Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 88/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 88
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Laura Mariana
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE G împotriva sentinței nr.1762 din 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE G și avocat pentru intimata reclamantă - -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat pentru intimata reclamantă - - solicită efectuarea unei expertize contabile.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE G se opune.
Instanța respinge cererea formulată de avocat pentru intimata reclamantă - - prin care solicită efectuarea unei expertize contabile, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE G solicită admiterea recursului conform motivelor scrise.
Avocat pentru intimata reclamantă - - solicită respingerea recursului fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj, prin sentința nr.1762 din 30 iunie 2009 admis contestația formulată de reclamanta - - împotriva deciziei nr. 22 din 14.05.2009, a deciziei de impunere nr. 199 din 20.02.2009 și a raportului de inspecție fiscală nr.9679 din 20.02.2009, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
S-a anulat decizia nr. 22 din 16.05.2009, decizia de impunere nr. 199/20.02.2009 și raportul de inspecție fiscală cu privire la impozitul pe profit și TVA și s-a constatat că reclamanta - - datorează 43.092 lei impozit pe profit și majorări.
S-au menținut restul dispozițiilor și s-a respins cererea de suspendare executare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că are domiciliul fiscal în municipiul Tg J, Str.-, -.21, Ap.3, jud. G, este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr.J -, are codul d e înregistrare fiscală RO - și are deschise puncte de lucru în comuna, sat.
Activitatea principală desfășurată de societate este "Activități de consultanță pentru afaceri și management "- cod 7022.
S-a constatat că organele de inspecție fiscală din cadrul Tg J - Activitatea de Inspecție Fiscală au efectuat, în perioada 17.02.2009 - 20.02.2009, inspecția fiscală privind modul de evidențiere, calcul și virare în cuantum și la termenele legale a obligațiilor fiscale datorate bugetului general consolidat.
Inspecția fiscală a cuprins perioada 01.07.2006-31.12.2008.
În urma inspecției fiscale, prin Decizia de impunere nr.199/ 20.02.2009 emisă pe baza constatărilor din Raportul de inspecție fiscală nr.9679/20.02.2009, organele de inspecție fiscală au stabilit obligații fiscale suplimentare reprezentând impozit pe profit în sumă de 34.888 lei, respectiv taxa pe valoarea adăugată de plată în sumă de 219.993 lei.
Pentru debitele stabilite suplimentar au fost calculate majorări de întârziere aferente impozitului pe profit în sumă de 8.204 lei, respectiv majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată în sumă de 68.287 lei iar referitor la taxa pe valoarea adăugată în sumă de 219.993 lei și au fost calculate majorările de întârziere aferente în sumă de 68.287 lei.
În fapt, organele de inspecție fiscală au constatat că pe perioada verificată, respectiv 01.07.2006-31.12.2008, a înregistrat în evidența contabilă, în contul 231, corporale în curs" suma de 839.819 lei, sumă considerată de societate ca fiind investiție în curs aferentă unei construcții situate în localitatea, sat, structurată astfel:
- în anul 2006 - suma de 75.027 lei
- în anul 2007 - suma de 223.188 lei
- în anul 2008 - suma de 541.604 lei
La dosarul prezentat organelor de inspecție fiscală au fost anexate o serie de facturi de aprovizionare materiale de construcții din perioada decembrie 2007 - iunie 2008 cum rezultă din chiar cuprinsul deciziei.
Din dosar rezultă că, motivat de faptul că obiectul principal de activitate al societății îl reprezintă activitatea de consultantă pentru afaceri și management desfășurată cu un număr de 5 salariați angajați, organele de inspecție fiscală au solicitat agentului economic explicații cu privire la destinația acestor materiale.
Drept urmare, administratorul a susținut prin nota explicativă că materialele de construcții au fost achiziționate pentru efectuarea unui obiectiv de investiții - sediu firmă în comuna, în regie proprie, planificat să se realizeze în anul 2008, respectiv 2009, dar pentru care nu a deținut autorizație de construcție, aceasta fiind în curs de obținere de la Primăria.
Instanța a constatat că administratorul societății, demonstrat cu documente legale că există o construcție nouă care a fost realizată pentru a deveni punct de lucru pentru societatea verificată și care ulterior a fost înregistrat ca punct de lucru.Acestea constau în titluri de proprietate, autorizația de construcție, devize de lucrări, bonuri de consum, etc, fiind conforme cu prevederile legale.
