Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 86/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr. 86/CA
Ședința publică de la 18 februarie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Monica Costea
Grefier - -
S-a luat în examinare - după casare - acțiunea promovată în contencios administrativ de reclamanta - SRL, cu sediul în C, DJ 3., km.23, județ C, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală B, sector 5,-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9.II.2009, și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art.260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 16.II.2009; 18.II.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre.
C RTEA
Asupra acțiunii în contencios fiscal de față:
Prin cererea înregistrata sub nr.633/36/16.12.2007 pe rolul Tribunalului Constanța reclamanta - " "SRL a învestit instanța, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală B, solicitand obligarea pâratei la plata sumei de 2.642.132 RON reprezentând prejudiciul cauzat prin stabilirea nelegală a obligației de plată în sumă de 3.009.095 RON și restituirea cu întarziere a sumei menționate.
Motivează reclamanta că, în urma controalelor efectuate la datele de 25.08.2003 și 20.11.2003 și 04.03.2004 s-a stabilit că datorează bugetului de stat mai multe sume reprezentând impozit pe venitul microîntreprinderilor, debitele fiind compensate cu TVA de restituit, iar împotriva acestora a formulat contestații, respinse de F prin Decizia nr.84/31.03.2004.
Acțiunea prin care s-a solicitat anularea deciziei a fost admisă prin decizia nr.124/CA/27.05.2004 a Curții de APEL CONSTANȚA, ramasă irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr.5739/30.11.2005 a
Întrucat pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată stabilită prin hotarare, reclamanta a procedat la, data de 13.04.2006, la notificarea solicitând plata sumei de 3.009.095 RON, cu plata de daune moratorii și compensatorii calculate la suma de restituit. Ulterior, la data de 29.05.2006 s-a revenit cu notificarea nr.87750.
La data de 07.08.2006, prin 5017, pârâta a efectuat plata sumei solicitate dar, pâna la data introducerii acțiunii, reclamanta nu a primit de la. niciun răspuns cu privire la cererea sa de reparare integrală a prejudiciului creat prin achitarea daunelor interese moratorii și compensatorii de 1.975.653 RON majorări de întarziere și 649.079 RON diferența din actualizarea debitului în funcție de rata inflației.
Pârâta și-a precizat poziția procesuală prin întampinare, invocând excepția prescripției dreptului la acțiune motivat de faptul că reclamanta a cunoscut întinderea pagubei la data de 30.11.2005, când sentința 124/CA/2004 a rămas irevocabilă și a devenit executorie ca urmare a respingerii recursului.
Susține pârâta că, reclamanta a formulat cerere de acordare a despăgubirilor cu depașirea termenului de prescripție de un an de la data când a cunoscut întinderea pagubei.
În ceea ce privește dreptul reclamantei de a solicita dobânzi, în temeiul OG 92/2003 și a 1899/2004, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii susținând că adresa nr.56809/2006, prin care reclamanta a fost înștiințată cu privire la respingerea cererii de acordare a dobânzilor, nu a fost contestată în termenul legal de 30 de zile de la comunicare.
Prin încheierea din 12.07.2007 instanța a respins excepțiile invocate.
Prin sentința civilă nr.229/CA/20.03.2008 Curtea de APEL CONSTANȚAa respins acțiunea ca nefondată reținând, în esența, că dispozițiile art.8 alin.1 din Legea 554/2005 nu sunt aplicabile.
În cauza, reclamanta a solicitat obligarea la plata sumelor de bani reprezentand prejudiciul creat prin restituirea cu întarziere a unei sume de bani la care era îndreptățita, această sumă reprezentând tocmai obiectul cererii ce nu a fost soluționată în termen legal.
În acest caz, reclamanta se putea adresa instanței pentru a solicita obligarea pârâtei să soluționeze cererea putând solicita și despagubiri. Cererea rclamantei a fost, în cele din urmă, soluționată prin decizia nr.49637/25.07.2006 astfel că acțiunea întemeiată pe refuzul de soluționare este nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta arătând, în criticile formulate, că instanța de fond a încalcat cadrul procesual fixat de către reclamantă și a reținut aspecte vadit nelegale și contradictorii.
