Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 951/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.951
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B, ambele cu sediul în cu sediul în B,-, județ B, împotriva sentinței nr. 500 din data de 26 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanta - SRL, cu sediul în B, Broșteni, -.20,m județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică la data de 9 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art.260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 16 iunie 2009, adoptând următoarea soluție:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele,
Prin sentința nr.500 din data de 26 martie 2009, Tribunalul Buzăua admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B, a anulat în parte decizia nr. 15 din 12.03.2008, raportul de inspecție fiscală din 18.01.2008 emise de pârâta DGFP B și decizia de impunere nr. 26 din 23.01.2008 emisă de B privitor la TVA și accesorii calculate pe perioada 01.01.2005- 01.09.2006, a menținut actele administrativ fiscale pentru suma de 28.398 lei din care 25.145 lei TVA și 3.253 lei majorări de întârziere aferente perioadei 01.09.2006- 31.12.2006, respectiv pentru suma de 7.829 lei TVA și 831 lei majorări de întârziere aferente perioadei 01.01.2007-30.11.2007 și a constata achitarea de către reclamantă a sumelor de 7.829 lei TVA și 831 lei majorări de întârziere.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că,sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 200.000 lei, denumit plafon de scutire" și că potrivit art. 152 alin.6 din Codul fiscal, cifra de afaceri care reprezintă cifra de referință la aplicarea art. 1 este constituită din sume, fără taxa pe valoarea adăugată, a livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii, incluzând și operațiunile scutite cu drept de deducere, potrivit art. 143 și art. 144 din Codul fiscal, în acest sens, ANAF- Direcția Generală de Legislației și proceduri fiscale a răspuns pârâtei B sub nr. - din 13.03.2008.
Instanța a avut în vedere și pct. 10 din nr.HG 84 din 3.02.2005 pentru modificarea și completarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobat prin nr.HG 44/2004, potrivit căruia pentru depășirea plafonului de scutire se ia în calcul numai suma, fără taxa pe valoarea adăugată, a livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii taxabile, incluzând operațiunile scutite cu drept de deducere, exclusiv avansurile încasate pentru operațiuni taxabile și/sau scutite cu drept de deducere înainte de efectuarea livrărilor de bunuri sau prestării de servicii.
Conform raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză și răspunsurile la obiecțiuni, instanța a reținut că în anii 2004-2005 reclamanta a realizat suma de 185.734 lei, respectiv 194.984 lei drept cifră de afaceri, sume care sunt inferioare plafonului de 200.000 lei stabilit de art. 152 alin.1 din Legea nr. 571/2003 și că, potrivit concluziilor raportului de expertiză, a devenit plătitor de TVA începând cu 30.08.2006 când a înregistrat suma de 225.620 lei, superioară plafonului de 200.000 lei prevăzut de lege.
În temeiul suplimentelor la raportul de expertiză contabilă instanța a menținut decizia nr. 15 din 12.01.2008, raportul de inspecție fiscală din 18.01.2008 al DGFP B și decizia de impunere nr. 26 din 23.01.2008 emisă de B pentru suma de 28.398 lei din care 25.145 lei TVA și 3.253 lei majorări de întârziere aferente perioadei 01.09.2006-31.12.2006, respectiv pentru suma de 7.829 lei TVA și 831 lei majorări de întârziere aferente perioadei 01.01.2007-30.11.2007, constatând achitarea sumelor de 7.829 lei TVA și 831 lei majorări de întârziere conform ordinelor și chitanțelor precizate în suplimentul raportului de expertiză.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B, și Administrația Finanțelor Publice B, ambele criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B prin motivele de recurs a arătat că în mod eronat instanța a reținut conform raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză și răspunsurile la obiecțiuni, că în anii 2004-2005 reclamanta a realizat suma de 185.734 lei, respectiv 194.984 lei drept cifră de afaceri, sume care ar fi inferioare plafonului de 200.000 lei, întrucât organele de control al Serviciului de Inspecție Fiscală au constatat că societatea a realizat la data de 31.12.2004 o cifră de afaceri în sumă de 221.024 lei, fapt pentru care trebuia să solicite recurentei înregistrarea ca plătitor de TVA în regim normal.
