Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 990/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 990/2009
Ședința publică de la 12 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul - REPREZENTAT DE FILIALA M - AGENȚIA B M, împotriva sentinței civile nr. 3664/2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de prima înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului, avocat -., cu delegație la dosar, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin încheierea de ședință din data de 05.03.2009 s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 3.664 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost respinsă excepția prescripției invocate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
A fost admisă excepția lipsei calității și capacității procesuale a AUTOMOBIL CLUBUL ROMÂN - FILIALA M - B M, pentru reprezentarea reclamantului, invocate din oficiu și în consecință a fost respinsă atât pe excepție cât și pe fond acțiunea formulată de reclamantul reprezentat de Automobil Clubul Român - Filiala M - BMî mpotriva pârâților DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BMa vând ca obiect contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că excepția invocată de pârâtă este întemeiată.
Reprezentarea reclamantului de către Automobil Clubul Român - Filiala M - Agenția BMe ste nelegală pentru trei motive:
1. În materie procesuală nu se aplică prevederile art. 1533 cod civil care reglementează instituția mandatului tacit, ci se aplică prevederile art.68(1) cod procedură civilă potrivit căreia "procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată trebuie făcută prin înscris". în acest context,în primul rând,existența unei împuterniciri scrise de la persoana fizică contribuabil către Filiala B M în vederea acționării în judecată pârâților. Existența împuterniciri avocatului dată de este subsecventă și nu este de natură să acopere lipsa primei împuterniciri.
2. Persoanele juridice au o capacitate procesuală de exercițiu determinată de obiectul lor de activitate. Această împrejurare rezultă fără echivoc din conținutul prevederilor art.34 din Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice potrivit căreia:"persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei,stabilit prin lege,actul de înființare sau statut. Orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop este nul"
Rezolvarea problemelor de contencios fiscal a unor cetățeni sau chiar persoane juridice,nu corespunde cu scopul prevăzut de Statutul
3. Potrivit art.4 din.OG 26/2000 modificată privind asociațiile și fundațiile." Asociația este subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei înțelegeri, pun în comun și fără drept de restituire contribuția materială, cunoștințele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activități în interes general, al unor colectivități sau, după caz"
Reclamanta nu este membru situație în care asociația nu poate reprezenta interesele reclamantei.
Faptul că Filiala M a emis un "comunicat" depus în copie la dosar, prin care anunța că cei interesați "pot mandata" R - Filiala M, să le reprezinte în demersurile judiciare necesare pentru restituirea taxei de primă înmatriculare, nu înseamnă că această mandatare poate fi făcută altfel decât cu respectarea condițiilor cerute de lege.
Având în vedere cele de mai sus tribunalul va reține lipsa capacitații procesuală de folosință și de exercițiu pentru Filiala R M,în calitatea de reprezentant al reclamantei și va respinge acțiunea pe excepție.
Considerând însă că prevederile art. 137 Cod procedură civilă nu împiedică instanța să analizeze și pe fond acțiunea formulată de reclamant va trece și la judecata pe fond a acțiunii.
Nu va exista "plus petit" dacă instanța, pe lângă excepții, examinează și fondul, textul de lege creează pentru instanța fondului un regim de favoare în a examina sau nu și fondul cauzei, după ce în prealabil a admis excepții care fac de prisos o astfel de cercetare, de care instanța poate sau nu să profite.
Acțiunea nu este întemeiată, pe fond, pentru următoarele considerente:
Susținerea reclamantului în sensul că prin adoptarea OUG. 50/2008 nu a avut loc o abrogare a prevederilor art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal deoarece abrogarea nu s-a făcut cu respectarea prevederilor legale din acest cod,adică prin lege și începând cu anul bugetar 2009,implicit,dispozițiile abrogate ar fi în vigoare,nu este întemeiată.
Aceiași susținere a fost formulată de autorul excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 214/1-214/3 Cod fiscal, soluționată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 948/23.09.2008, publicată în Of. nr. 706/17.10.2008.
Pentru motivele arătate în considerentele deciziei s-a reținut că abrogarea prevederilor art-214/1-214/3 din Codul Fiscal este efectivă și nicidecum aparentă cum a susținut autorul excepției.