S-a constatat că materialele au fost încorporate în obiectivul de investiții privind noul sediu al firmei din comuna, sat, reflectă realitatea întrucât din însăși afirmațiile administratorului, terenul a fost în proprietatea mamei soacre dar a fost înstrăinat ulterior societății.
Având în vedere cele menționate, considerând că materialele de construcții au fost utilizate pentru nevoile firmei, instanța a constatat că în mod greșit organele de inspecție fiscală nu au acceptat la deducere taxa pe valoarea adăugată în sumă de 159.565 lei înscrisă în facturile fiscale de aprovizionare în sumă de 839.819 lei și înregistrate în contul 231, corporale în curs", reclamanta respectând prevederile art.145 alin.(2) din Legea nr.571/ 2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
La dosar a depus următoarele acte:
- contractul de vânzare cumpărare a terenului situat în intravilanul comunei, sat, județul G, încheiat între în calitate de vânzător și în calitate de cumpărător autentificat sub nr.294/ 27.03.2009;
- certificatul de urbanism nr.8/20.03.2009 eliberat de Primăria în baza cererii nr. 1165/04.03.2009;
- autorizația de construire/desființare nr.5/01.04.2009 eliberată de Primăria în baza cererii nr.1672/27.03.2009.
Toate documentele anexate de reclamant în susținerea contestației au fost emise la solicitarea reprezentantului societății către autoritățile competente, ulterior finalizării acțiunii de inspecție fiscală, respectiv data de 20.02.2009.
Astfel, instanța a concluzionat că toate aceste documente chiar dacă au fost prezentate ulterior acțiunii de inspecție fiscală, nu reprezintă doar o aparență de legalitate asupra aspectelor consemnate în Raportul de inspecție fiscală nr. 9679/20.02.2009 ci ele sunt chiar documente demne de luat în seamă și care sunt de natură să conducă la schimbarea situației de fapt reținute de organele fiscale.
De asemenea, instanța a reținut faptul că autorizația de construcție se eliberează la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil / teren, în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991, republicată, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții art.1 alin.(1) unde se stipulează că, Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil-teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel ", însă acest aspect nu are relevanță din punct de vedere fiscal.
Cu privire la Hotărârea AGA nr.96/20.04.2007 prin care acționarii au hotărât să cumpere terenul aflat în proprietatea lui în scopul de a construi birouri pentru sediu firmă instanța a menționat că nu poate fi opozabilă decât terților și dacă aceasta a fost depusă în termen de 15 zile la Oficiul Registrului Comerțului spre a fi menționate în registru și publicate în Monitorul Oficial al României, partea a IV
Aceasta rezultă din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, republicată, art.131 alin. (4) care prevede că .4)pentru a fi opozabile terților, hotărârile adunării generale vor fi depuse în termen de 15 zile la oficiul registrului comerțului, spre a fi menționate în registru și publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV a ".
Ori din chiar cuprinsul cererii rezultă că o astfel de operațiune este opozabilă terților și nu are relevanță în materia fiscală. nu poate fi luată în considerare în lipsa unor înregistrări din evidența contabilă a societății a sumelor în contul 722 " Venituri din producția de imobilizări corporale ", conform prevederilor Ordinului nr.1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.
Din adresa nr.135/07.05.2009, înregistrată la. G sub nr.19607/07.05.2009 și din adresele nr.18/05.01.2008 și nr.37/05.01.2008 emise de Tg J, respectiv TRANS P, rezultă că în prețul materialelor de construcții vândute de aceste societăți către, este inclus și prețul transportului până în localitatea din județul
În drept, potrivit art.145 alin.(2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare:
, de aplicare a dreptului de deducere
(2 ) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni:
a) operațiuni taxabile;-"
Având în vedere prevederile legale menționate, se reține că orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată doar în situația în care bunurile sau serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile.
