Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 850/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.850
Ședința publică din data de 04 martie 2009
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M PRIN ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BMî mpotriva sentinței civile nr. 3992 pronunțată în data de 17.11.2008, în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în contradictoriu cu intimatul - REPREZENTAT DE FILIALA M - AGENȚIA BMa vând ca obiect anulare act de control taxe și impozite-taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă apărătorul intimatului, av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru. De asemenea, acțiunea de fond este insuficient timbrată lipsind taxa judiciară de timbru în valoare de 39 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei aferente judecării petitului privind acordarea de despăgubiri.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 02.03.2009 se înregistrează din partea intimatului întâmpinare însoțită de înscrisuri, în probațiune.
Față de obligația achitării unei diferențe de taxă judiciară de timbru aferente judecării petitului privind restituirea taxei de primă înmatriculare, la solicitarea instanței reprezentantul intimatului solicită instanței aplicarea dispozițiilor art. 20 alin5 din Legea nr.146/1997 în privința dării în debit a intimatului cu suma datorată.
Instanța, în raport de înscrisurile depuse în cauză, anexate întâmpinării solicită părții litigante să precizeze care este modalitatea prin care a înțeles să completeze probațiunea în speța dedusă judecății.
Reprezentantul intimatului arată că, față de înscrisurile depuse în probațiune se află și contractul de asistență juridică și acte privind înmatricularea autoturismului într-o țară membră a Uniunii Europene.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea pe fond a recursului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului promovat pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare, solicitând acordarea de cheltuieli de judecată în recurs.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții litigante reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3992 pronunțată la 17.11.2008 în dosar nr- al Tribunalului Maramureș au fost respinse excepțiile formulate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M prin B M; admisă acțiunea formulată de către reclamantul prin Automobil Clubul Român Filiala M - Agenția B M, împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice B M și în consecință s-a constatat că pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M nu a soluționat în termen contestația înregistrată sub nr. 24.065/16.07.2008 împotriva actului administrativ fiscal nr. 18.065 din 25.06.2008 emis de Administrația Finanțelor Publice B M; s-a constatat nelegalitatea încasării la bugetul statului a sumei de 5115 lei reprezentând taxa specială de înmatriculare achitată cu chitanța seria - nr. - din 10.09.2007; a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice B M să restituie reclamantei suma de 5115 lei cu dobânda legală de 0,1% pe zi de întârziere calculată începând cu data de 2.09.2008 și până la achitarea integrală; obligate pârâtele la plata către mandatarul reclamantei, - Filiala Mas umei de 1.004,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct.311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform prevederilor art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, ori, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
Instanța constată că, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, ținând cont de faptul că începând cu 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din normele legale cuprinse în alineatul 2 din articolul menționat.
De asemenea, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Deoarece în România, stat comunitar, se percepe taxă de primă înmatriculare pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament față de vehiculele autohtone ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte tari membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Taxa speciala ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și fiind contrară normelor comunitare, ipoteză în care, se aplică principiul conform căruia statul membru care a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare și nu poate fi primită apărarea pârâtei conform căreia Statul R are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în baza unui alt act normativ, adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal potrivit căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, astfel că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal, pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, cu atât mai mult cu cât reclamantul în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne și susține că este contrar dreptului comunitar.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, situație în care aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia prezentei acțiuni.
Pe de altă parte, dispozițiile OUG 50/2008 abrogă art. 214 indice 1 - 214 indice 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, însă nu cuprinde nici o dispoziție tranzitorie cu privire la judecarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor privind restituirea taxelor achitate sub imperiul legii vechi, ca atare instanța consideră că taxa reglementată prin noul act normativ se percepe doar începând cu data intrării sale în vigoare însă nu substituie automat vechea taxă de inmatriculare, care de la 01.07.2008 nu se mai încasează.
Constatând că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, tribunalul apreciază că taxa trebuie restituită în întregime iar faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România.
