Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 99/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.99
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTOR 2: Adrian Remus Ghiculescu
Judecător - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în G,-, județul G șiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județul B împotriva sentinței nr.886/19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta - -,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 16 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 23 ianuarie 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, contestatoarea - - Bas olicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională Vamală G și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, pronunțarea unei sentințe prin care să se anuleze Deciziile nr.25760/13.12.2006 și nr.2/07.02.2007 emise de pârâte.
În motivarea cererii, contestatoarea a învederat instanței faptul că a fost supusă unui control ulterior al operațiunilor de comerț exterior în regim de perfecționare activă, concluziile controlului fiind cuprinse în cele două decizii emise de către pârâte.
Legal citate, pârâtele au formulat întâmpinări solicitând respingerea acțiunii formulate de către reclamantă.
Prin sentința nr.886 din 19 septembrie 2008, Tribunalul Buzăua admis acțiunea formulată de reclamanta - - B în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ G și DIRECȚIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE B și a dispus anularea Deciziei nr.25730/13.12.2006 emisă de Direcția Regionala Vamală G și Deciziei nr. 2/07.02.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în baza autorizatiei de perfectionare activa nr. 282/19232/03.08.2005, eliberata de Direcția Regionala Vamală G, reclamanta a importat în regim de perfecționare activă cu suspendare, tablă laminată la cald cu grosimea de 10-13 mm. iar produsele compensatoare obținute în urma operațiunilor de perfecționare activă au fost "accesorii de tevarie" cu o de randament declarata de 75% și cuptoare și alte părți cuptoare cu o rata de randament de 80%, diferențele fiind declarate ca fiind pierderi normale, conform art. 195 alin.4 din HG 1114/2001, fiind predate, conform OUG 16/2001 în vederea reintroducerii în circuitul civil, societăților autorizate.
A reținut tribunalul că rata de randament comunicata de reclamanta a fost verificata și aprobată de pârâta Direcția Regionala Vamală G, iar restul materialului constituie pierdere pentru care nu mai este urmărirea din punct de vedere vamal al acestuia și pentru care nu se calculează și nu se datorează obligații de plată de import, însă pârâtele, prin cele două decizii au o cu totul alta poziție, în sensul că deșeurile metalice, în cantitate de 423,67 tone fiind reintroduse în circuitul civil în vederea reciclării lui, sunt considerate produse compensatoare secundare, altele pentru care a fost autorizat regimul de perfectionare activă, având valoare de întrebuințare.
Din concluziile raportului de expertiza tehnică efectuată în cauză, tribunalul a reținut că rata de randament corespunde normelor de consum proprii declarate și aprobate de Direcția Regionala Vamală G, coeficientii de utilizare sunt conformi cu realitatea din teren, iar deșeurile metalice rezultate, nu puteau fi prelucrate în produse compensatorii secundare iar prin raspunsul dat la obiectiunile făcute de pârâte, raportul de expertiză lămurește definitiv ce înseamnă rata de randament și pierderi, precum și modul în care se produc aceste pierderi.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
In recursul său, Direcția Generală a Finanțelor Publice B susține că instanța de fond în mod eronat a admis acțiunea și a dispus anularea deciziilor emise de DGFP B și G, apreciind că față de reținerile expertizei tehnice, raportate la prevederile HG1114/2001, cererea contestatoarei este îndreptățită.
Precizează recurenta că în mod greșit instanța de fond s-a pronunțat numai în baza raportului de expertiză tehnică, reținând că acesta lămurește definitiv ce înseamnă rata de randament și pierderi, precum și modul în care se produc aceste pierderi, ori pentru soluționarea corectă a cauzei tribunalul trebuia să aibă în vedere și documentele existente la dosarul cauzei.
Arată recurenta că petenta a solicitat eliberarea autorizațiilor de funcționare activă numai pentru obținerea produselor compensatoare principale, fără să țină seama că în urma procesului de prelucrare pentru obținerea acestora rezultă în mod necesar deșeuri metalice - . foios și fier vechi - care în conformitate cu prevederile art.187 lit.b din regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin HG1114/2001 sunt definite ca fiind produse compensatoare secundare.
