor formulate de recurenta reclamantă, rezultă că:
Reclamantei i s-a stabilit de pârât un impozit privind terenul deținut de acesta de 13,14 ha ca fiind pentru anul 2008 în sumă de 10,811 lei - act comunicat reclamantei la 13.03.2008.
Acest act nu a fost contestat de reclamantă.
Dimpotrivă, după trecerea termenului legal de contestare a acestor acte, reclamanta a solicitat pârâtei acordarea unor facilități la calcularea impozitului de către pârâți pe motiv că potrivit documentației depuse la cerere se încadrează în prevederile art.258 alin.5 lit.a și b din Codul fiscal.
Verificând înscrisurile de la dosar, depuse la fond și în recurs, raportul de expertiză efectuat în cauză, raportat la prevederile legale invocate, rezultă că reclamanta pentru anul 2008, nu a făcut dovada că se încadrează în prevederile art.258 alin.5 lit.a și b Cod fiscal pentru a i se calcula impozit de 26 lei mp cum susține aceasta.
Actele depuse de reclamantă în recursul declarat de aceasta nu se pot lua în considerare ele fiind emise de alte autorități publice în anul 2009, respectiv Decizia nr.-/19.05.2009 și nu poate constitui o justificare pentru a beneficia de facilități la impozitare pe teren pentru anul fiscal 2008.
Din probele de la dosar, nu rezultă că a făcut dovada cultivării terenului în suprafață de 13,41 ha, iar veniturile și cheltuielile declarate la organul fiscal pentru anul fiscal 2008, conduc la ideea că nu îndeplinește cele 2 condiții prevăzute de lege pentru acordare de facilități la calculul impozitului pe teren.
Susținerile recurentei din recurs nu conduc la modificările sentinței tribunalului și nici la admiterea acțiunii.
Se constată că în mod corect a soluționat instanța de fond acțiunea reclamantei, reținând corect situația de fapt și de drept dedusă judecății.
În esență, referitor la criticile de recurs se rețin următoarele:
În ce privește critica recurentei că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art.285 alin.51 lit.a și b, se constată că această critică nu este întemeiată deoarece din probele de la dosar rezultă contrariul celor susținute de recurentă.
Ca atare se va înlătura această critică ca fiind neîntemeiată și nelegală.
Critica referitoare la faptul că terenul era acoperit cu vegetație ierboasă sălbatică și că acest fapt este reținut greșit de instanța de fond, instanța de recurs constată că din actele de la dosar nu rezultă contrariul celor reținute de instanța de fond - fânul este crescut și fără a fi cultivat efectiv.
Așa fiind se va respinge această critică ca neîntemeiată și nelegală.
Referitor la faptul invocat de recurentă, că terenul a fost socotit la impozit conform HCL 172/2007 și că potrivit HCL 138/2007 a fost aprobat aspecte reținute de instanță conform actelor de la dosar și criticate de recurentă ca nefiind reale în cauză și că instanța de fond le-a luat în considerare în mod greșit, pentru motivul că reclamanta nu a atacat aceste acte administrative, instanța de recurs constată și această critică este neîntemeiată, deoarece instanța de fond a reținut corect efectele produse de aceste acte administrative cât timp nu au fost atacate de reclamant.
Referitor la raportul de expertiză se constată că, expertul a apreciat în mod greșit ca fiind îndeplinite cele 2 condiții cumulative pentru calculul impozitului și pentru a putea beneficia de facilitățile impozitate pe teren.
Ca atare, critica recurentei referitoare la acest aspect nu subzistă, urmând a fi înlăturată ca nejustificată și nelegală.
Aspectul invocat de recurentă privind productivitatea scăzută obținută pe această suprafață de teren, nu conduce la ideea că recursul este întemeiat și nici la ideea că se impune acordarea facilităților solicitate, dar nedovedite privind calcularea impozitului pe terenul agricol deținut.
Dacă într-adevăr întreaga suprafață de teren agricol a fost folosită, exploatată, atunci cum se explică o cantitate atât de mică de fân, vândut pe o suprafață de teren așa mare.
În concluzie, pentru considerentele de mai sus, se vor înlătura toate criticile formulate în recurs de - SRL și în consecință se va respinge recursul conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă ca nefondat.
Referitor la apărarea formulată de cei 3 intimați pârâți în recurs, se reține ca fiind justificată aceasta și probată cu acte și conformă cu prevederile legale urmând a fi menținute actele fiscale atacate de reclamantă ca fiind legale și justificate.
Văzând prevederile art.274 Cod procedură civilă se vor acorda cheltuieli de judecată solicitate de intimați conform chitanței de la dosar în valoare de 5.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței civile nr 730/CA/01.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Obligă recurenta reclamantă - SRL să plătească intimaților pârâți Comuna prin Primar, Primăria Comunei prin Primar și Consiliul Local prin reprezentant legal, suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.12.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: MI/3.12.2009
Dact: MD/5.01.2010 - 6 ex.
Jud.fond:
02 2009
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