Pentru repararea în întregime a prejudiciului cauzat reclamantului, apreciază tribunalul că se impune acordarea dobânzilor solicitate la nivelul celor prevăzute de art.120 alin.7 raportat la art.124 alin.2 pr. Fiscală începând cu data când a fost soluționată cererea formulată de reclamantă pentru restituirea taxei încasată nedatorat.
Împotriva hotărârii menționate a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului M prin Administrația Finanțelor Publice a municipiului BMs olicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului fără cheltuieli de judecată.
În motivarea celor solicitate recurenta susține că a fost interpretat greșit actul dedus judecății hotărârea a fost pronunțată cu depășirea puterii judecătorești și este lipsită de temei legal. Astfel, în dezvoltarea celor susținute recurenta arată că prevederile codului fiscal la data pronunțării erau abrogate iar pe de altă parte erau în vigoare dispozițiile OUG nr.50/2008 care au fost ignorate.
În plus arată recurenta au fost ignorate dispozițiile ordinului nr.418/2007 cât și excepțiile invocate care erau întemeiate.
Tot astfel, arată recurenta că și în privința dobânzii și cheltuielilor reținerile sunt greșite deoarece nu există un temei legal, obligația la plată a cheltuielilor se stabilește față de titularul acțiunii nu față de reprezentantul său.
Răspunzând celor invocate intimatul a solicitat respingerea recursului cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea celor solicitate intimatul a arătat că excepțiile sunt neîntemeiate întrucât au fost încheiate actele corespunzătoare reprezentării, în cauză sunt incidente dispozițiile statutului profesiei de avocat a, a statutului cât și dispozițiile tratatului.
Pentru dovedirea argumentelor aduse intimatul a depus copie contract asistență judiciară, copie statut, acte privind proveniența autoturismului și înmatriculării în Uniune
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de actele noi depuse în recurs, cu normele juridice pe care s-a fundamentat demersul introductiv Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.68 pr.civ. procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată iar în cazul în care procura este dată unui avocat semnătura se certifică potrivit legii avocaților.
Dreptul de reprezentare mai prevede același articol alin.2 poate fi dat și prin declarație verbală făcută în instanță și trecută în încheierea de ședință.
Din norma enunțată rezultă că justificarea calității de reprezentant în fața instanței se face prin procură care sub aspectul formei trebuie să fie un înscris sub semnătură legalizată respectiv în situația dată unui avocat semnătura certificată.
În speță actele relevă că în urma unei comunicări făcute prin presă s-a angajat a găsi o casă de avocatură care să reprezinte membrii săi în vederea recuperării taxei de primă înmatriculare.
Față de cele comunicate a găsit un cabinet de avocatură și a încheiat un contract pentru efectuarea demersurilor corespunzătoare.
Ulterior după începerea demersurilor, a soluționării în primă instanță urmare a solicitărilor în dosare similare de a se oferi lămuriri persoana considerată îndreptățite la restituire, a încheiat cu cabinetul în cauză contractul de asistență judiciară în condițiile legii avocaturii.
Obiectul contractului conform celor convenite l-a constituit: efectuarea tuturor demersurilor prevăzute de lege pentru instituirea taxei speciale pentru autovehiculele plătite de contribuabilul client în temeiul dispozițiilor art.2141- 2145din codul fiscal, demersuri constând în redactarea și semnarea cererii de restituire adresată locale, contestație adresată DGFP M; acțiunea în contencios adresate tribunalului, recursul și întâmpinări la recurs, note de ședință și concluzii.
Din cele de mai sus se observă că inițial a existat încheiat un contract de mandat prin care s-a angajat a găsi un cabinet de avocatură care să reprezinte pe membrii săi iar ulterior a fost încheiat contractul de asistență judiciară ce include și reprezentarea în instanță între persoana în cauză membru și cabinetul găsit. Ori, într-o atare situație a existenței contractului de asistență și a depunerii în recurs nu se mai poate reține o lipsă a împuternicirii date.
Prin urmare față de cele rezultate din acte susținerile recurentei referitoare la lipsa împuternicirii cerute de art.68 pr.civ. se vor respinge.