Conform constatărilor expertului, din actele firmei rezultă că materialele de construcție au fost utilizate pentru nevoile firmei deoarece toate valorile înregistrate în contul 231 s-au efectuat pe baza unor facturi fiscale care îndeplinesc condițiile prevăzute de Codul Fiscal în art. 145 alin 2. Același expert a concluzionat că materialele de construcție aprovizionate pe baza de documente legale, documente ce au fost verificate și de organele de control și sub aspectul realității, au fost efectiv recepționate în patrimoniul societății și contabilizate în contul colector al tuturor cheltuielilor de investiții ce se efectuează, până la terminarea obiectivului și recepționarea lucrărilor.
Nu are relevanță faptul că la data aprovizionării nu era încă clarificată situația juridică a terenului deoarece investiția s-ar fi putut edifica și pe un alt amplasament dar acest aspect nu are nici o importanță din punct de vedere fiscal.
Ori aparența de legalitate de care face vorbire echipa de control este total nefondată câtă vreme au fost încheiate acte autentice privind transferul de proprietate. Tot în afara sferei atribuțiilor sunt și susținerile referitoare la înregistrarea hotărârilor interne deoarece acestea sunt opozabile terților și excede controlului fiscal.
Instanța a reținut că nici organele de control nu contestă realitatea operațiunilor ca efect al aprovizionărilor de materiale.
Cu privire la lipsa foilor de parcurs, acestea nu puteau fi prezentate deoarece transportul a fost inclus în costul materialelor și a fost asigurat de furnizori. Drept urmare în mod corect a fost dedus TVA-ul în sumă de 200.994 lei, aferent materialelor de construcție achiziționate, în scopul de operațiuni taxabile reprezentând efectuarea unor construcții cu destinație sediu de firmă.
Instanța a reținut că suma dedusă se compune din suma de 159.565 lei -TVA aferentă facturilor înregistrate în contul 231, corporale în curs, și suma de 41.429 lei TVA-ul aferent facturilor înregistrate în cont 628, alte cheltuieli cu servicii executate de terți.
De asemenea instanța a constatat pe baza susținerilor expertului că costurile înregistrate de societate în cursul anului 2008 în evidența contabilă, în contul 628 în sumă de 218.050 lei trebuiau înregistrate în contul 231.
Drept urmare în mod eronat s-a dedus pe cheltuieli această sumă și s-a diminuat impozitul pe profit cu suma de 34.888 lei. Această obligație, împreună cu accesoriile aferente erau datorate de reclamantă.
Împotriva sentinței a declarat recurs DGFP G care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenta arată că instanța de fond, în mod greșit, a admis acțiunea doar pe concluziile unui raport de expertiză extrajudiciară, fără a demonta apărările formulate de DGFP G, bazate pe text de lege.
Cu privire la fondul cauzei, recurenta arată că organele de inspecție fiscală au constatat că în perioada verificată, - - a înregistrat în evidența contabilă suma de 839.819 lei ca fiind investiție în curs, aferentă unei construcții situate în localitatea, sat, deși la data efectuării controlului aceasta nu avea declarat la organul fiscal punct de lucru sau sediu secundar în această localitate.
Precizează recurenta că societatea reclamantă nu a putut demonstra cu documente legale că există o construcție nouă care se realizează pentru a deveni punct de lucru pentru societatea verificată, respectiv titluri de proprietate, autorizația de construcție, devize de lucrări, bunuri de consum etc, iar motivația conform căreia materialele au fost încorporate în obiectivul de investiții privind acest nou sediul al firmei nu reflectă realitatea întrucât din însăși afirmațiile administratorului, terenul este proprietatea soacrei.
Se învederează că societatea - - a dedus taxa pe valoare adăugată aferentă unor achiziții de bunuri materiale reprezentând ciment, plasă sudată, vată minerală, fier beton, cărămidă, pastă rigips fără a justifica faptul că acestea au fost folosite pentru realizarea unei investiții demarate sau viitoare și care urmează să reprezinte un nou sediu al firmei.
Arată recurenta că din documentele prezentate organelor fiscale, (ulterior controlului) reiese că societatea a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului din comuna, sat la data de 27 martie 2009 (prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.294/2009) și că a obținut autorizația de construire la data de 1 aprilie 2009, adică ulterior perioadei de achiziționare a materialelor de construcție (în perioada 2006-2008), astfel că reclamanta nu a făcut dovada cu documente că materialele aprovizionate și înregistrate în evidența contabilă în perioada 2006-2008 au fost folosite pentru obiectivul de investiții.