Menționează recurenta, că potrivit notelor de consum precum și a deconturilor de justificare prezentate la încheierea celor 10 operațiuni de import temporar, a fost evidențiată o cantitate de 529,88 tone deșeuri metalice din care 423,675 tone deșeuri metalice introduse în circuitul economic prin vânzare către firme specializate, fiind provenite din procesul de prelucrare al produselor laminate plate - tablă laminată la cald, introduse în țară în regim vamal de admitere temporară. Contestatoarea, la solicitarea Direcției Regionale Vamale Gac omunicat, prin adresele nr.16104/06.12.2006 și 16272/11.11.2006, faptul că numai 5% reprezintă pierderi irecuperabile (arsuri, material vaporizator, tunder, erc.) iar restul de 15 %, respectiv 20% sunt deșeuri sub forma de resturi (staifuri) care au fost valorificate sub forma de materiale reciclabile către firme specializate și autorizate pentru valorificare de deșeuri și, prin urmare, diferențele de 15% și respectiv 20% constând în deșeuri metalice nu reprezintă pierderi normale în sensul art.195 alin.4 din nr.HG114/2001, ci produse compensatoare secundare.
Precizează recurenta că răspunsul dat de G, prin adresa nr.9603/28.03.2003, face referire la pierderile normale declarate în conformitate cu art.195 alin.4 din HG1114/2001 și nu la produsele compensatoare secundare obținute în urma procesului de prelucrare.
Susține recurenta că deșeurile rezultate și reintroduse în circuitul economic prin vânzare la alte societăți nu pot fi încadrate la pierderi normale conform art.195 alin.4 din HG1114/2001, întrucât prin pierdere conform art.187 pct.c din HG1114/2001 se înțelege acea parte din mărfurile importate care este distrusă și dispare în cursul operațiunii de perfecționare activă, ori produsele rezultate au fost reintroduse în circuitul economic prin vânzare, încadrându-se, conform art.187 pct.b din HG1114/2001 în categoria produselor compensatoare secundare.
Solicită recurenta a se admite recursul, modificarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond respingerea acțiunii și menținerea măsurilor dispuse prin decizia nr.2/07.02.2007 și decizia nr.25760/13.12.2006.
In recursul său, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G susține că instanța de fond a admis acțiunea reclamantei având în vedere, în mod strict, doar concluziile raportului de expertiză, hotărârea criticată neîndeplinind cerințele prevăzute de art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă întrucât nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Arată recurenta că hotărârea criticată este motivată în totalitate prin concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză și prin răspunsul la obiecțiunile formulate de către autoritatea vamală și DGFP B, expertiza fiind realizată fără a se ține seama de dispozițiile imperative ale legislației vamale deși, mărfurile introduse în țară, în regim vamal suspensiv de perfecționare activă, de către intimata-reclamantă, se supuneau în întregime acestor dispoziții, iar obiecțiunile formulate aveau legătură directă cu situația constatată la societatea contestatoare și priveau latura tehnică și vamală a proceselor de prelucrare urmate de mărfurile aflate în regim vamal suspensiv de perfecționare activă și nu importate cum în mod eronat a reținut expertul.
Susține recurenta că societatea contestatoare a introdus în țară în regim vamal suspensiv de perfecționare activă cu suspendarea drepturilor de import unele cantități de tablă laminată la cald, produsă în Ucraina, iar potrivit cererilor de acordare a regimului suspensiv de perfecționare activă și înscrisurilor însoțitoare, din materia primă introdusă temporar în țară cu suspendarea drepturilor de import, urmau a se realiza produse compensatoare și anume accesorii de țevărie din (fitinguri) și cuptoare și alte părți cuptoare, în cazul primului tip de produse compensatoare rata de randament fiind de 75% iar pentru celălalt tip de produse compensatoare 80%, stabilită de contestatoare potrivit art.195 alin.1 din Regulamentul vamal aprobat prin HG1114/2001.
Precizează recurenta că din verificările efectuate de echipa de control a rezultat că din cele 25% respectiv 20% cantitate marfă introduse în țară și declarată ca pierdere tehnologică, doar 5 % reprezintă pierderi irecuperabile, diferențele de 20% și respectiv 15% fiind deșeuri metalice în formă de resturi de diferite dimensiuni și . deșeuri ce au fost valorificate sub forma de materiale reciclabile către firme specializate și autorizate în acest scop, potrivit OUG16/2001, contestatoarea declarînd doar produsele compensatoare principale, definite astfel de legiuitor prin textul art.187 lit.a din Regulamentul vamal aprobat prin HG1114/2001.