Instanța de fond era datoare să examineze motivele de fond ale acțiunii precizate și să hotărască în sensul anulării parțiale a deciziei nr.49637/25.07.2006 și rambursării sumei precizate.
Prin decizia nr.3577/21.10.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul și a casat sentința atacată cu consecința trimiterii cauzei pentru rejudecare.
A reținut instanța de recurs încalcarea dispozițiilor art. 129 Cod de procedură civilă întrucât, precizările depuse de către reclamantă la data de 13.03.2008 au fost apreciate greșit ca fiind conforme celor din 10.05.2007, iar acestea au vizat exclusiv nesoluționarea contestației împotriva respectivei decizii și nicidecum aspectul nesoluționării cererii inițiale de restituire a unor sume de bani.
Totodată, instanța de recurs a stabilit că, în rejudecare, să fie pusă în discuție excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere caracterul acțiunii și dispozițiile art.218 Cod de procedura fiscală, în condițiile în care s-a dispus suspendarea soluționarii contestației. Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut referire, în acest sens, atât la practica sa constantă cât și la jurisprudența Curții Constituționale. În fond după casarea cu trimitere, cu respectarea dispozițiilor art. 315 cod de procedură civilă, instanța a pus în discuția contradictorie a părților excepția inadmisibilității contestației.
Analizand cu prioritate, conform art.137 cod de procedura civila,excepția invocată instanța reține:
Prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost formulată la data învestirii instanței de contencios, reclamanta - SRL a solicitat obligarea pârâtei la prejudiciului creat prin stabilirea, în mod nelegal, a unei obligații de plată în sarcina reclamantei, prejudiciu cuantificat la suma de 1.975.053 lei cu titlu de majorări intarziere și 649,079 lei diferența rezultată din actualizarea debitului.
La termenul din 13.03.2008 reclamanta a precizat că, prin acțiunea promovată, înțelege să se îndrepte împotriva refuzului de soluționare a cererilor sale și ca se urmarește înlaturarea refuzului de soluționare și plata sumelor stabilite prin expertiza contabilă efectuată.
La dosar, s-a depus decizia de restituire nr.49.637/25.07.2007 prin care s-a aprobat la rambursare numai suma de 3.009.095 lei și decizia nr.225/07.08.2007 prin care s-a dispus de catre organul fiscal suspendarea soluționarii contestației formulată împotriva deciziei de restituire, motivat de existența pe rolul instanței a unei acțiuni îndreptate împotriva deciziei contestate.
Codul d e procedură fiscală consacră Titlul IX, soluționării contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale.
Legiuitorul a prevăzut expres, în acest titlu, dreptul, celui lezat în drepturile sale, să conteste la organul fiscal competent titlul de creanța sau orice act administrativ fiscal.
Art.218 alin.2, cuprins în Capitolul IV al acestui titlu, prevede că:"deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de catre contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art.212, la instanta judecătorească de contencios administrativ competența, potrivit legii".
În cauză, se constată că, societatea reclamantă a formulat contestație, la organul fiscal, împotriva deciziei de restituire contestând refuzul restituirii sumei totale de 2.273.391 lei reprezentând daune interese moratorii și compensatorii. Aceeași sumă neacceptată la restituire face obiectul prezentei acțiuni deși, organul fiscal a fost sesizat cu soluționarea contestației prin care se solicită rambursarea sumei solicitată cu titlu de daune interese.
Prin această contestație societatea reclamantă a îndeplinit condiția efectuării procedurii prealabile prevăzută de legea contenciosului administrativ însa, potrivit art. 218 alin.2 cod de procedură fiscală, doar decizia emisă de organul fiscal sesizat cu soluționarea contestației poate face obiectul acțiunii în contencios administrativ.
În condițiile în care, calea administrativă de atac nu a fost soluționată prin emiterea unei dispoziții, în sensul art.218 alin.2 cod de procedură fiscală, care să facă obiectul acțiunii în contencios administrativ Curtea urmează să respingă contestația ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca inadmisibilă contestația - după casare - formulată în contencios administrativ de reclamanta - SRL, cu sediul în C, DJ 3., km.23, județ C, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală B, sector 5,-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 februarie 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
19 februarie 2009
red.hot.jud. - 03.04.2009
4ex/07.04.2009
Președinte:Monica CosteaJudecători:Monica Costea
