Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 988/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIA Nr. 988/2009
Ședința publică de la data de 05 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 2: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 3: Maria Violeta
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta-reclamantăPort Operatorîmpotriva sentinței civile nr. 528 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
-deliberând-
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- (458/CA/2004) pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta Cas olicitat în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITARE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE LOCAL - L anularea Deciziei nr. 64804/27 iunie 2004 emisă de pârât și implicit a înștiințării de plată nr. 51826/05 mai 2004 și suspendarea actului administrativ fiscal până la soluționarea acțiunii.
Prin încheierea nr. 3383/14 august 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- s-a admis cererea formulată de C și a fost strămutată judecarea cauzei la Tribunalul Bacău.
Cauza înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr- a fost soluționată prin sentința civilă nr. 528/20 octombrie 2008 în sensul următor
S-a luat act de renunțarea intimatei la excepția de perimare.
S-a admis excepția tardivității modificării cererii.
S-a respins capătul de cerere privind înființarea popririi și anularea proceselor verbale privind cheltuielile de executare ca tardiv formulate.
S-a respins excepția necompetenței materiale cu privire la acest capăt de cerere ca rămasa fără obiect.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive
S-a respins excepția lipsei de interes
S-a respins acțiunea privind pe reclamanta C în contradictoriu cu SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE LOCAL și pârâtul MUNICIPIUL prin PRIMAR.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția tardivității modificării acțiunii față de capătul de cerere referitor la anularea titlului executoriu nr. -/27.08.2004, adresele de înființare popririi nr. 2426/11.01.2005 precum și capătului de cerere referitor la întoarcerea executării silite.
Cu privire la natura de acte de executare adreselor de înființare popririi, precum proceselor verbale referitoare la cheltuielile de executare pârâtul invocă și excepția necompetenței materiale instanței de contencios.
În raport de art. 132 Cod procedură civilă alin 1 potrivit căruia la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, instanța apreciază că în speță fost depășită prima zi de înfățișare, cererea completatoare fiind introdusă la data de 19.10.2007 la mai bine de 3 ani de la data primului termen de judecată. Pentru aceste considerente instanța admite excepția, constată decăzut reclamantul din dreptul de modifica cererea și respinge capătul de cerere.
Cu privire la necompetența materială instanței de contencios administrativ, respinge excepția ca rămasă fără obiect.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată apreciind că în speță pârâta are calitate procesuală pasivă ca titular al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
Cu privire la excepția lipsei de interes, instanța urmează să respingă, apreciind că interesul ca cerință necesară pentru existența dreptului la acțiune subzistă în speță având în vedere că prin comunicarea înscrisului respectiv înștiințării de plată ca condiție pentru începerea executării silite, poate fi prejudiciat reclamantul.
Pe fond tribunalul reținut:
La data emiterii Deciziei nr. 64804/28.06.2004 nu exista nici un temei pentru ca reclamanta să fie scutită de la aplicabilitatea unei hotărâri emise de Consiliul Local Municipal C.
În măsura în care s-ar fi dovedit anularea actului normativ prin care s- stabilit respectiva taxă conform art. 23 din Legea 554/2004 privitoare la contenciosul administrativ, această hotărâre urmează să producă efecte pentru viitor, ori în speța de față reclamanta se află în etapa de executare silită, nu pot fi reținute susținerile reclamantei cu privire la faptul că pârâtul nu prestează vreun serviciu în contravaloarea taxei pentru creșterea gradului de liniște și siguranță, deoarece taxa fost instituită pentru funcționarea Serviciului Rutier și Ordine Publică din cadrul aparatului propriu de specialitate primarului Mun. C, chiar dacă este încasată potrivit atribuțiilor de către Serviciul Rutier - Ordine Publică potrivit Anexei 12 M.
Serviciul Public de Impozite Taxe și alte Venituri ale Local are doar competența de face demersuri în vederea încasării acestei taxe.
Cu privire la anularea Deciziei nr. 64804/27.06.2004 emisă de pârât și implicit înștiințării de plată nr. 51826/05.05.2004 emisă de același organ fiscal pe care l-a apreciat ca fiind nelegale, potrivit dispozițiilor art. 172 și 173 alin 2 Cod procedură fiscală, contestațiile împotriva deciziilor de impunere și actelor administrativ fiscale asimilate se soluționează de către organele fiscale emitente prin decizie care poate fi atacată la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă.
În mod corect, pârâta reținut prin decizia atacată că taxa pentru creșterea gradului de liniște și siguranță în derularea activităților economice în municipiul Constanta, și Sat vacanță este taxă cu destinație specială și care s- utilizat conform 540/2002 privind impozitele și taxele locale aferente anului 2003 "pentru paza unor bunuri publice și private, pentru prevenirea și combaterea infracțiunilor și faptelor ilicite antisociale, manifeste prin cerșetorie furturi ."