Respinse vor fi susținerile referitoare la capacitate deoarece în condițiile în care la acest moment a fost încheiat un contract de asistență distinct între persoana fizică și cabinetul de avocatură, este exclusă participarea. Ca atare în condițiile date, nu se mai pot reține aspecte vizând principiul specialității sau de atribuții ale entității relevate inițial.
Cât privește restul susținerilor aduse prin recurs cu privire la taxa de primă înmatriculare reține Curtea de asemenea că sunt nefondate cu excepția criticii vizând dovada acordată pentru considerentele ce urmează:
Contrar susținerilor recurentei, reglementarea taxei de primă înmatriculare în baza art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 contravine normelor comunitare. Astfel, este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Taxa impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat și în acest sens s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale discriminatorii și contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a mai decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
În privința aplicării dispozițiilor OUG nr. 50/2008 Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 11 din acest act normativ axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Mai reține Curtea, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului, iar sub aspectele relevate susținerile intimatului-reclamant sunt întemeiate și urmează a fi admise.
Cu toate acestea susținerile intimatului-reclamant în privința dobânzii nu sunt întemeiate pe temeiul invocat. Astfel, Curtea reține că, restituirea taxelor achitate la bugetul de stat se face în situațiile limitativ reglementate de art. 117 Cod procedură fiscală, iar restituirea taxei de primă înmatriculare în modalitatea solicitată nu se regăsește în această enumerare. Ca atare, nefiind în situația enumerată, Curtea apreciază că refuzul restituirii sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare se circumscrie unei răspunderi civile delictuale astfel că pârâta recurentă este obligată să acopere integral prejudiciul suferit de intimat și acesta se realizează doar în condițiile dreptului comun. Prin urmare, pentru obligațiile ce au obiect sume de bani, daunele interese pentru neexecutare se rezumă la dobânda legală instituită de OG nr. 9/2000, iar aceasta se datorează din momentul în care reclamantul-recurent a fost lipsit de suma solicitată a fi restituită, respectiv de la data de 10.09.2007.
Așadar față de cele arătate, Curtea în baza art.312 raportat la art.20 din Legea nr.554/2004 va admite recursul, va casa în întregime hotărârea și rejudecând și pe baza actelor depuse va respinge excepțiile invocate de DGFP M prin B M; va admite în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu DGFP M și B M și va obliga pârâta B M să restituie reclamantului suma de 5115 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare precum și dobânda calculată asupra acestei sume începând cu 10.09.2007 și până la restituirea integrală.
Constatând că pentru fond nu a fost achitată taxa judiciară de timbru datorată în baza dispozițiilor Legii nr.146/1997, Curtea va dispune darea în debit a reclamantului pentru suma de 39 lei taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Cât privește cheltuielile de judecată, Curtea reține că față de particularitățile cauzei respectiv complexitatea redusă previzibilitatea soluției, volumul redus al muncii în condițiile existenței mai multor acțiuni similare ce au implicat redactarea acelorași argumente și concluzii în cauză sunt incidente dispozițiile art.274 al.3 pr.civ. și ca atare intimata DGFP va fi obligată la plata parțială a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M prin Administrația Finanțelor Publice BMî mpotriva sentinței civile nr. 3992 din 17 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o casează în întregime și rejudecând:
Respinge excepțiile invocate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M prin Administrația Finanțelor publice B
Admite, în parte, acțiunea formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice B M și în consecință obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice B M să restituie reclamantului suma de 5115 lei, achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, precum și dobânda legală calculată asupra acestei sume, începând cu data de 10.09.2007 și până la restituirea integrală.
Dă în debit reclamanta pentru suma de 39 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și 0,3 lei, timbru judiciar, datorate pentru fondul cauzei.
Obligă pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice B să plătească reclamantului suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli parțiale la fond. Respinge restul pretențiilor privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
Red.//3 ex./31.03.2009
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Eleonora Gheța, Floarea Tămaș