Conform art.152 alin.3 din Legea 571/2003, societatea contestatoare avea obligația ca până la data de 10 ianuarie 2005 să solicite organului fiscal teritorial înregistrare ca plătitor de TVA în regim normal, fapt ce nu s-a îndeplinit, astfel că întrucât până la data controlului, agentul economic nu a solicitat organului fiscal teritorial înregistrarea sa ca plătitor de TVA, acesta din urmă a calculat în sarcina societății TVA pentru perioada supusă inspecției, respectiv 01.01.2005-30.11.2007 și pentru neplata la termen a sumelor datorate la bugetul de stat majorări de întârziere și penalități.
Susține pârâta că invocarea de către contestatoare a dispozițiilor art.152 alin.6 din Legea nr.571/2003 este neîntemeiată, întrucât la stabilirea cifrei de afaceri care servește drept referință la aplicarea alin.1, diminuarea acesteia cu taxa pe valoare adăugată aferentă se aplică doar agenților economici ale căror livrări de bunuri sau prestări servicii sunt taxabile, or reclamanta nu a efectuat operațiuni taxabile pentru livrările de bunuri, fiind scutită de la plata TVA.
Precizează că cifrele de afaceri pe baza cărora s-a stabilit plafonul de trecere ca plătitor de TVA au fost preluate din evidențele contabile și din raporturile agentului economic către DGFP B, din care rezulta că veniturile nu conțin TVA.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu consecința menținerii deciziei nr.15 din 12 martie 2009.
Prin recursul formulat pârâta Administrația Finanțelor Publice B solicită examinarea cauzei sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond și-a întemeiat convingerea în exclusivitate pe aspectele prezentate în raportul de expertiză contabilă, fără să motiveze care au fost criteriile care i-au format această convingere și fără să motiveze care au fost elementele pentru care au înlăturat obiecțiunile lor la raportul de expertiză și la suplimentele întocmite la acesta.
Apreciază că în mod corect organul fiscal a stabilit că reclamanta a realizat la data de 31 decembrie 2004 o cifră de afaceri în sumă de 221.024 lei, fapt pentru care trebuia să solicite DGFP B înregistrarea ca plătitor de TVA, întrucât a depășit cifra de afaceri prevăzută de art.152 alin.1 din Legea nr.57/2003 și că pentru neplata la termen a sumelor datorate la bugetul de stat au fost calculate în sarcina societății majorări de întârziere și penalități.
Susține că instanța nu putea să rețină în speță incidența dispozițiilor art.152 alin.6 Cod fiscal, întrucât la stabilirea cifrei de afaceri care servește drept referință la aplicarea art.152 alin.1 Cod fiscal, diminuarea acesteia cu taxa pe valoarea adăugată aferentă se aplică doar agenților economici ale căror livrări de bunuri sau servicii taxabile, nu și agenților economici scutiți de la plata TVA.
Ultimul motiv de recurs privește faptul că expertul contabil și-a întemeiat raportul de expertiză doar pe baza prevederilor alin.1 și 6 ale art.152 Cod fiscal, fără să analizeze dispozițiile art.152 în integralitatea sa, ca un tot unitar, astfel că nu a observat că plafonul de scutire este cel înregistrat în jurnalul pentru vânzări și este constituit din vânzări la care nu s-a aplicat TVA colectată, întrucât societatea petentă se afla în regim special de scutire și prin urmare, în mod eronat expertul a procedat la extragerea TVA-ului din cifra de afaceri, prin aplicarea mărite.
Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul menținerii actelor administrativ fiscale contestate în integralitatea lor.
Curtea examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele următoare:
Motivele de recurs invocate de cele două recurente sunt aceleași, în sensul că societatea reclamantă nu era scutită de la plata taxei pe valoarea adăugată, deoarece în perioada supusă controlului a realizat o cifră de afaceri de 221.024 lei și că nu beneficia de scutirea de TVA pentru nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art.1152 alin.1 din Legea 571 /2003 privind Codul Fiscal, astfel că vor fi analizate împreună.