Pârâtul reținut în mod corect că depunerea în termen declarației de impunere nr. 27959 privind taxa pentru creșterea gradului de liniște și siguranță, respectiv la data de 17.02.2003 este echivalent cu acceptarea taxei menționate.
La data emiterii deciziei, sentința civilă nr. 356 din 30.10.2003 nu rămas irevocabilă, situație în care aceasta continua să încaseze restanțele - impozitele și taxele neplătite de contribuabili existente din anul fiscal precedent cu dobânzile și penalitățile aferente, situație în care instanța apreciază decizia contestată ca legală.
Pentru aceste considerente, instanța respins cererea privind anularea Deciziei nr. 64804/28.06.2004 emisă de pârâtă și pe cale de consecință suspendarea actului administrativ fiscal.
Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs reclamanta C invocând următoarele motive.
1. Prin sentința civilă nr. 356/CA/30 octombrie 2003 Tribunalul Constanțaa dispus anularea anexei nr. 9 pct. 15 a M nr. 540/2002 prin care s-a instituit taxa pentru creșterea gradului de siguranță și liniște în derularea activităților economice în C, și Sat. În consecință, la data emiterii înștiințării de plată nr. 51826/05 mai 2004, nu mai exista baza legală pentru calcularea acestei taxe.
2. Taxa specială pentru creșterea gradului de siguranță și liniște în derularea activităților economice, fiind o taxă specială, poate fi pretinsă și încasată numai de la persoanele fizice/juridice care beneficiază de serviciile pentru care a fost instituită respectiva taxă specială.
Recurenta a prezentat dovezi, în sensul că administrația locală nu i-a prestat serviciile pentru care a achitat taxa specială.
3. Instanța de fond a încălcat regimul juridic al taxelor speciale, așa cum a fost reglementată prin legea nr. 189/1998, în vigoare la acea dată.
4. recurenta nu poate beneficia de serviciul acoperit de taxa specială de liniște, instituită prin nr. 500/2006, deoarece societatea este un operator portuar care își desfășoară activitatea în Portul C, zonă care aparține domeniului public național, iar potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 215/2001 Consiliul Local al municipiului C are atribuții ce privesc administrarea domeniului public și privat al municipiului C, depășindu-și, însă, competența.
De altfel, societatea plătește către o taxă pentru paza portului, denumită "tarif de utilizare domeniu portuar".
5. pârâtele nici nu au făcut dovada prestării serviciilor pentru care s-a instituit taxa specială pentru creșterea gradului de liniște și siguranța în derularea activităților economice, numai așa justificându-se încasarea respectivei taxe.
Prin întâmpinare, intimatul - pârât serviciul Public de Impozite, Taxe și alte venituri ale bugetului local ( - ) a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, întrucât instanța nu a fost investită cu soluționarea legalității sau temeinicie nr. 540/2002 - Anexa 9, pct. 15.
A arătat, în continuare, că în mod corect a fost admisă excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată, prin cererea formulată la data de 19 octombrie 2007, la 3 ani de la primul termen de judecată.
Instanța de contencios administrativ nu era competentă să se pronunțe asupra legalității actelor de executare silită efectuate împotriva recurentei, competența exclusivă aparținând instanței de executare - Judecătoria Constanța.
Intimatul a menționat că la momentul emiterii deciziei nr. 64804/28 iunie 2004 nu exista niciun temei pentru ca recurenta să fie scutită de la aplicabilitatea unei hotărâri a Consiliului Local al municipiului
O hotărâre judecătorească de anulare a actului normativ, prin care s-a stabilit respectiva taxă, produce efecte numai pentru viitor (ulterior rămânerii irevocabile).
Serviciul Public de Impozite și Taxe are doar competența de a face demersuri în vederea încasării taxei, taxă care se face venit pentru Serviciul Rutier Ordine Publică.
Examinând sentința recurată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
Prin al municipiului C nr. 540/2002, Anexa 9 pct. 15 s-a instituit, pentru anul 2003, o taxă specială denumită "taxă pentru creșterea gradului de siguranță și liniște în derularea activităților economice în C, și Sat ".
Acțiunea de față, privind anularea deciziei nr. 64804/28 iunie 2004, emisă de - LCr espectiv a înștiințării de plată nr. 51826/05 mai 2004 a aceluiași organ fiscal, a fost promovată la data de 22 iulie 2004.
La data respectivă, cât și la data emiterii deciziei nr. 64804/28 iunie 2004 și a înștiințării de plată, Tribunalul Constanța, investit cu acțiunea în contencios administrativ promovată de mai mulți agenți economici, pronunțase deja sentința civilă nr. 356/CA/30 octombrie 2003 (în dosarul nr. 135/CA/2003), prin care s-a dispus anularea Anexai 9 pct. 5 din M nr. 540/CA/2002.