Susține recurenta și faptul că la stabilirea și declararea corectă a ratei de randament, trebuiau avute în vedere, pe de o parte produsele compensatoare (principale și secundare) obținute din materia primă și, pe de altă parte, de pierderile irecuperabile, expertul reținând în mod eronat că produsele compensatoare secundare se obțin din resturile tehnologice rezultate din procesul de producție când, în fapt, produsele compensatoare secundare sunt chiar aceste resturi tehnologice.
De asemenea, susține recurenta că valoarea produselor compensatoare secundare a fost apreciată de către expertul tehnic cu ignorarea regimului vamal al acestor mărfuri, la momentul introducerii în țară și, ulterior, a regimului vamal definitiv stabilit prin actul de control, societatea contestatoare încălcând dispozițiile legale atât ca urmare a nedeclarării produselor compensatoare secundare, prin cererea adresată autorității vamale pentru acordarea regimului vamal suspensiv de perfecționare activă cu suspendarea drepturilor de import, cât și ca urmare a valorificării unor cantități de marfă introdusă în țară în regim vamal suspensiv, fără acordul autorității vamale și fără achitarea drepturilor vamale de import.
Solicită recurenta a se admite recursul, modificarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond respingerea contestației împotriva decizia nr.2/07.02.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Deciziei de regularizare nr.25760/13.12.2006 și a procesului verbal de control nr.25730/13.12.2006, acte administrative emise de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G - Serviciul de Supraveghere și Control Vamal.
In temeiul dispozițiilor art.308 alin.2 Cod procedură civilă, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor, iar pe fond menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Buzău ca fiind legală și temeinică, întrucât din actele aflate la dosarul cauzei cât și din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză a rezultat faptul că rata de randament pentru obținerea produselor în regim de perfecționare activă a fost corect stabilită.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursurile sunt fondate, urmând a le admite pentru următoarele considerente:
Pe fondul cauzei, Curtea reține că în perioada august 2005 - iulie 2006, în baza autorizației de perfecționare activă nr.282/19232/03.08.2005 eliberată de G, cu nr.14729/08.08.2005, nr.15012/11.08.2005, nr.15228/16.08.2005,nr.15588/22.08.2005,nr.16548/06.09.2005,nr.16679/08.09.2005nr.579/14.01.2006, nr.878/19.01.2006, nr.1120/24.01.2006 și nr.1592/01.02.2006, intimata-contestatoare - - a importat în regim de perfecționare activă cu suspendare tablă laminată la cald cu grosimea între 10 și 13 mm, produsă în Ucraina, poziția tarifară -.
Produsele compensatoare obținute în urma operațiunilor de perfecționare activă efectuate au fost "accesorii de țevărie din (fitinguri - poziția tarifară 7307) cu o de randament declarată de societate de 75% și "cuptoare și alte părți cuptoare - poziția tarifară 8417, cu o de randament de 80%". Diferența de 20%, respectiv 25 %, au fost declarate de către societate ca fiind pierderi normale în sensul art.195 alin.4 din HG1114/2001 privind Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României, pe baza normelor de consum proprii și au fost predate societăților autorizate și specializate pentru valorificare.
În perioada 13.11.2006 - 13.12.2006, intimata-contestatoare a fost supusă unui control ulterior al operațiunilor de comerț exterior în regim de perfecționare activă efectuate în perioada august 2005 - iulie 2006, din partea Direcției Regionale Vamale G - Serviciul Supraveghere și Control Vamal, ocazie cu care au fost întocmite procesul verbal de control nr.25730/13.12.2006 și Decizia de regularizare nr.25760/13.12.2006.
Prin aceasta decizie au fost stabilite în sarcina societății obligații vamale și accesorii în sumă de 349.866 lei, reprezentând: taxe vamale - 108.458 lei, majorări de întârziere aferente taxelor vamale 32.957 lei, comision vamal 3.438 lei, majorări de întârziere aferente comisionului vamal 1.016 lei, 157.441 lei și majorări de întârziere aferente TVA - 46.557 lei.
Prin decizia nr.2/07.02.2007, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bar espins contestația formulată de intimata - - împotriva deciziei nr.25760/2006, reținând că deșeurile rezultate și reintroduse în circuitul economic nu pot fi considerate pierderi normale, ci produse compensatoare secundare, pentru care se datorează drepturile vamale aferente.