Astfel potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză la instanța de fond de către expert și răspunsurile la obiecțiuni, a rezultat că intimata-reclamantă în perioada 2004-2005 realizat suma de 185.734 lei, respectiv 194.984 lei, drept cifră de afaceri, sume însă care sunt inferioare plafonului de 200.000 lei, stabilit de dispozițiile art.152 alin.1 din Legea nr.571 /2003 privind Codul Fiscal.
Potrivit dispozițiilor art.152 alin.1 din Legea nr.571/2003 se prevede că sunt scutite de plata taxei pe valoarea adăugată persoanele impozabile a căror cifră de afaceri declarată sau realizată este inferioară plafonului de 2 miliarde ROL inclusiv.
Prin urmare, potrivit acestor dispoziții legale, intimata-reclamantă era scutită de plata taxei pe valoarea adăugată, în perioada 2004-2005, deoarece cifra de afaceri era sub plafonul de 200.000 lei stabilit de dispozițiile art.152 alin.1 din Legea nr.571 /2003.
Din același raport de expertiză contabilă efectuat la instanța de fond a rezultat că intimata-reclamantă a devenit plătitor de TVA începând cu data de 30 august 2006 când a înregistrat o cifră de afaceri de 268.488 lei, sumă la care aplicând prevederile alin.6 ale articolului 152 al Legii nr.571/2003, rezultă că a realizat suma de 225.600 lei, după scăderea TVA-ului aferent livrările de bunuri achiziționate de societate, sumă însă care este superioară plafonului de 200.000 lei prevăzut de lege, până la care era scutită de la plata TVA.
Susținerea recurentelor că nu trebuiau aplicate, în ce o privește pe intimată, dispozițiile art.152 alin.6 din Legea nr.571/2003 nu este fondată, aceste dispoziții prevăd că cifra de afaceri care reprezintă cifra de referință la aplicarea dispozițiilor art.152 alin.1 din Legea nr.571/2003 este constituită din sume, fără taxa pe valoarea adăugată a livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii, incluzând și operațiunile scutite cu drept de deducere potrivit art.143 și art.144 din Codul Fiscal, în acest sens fiind și adresa nr.- din 13 martie 2008 ANAF - Direcția Generală de Legislație și Proceduri Fiscale, intimata îndeplinind condițiile pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art.152 alin.6 din Legea nr.571/2003.
Față de dispozițiile art.152 alin.1 coroborat cu art.152 alin.6 din Legea nr.571/2003, rezultă că intimata reclamantă nu era plătitoare de TVA și prin urmare nici majorările de întârziere și penalitățile nu erau datorate, pentru perioada 1 ianuarie 2005 - la 1 septembrie 2006, astfel încât în mod corect și legal prin sentința recurată a fost anulată în parte decizia nr.15 din 12 martie 2008 și raportul de inspecție fiscală din 18 ianuarie 2008 emise de DGFP B și decizia de impunere nr.26 din 23 ianuarie 2008 emisă de B privitor la TVA și accesoriile calculate pe perioada 1.01.2005-1.09.2006.
Așa fiind recursurile declarate de pârâte sunt privite ca nefondate și în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, vor fi respinse ca atare, în cauză nefiind incidente dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă invocate de recurente, sentința primei instanțe cuprinzând motivele de fapt și de drept avute în vedere la darea soluției, instanța de fond făcând o interpretare corectă și aplicând corect dispozițiile legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B, și Administrația Finanțelor Publice B, ambele cu sediul în cu sediul în B,-, județ B, împotriva sentinței nr. 500 din data de 26 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata- reclamantă - SRL, cu sediul în B, Broșteni, -.20, județ B.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Chirica
- - - - - -
Grefier,
Red../tehnored.
2 ex/16.06.2009
Dosar fond - Tribunal
Judecător fond
Operator date cu caracter personal; Număr notificare 3120
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Chirica