Astfel, deși "taxa pentru creșterea gradului de liniște" fusese anulată din 30 octombrie 2003, în perioada 05 mai 2004, odată cu înștiințarea de plată, și până la 18 ianuarie 2005, pârâtul - Cae fectuat acte de executare silită împotriva recurentei, pentru încasarea taxei calculată la suma de 11.662,56 lei, în procedura prevăzută de nr.OUG 13/2001.
Recurenta a atacat actul administrativ fiscal, contestație ce a fost respinsă prin decizia nr. 64804/28 iunie 2004, ce formează obiectul cauzei de față.
În paralel, recurenta a formulat contestație la executare, soluționată în mod irevocabilă prin decizia civilă nr. 1209/26 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 3101/2006.
Este adevărat că sentința civilă nr. 356/03 octombrie 2003 a devenit irevocabilă abia la data de 26 ianuarie 2005, prin decizia civilă nr. 15/CA/26 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. 523/CA/2004, de respingere a recursului promovat de Consiliul Local
În cauza de față, recurenta contestă aplicarea C nr. 540/2002 în privința sa, în condițiile în care ea nu a contestat legalitatea actului la instanța de contencios administrativ.
Se observă că sentința civilă nr. 356/30 octombrie 2003 irevocabilă la data de 26 ianuarie 2005, îi este opozabilă reclamantei, în virtutea dispozițiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În cazul actelor administrative, legalitatea înseamnă recunoașterea caracterului valabil al actelor și al efectelor lor până în momentul anulării, în baza prezumției de legalitate.
În alți termeni, actul administrativ este obligatoriu ca toate actele juridice, adică trebuie să fie executat și să producă efecte pe care le- urmărit autoritatea emitentă.
Dintr-o altă perspectivă, actele administrative sunt obligatorii pentru autoritatea emitentă, atâta timp cât ele nu au fost revocate, anulate sau abrogate.
Prin urmare, actele administrative produc efecte juridice, atâta timp cât ilegalitatea lor nu a fost stabilită pe cale jurisdicțională, iar subiectele de drept sunt, în egală măsură, obligate să le respecte sau să le execute.
În speță, situația se prezintă oarecum diferit, în sensul că, deși la data emiterii înștiințării de plată nr. 51826/05 mai 2004 se pronunțase deja nelegalitatea nr. 540/2002, hotărârea nu dobândise încă autoritatea de lucru judecat.
Se reține, însă, că sentința civilă nr. 356/30 octombrie 2003 operează cu putere de lucru judecat provizorie și este prezumată că exprimă adevărul.
Din acest motiv de la data pronunțării hotărârii, 30 octombrie 2003, în privința prezumția de legalitate este răsturnată.
Este adevărat că însăși reclamanta avea posibilitatea să solicite anularea - ului în contencios administrativ, însă, nu a procedat astfel, întemeindu-se pe hotărârea judecătorească deja existentă.
Aceasta nu putea aștepta, nici pronunțarea unei hotărâri irevocabile și să amâne momentul promovării acțiunii de față până la soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 350/03 octombrie 2003, întrucât dreptul de contesta putea fi exercitat în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei nr. 64804/28 iunie 2004 a LC.
Așadar, de la data pronunțării sentinței civile nr. 356/30 octombrie 2003, în privința nr. 540/2002 - Anexa 9 pct. 15 operează o prezumție de nelegalitate, de care autoritatea pârâtă trebuia să țină seama în momentul emiterii înștiințării de plată nr. 51826/05 mai 2004, în sensul că nu mai exista baza legală pentru calcularea taxei.
Față de considerentele expuse, găsind întemeiat primul motiv de recurs, apreciază că analiza celorlalte motive este superfluă.
Pe de altă parte, observă că prin concluziile scrise, recurenta formulat critici asupra modului cum prima instanță a soluționat excepția tardivității modificării acțiunii, acestea urmând a nu fi reținute spre analiză fiind prezentate după închiderea dezbaterilor.
Așadar, va admite recursul și în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va modifica în parte sentința conform dispozitivului.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.506,4 lei, reprezentând onorar avocat în recurs, și taxă timbru fond și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Admite recursul contencios administrativ - fiscal declarat de recurenta-reclamantă Port Operator împotriva sentinței civile nr. 528 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți:Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local CșiMunicipiul C-prin Primar.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunea.
Anulează decizia 64804/28.06.2004 și exonerează recurenta de plata sumelor de 82.600.000 lei(8260 RON) reprezentând taxă conform M 540/2002 și 18.151.350 lei (1815,13 RON) accesorii.
Obligă intimații să plătească recurentei suma de 2.506,4 lei cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red.
Red.
Tehnored. 6 ex.
4 nov. 2009
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Loredana Albescu, Maria Violeta