Prin sentința recurată, instanța de fond a admis contestația formulată de - - si a dispus anularea celor doua decizii menționate, pe considerentul că, potrivit concluziilor raportului de expertiza efectuat în cauză, deșeurile metalice rezultate nu pot fi prelucrate în produse compensatorii secundare, rata de randament corespunzând normelor de consum proprii și aprobate de Direcția Regională Vamală
Din ansamblul probator administrat în cauză, Curtea constată faptul că, în procesul de prelucrare a produselor laminate plate - tabla laminata la cald- importate în regim vamal de admitere temporară, a rezultat o cantitate de 529,88 tone deșeuri metalice, din care 423,675 tone au fost introduse în circuitul economic prin vânzare către firme specializate.
Potrivit adreselor nr. 16104/06.12.2006 și 16272/11.12.2006, comunicate de intimată la solicitarea Direcției Regionale Vamale G, din cantitatea totală de 529,88 tone deseuri metalice, numai 5% reprezinta pierderi irecuperabile (arsuri, material vaporizat etc), restul de 15%, respectiv, 20% fiind deșeuri în formă de resturi de diferite dimensiuni (straifuri) și span, valorificate sub forma de materiale reciclabile.
In conformitate cu dispozițiile art. 187 din HG 1114/2001, "pierderile" sunt definite ca acea parte din mărfurile importate, care este distrusă și dispare în cursul operațiunii de perfecționare activă, în special prin evaporare, uscare, esapare, sub forma de gaz sau trecere în apa de spalare.
Totodata, produsele compensatoare secundare sunt acele produse compensatoare, altele decat cele pentru care a fost autorizat regimul de perfectionare activa, dar care rezulta în mod necesar din procesul de perfectionare.
In cauza, Curtea retine faptul ca, potrivit propriilor declaratii ale intimatei, în procesul de prelucrare mentionat, au rezultat pierderi în sensul art. 187 în procent de 5%, restul de 15%, respectiv 20% încadrandu-se în notiunea de "produse compensatoare secundare".
Potrivit art. 195 alin.4 din HG 1114/2001, în ipoteza în care, în urma verificarii, rata de randament nu este justificata pentru cantitatile de marfuri plasate sub regim de perfectionare activa, care intra în componenta produselor compensatoare și care nu pot fi considerate pierderi normale, se calculeaza și se încaseaza drepturi de import.
Curtea retine și faptul ca, potrivit art. 113 alin.3 din Legea 141/1997, rata de randament reprezinta cantitatea sau procentajul de produse compensatoare (principale și secundare), obtinute în urma procesului de perfectionare activa a unor cantitati determinate de marfuri importate.
Prin urmare, astfel cum corect a stabilit, în urma verificarilor, organul de control, rata de randament de 80% a fost calculata fara a avea în vedere cantitatea de 423,675 tone reprezentand produse compensatoare secundare și care determina, în conformitate cu dispozitiile legale mentionate, obligatia de plata a drepturilor vamale aferente.
Curtea retine și faptul că raportul de expertiza întocmit la prima instanță nu procedează la stabilirea cantitatilor ce reprezinta pierderi și, respectiv, produse compensatoare secundare, astfel cum sunt aceste noțiuni definite de art. 187 din HG 1114/2001. De altfel, nu poate fi retinuta concluzia expertului în sensul ca produsele compensatoare secundare presupun prelucrarea cazaturilor de la croire în produse finite și valorificarea ca atare, și nu ca deseuri nerecuperabile, aceasta concluzie nefiind intemeiata pe dispozițiile art. 187. Nu explica expertul nici corespondenta dintre aceste cazaturi la croire și definitia data de lege "pierderilor" ca fiind acele parti care se distrug sau dispar prin evaporare, uscare etc.
Pentru aceste considerente, Curtea constata ca instanta de fond a aplicat eronat dispozitiile art. 187 și 195 alin.4 din HG 1114/2001 și, în temeiul dispozițiilor art. 312 proc.civ. coroborat cu art. 304 pct.9 proc.civ. va admite recursurile și va modifica în tot sentinta, pe fond respingând actiunea ca neîntemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în G,-, județul G șiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județul B împotriva sentinței nr.886/19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta - -,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, județul B și în consecință:
Modifică în tot sentința recurată și pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.01.2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - -
Grefier,
Red.VG/CC
3 ex/20 februarie 2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Adrian Remus Ghiculescu