Referitor la impozitul pe profit, recurenta arată că societatea reclamantă a înregistrat în evidență contabilă suma de - lei reprezentând cheltuieli cu materiale de construcții (ciment, plasă sudată, vată minerală, fier beton, cărămidă, pastă rigips), cheltuielile cu materiale de construcții fiind efectuate pentru realizarea unui obiectiv de investiții, astfel că, în mod corect organele de inspecție fiscală nu au acceptat la deducere taxa pe valoare adăugată în sumă de 41429 lei înscrisă în facturile fiscale de aprovizionare.
În ceea ce privește majorările de întârziere de 66539 lei, că acestea au fost stabilite în sarcina reclamantei reprezintă măsura accesorie în raport cu debitul.
Referitor la TVA în sumă de 18999 lei și majorările de întârziere aferente în sumă de 1748 lei, stabilite suplimentar, recurenta arată că - - nu a declarat în totalitate la organul fiscal competent TVA de plată aferentă trimestrului III din 2008.
Cu privire la impozitul pe profit în sumă de 34888 lei și majorările de întârziere aferente în sumă de 8204, se arată că organul de control în mod corect nu a acceptat la deducere suma de - lei înscrisă în facturile fiscale, întrucât bunurile materiale nu au fost utilizate în folosul operațiunilor taxabile.
La 17 noiembrie 2009, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Se arată că expertiza extrajudiciară este o probă cu înscrisuri prevăzută prin dispozițiile art.179 CPC iar înscrisul respectiv nu a fost contestat sau defăimat de recurentă care nu a formulat niciun fel de obiecțiuni cu privire la acest înscris.
Cu privire la fondul cauzei se arată că cele menționate de recurentă sunt nefondate și în neconcordanță cu dispozițiile legale și că motivele invocate în recurs sunt aceleași cu cele susținute și în fața instanței de fond.
La 15 decembrie 2009 intimata a depus o precizare la întâmpinare prin care a expus pe larg susținerile din întâmpinare.
Intimata a depus la dosar înscrisuri.
Analizând recursul în raport de motivele invocate și în conformitate cu dispozițiile art.3041CPC, Curtea îl apreciază fondat.
Astfel, instanța de fond a soluționat litigiul fiscal la primul termen de judecată, folosindu-se în motivarea sentinței de o expertiză extrajudiciară întocmită de reclamantă.
Expertiza tehnică extrajudiciară este expertiza tehnică efectuată la cererea persoanei fizice sau juridice cu privire la situații care nu au legătură cu activitatea judiciară.
Aceasta nu are calitatea de mijloc de probă, ci, cel mult de argument pentru solicitarea de către părți a administrării probei cu expertiză contabilă judiciară sau a rezolvării unor litigii pe cale amiabilă.
Instanța de fond a dat forță probantă deplină concluziilor raportului de expertiză extrajudiciară și și-a întemeiat în mod greșit soluția doar pe concluziile acesteia, nesocotind faptul că expertiza se ordonă și se administrează în cursul unui proces pendinte, instanța fiind obligată (conform art.201, alin.1, teza I CPC) ca, în cazul în care a admis acest mijloc de dovadă, să stabilească obiectivele, respectiv împrejurările de fapt asupra cărora expertului i se cere să-și exprime părerea sau să le constate.
Procedând astfel, instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului întrucât nu a analizat aspectele esențiale de rezolvare a litigiului în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Soluționarea corectă a cauzei impune instanței să respecte ambelor părți dreptul de a furniza toate mijloacele de probă pe care le consideră necesare, în dovedirea respectiv combaterea acțiunii dedusă judecății.
Curtea constată că, abia în recurs, reclamantul a depus înscrisuri utile cauzei și necesare pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, acte pe care instanța de fond nu le-a avut în vedere la pronunțarea sentinței.
În cauză, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, atât pentru asigurarea dublului grad de jurisdicție cât și pentru lămurirea tuturor aspectelor invocate, posibilă prin exercitarea rolului activ al instanței, astfel cum este prevăzut de art.129 alin.4 CPC.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.5 CPC va admite recursul formulat, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre soluționare la aceeași instanță de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE G împotriva sentinței nr.1762 din 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
Tehnored.
25 Ianuarie 2010
Jud.fond.
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Daniela Vijloi, Laura Mariana