În condițiile de mai sus, considerentele reclamantului care au vizat încălcarea art. 90 din Tratatul d l Roma pentru instituirea Comunității Europene nu mai sunt de actualitate cu privire la taxa de populare.
Taxa de primă înmatriculare nu mai există,prin efectul OUG nr. 50/2008 aceasta taxă a fost transformată din momentul plății ei de către contribuabil în taxă pe poluare. Întrucât modalitatea de calcul celor două taxe a fost diferită Ordonanța a prevăzut restituirea sumelor încasate în plus,peste cuantumul taxei pe poluare independent de data când a fost plătită taxa de primă înmatriculare. Evident se au în vedere plățile făcute în perioada 1.01.2007 -1.07.2008 când prevederile din Codul fiscal, menționate mai sus au fost în vigoare.
Tribunalul nu poate scoate din vigoare OUG nr.50/2008 pe considerentul că ar încălca principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 din Constituție,această competență revenind în exclusivitate Curții Constituționale.
În conformitate cu prevederile art.115 (5) din Constituția României republicată, Ordonanța de Urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Aceste cerințe legale sunt îndeplinite, motiv pentru care tribunalul nu poate înlătura din motivarea sentinței dispozițiile Ordonanței respective.
Problema esențială pentru soluționarea cauzei este de a stabili dacă se poate pune semnul egalității între taxa de primă înmatriculare reglementată de art. 214/1-214/2 Cod Fiscal, în prezent abrogate începând din 1 iulie 2008 și taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008 care a abrogat prevederile din Codul fiscal privind taxa deprimă înmatriculare.
Tribunalul a considerat că nu este în discuție una și aceeași taxă, sub denumiri diferite, chiar dacă adoptarea taxei de poluare a fost determinată de criticile aduse cu privire la aplicarea taxei de primă înmatriculare.
Împrejurarea că taxa de poluare nu a fost stabilită în sarcina tuturor contribuabililor care au în proprietate autoturisme, ci numai în sarcina acelora care le-au dobândit cu începere din 1 ianuarie 2007, de când a intrat în vigoare taxa de primă înmatriculare, chiar dacă apare discriminativă, nu constituie în sine un argument pentru a asimila taxa de primă înmatriculare cu taxa de poluare.
Prevederile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene este inclus la capitolul 2 intitulat "Dispoziții fiscale". Textul prevede că: "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare".
În expunerea de motive ale OUG nr. 50/2008 publicată în Of. nr. 327/25.04.2008 se arată că, actul normativ a fost adoptat în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzută de legislația comunitară în acest domeniu. A fost avută în vedere și necesitatea adoptării de măsuri pentru asigurarea respectării normelor de drept comunitar aplicabile,inclusiv a jurisprudenței curții de Justiție a Comunităților Europene.
ce în art. 11 din Ordonanță se prevede restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea Ordonanței, nu se poate susține că legiuitorul nu a recunoscut că aplicarea taxei de primă înmatriculare a fost greșită. Faptul că s-a ales ca modalitate de stingere a obligației de restituire, compensarea, nu înseamnă o încălcare a drepturilor contribuabilului. Faptul că datoria contribuabilului cu titlu de taxă de poluare, s-a stabilit retroactiv, cu începere din 1 ianuarie 2007 nu face ca prevederile art. 11. din nr.OUG 50/2008 să fie inaplicabile ci constituie, eventual un motiv de contencios constituțional.
Tribunalul nu a putut da curs susținerii pârâtei din finalul întâmpinării, în sensul că acțiunea să fie admisă în parte, la nivelul diferenței de taxă prevăzută de OUG50/2008 deoarece, dacă ar proceda în acest mod ar încălca obiectul acțiunii și implicit prevederile art. 129 (6)
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii sale și obligarea intimatelor la 3.006 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 312 alin. 1 - 3, art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. reclamantul a arătat, în esență, că soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, se afirmă că în speță este vorba de greșita aplicare a legii în materie de mandat și a contractului de asistență juridică, a dreptului de a se adresa justiției prevăzut de art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale de la amendată prin Protocoalele nr. 3/1970. 5/1971 și 8/1990 și completată prin Protocolul nr. 2 din 1970 cât și de art. 21 din Constituția României.
În aceste condiții, reclamantul a apreciat că central, având personalitate juridică, a dat filialelor din toată țara, mandat public și împuternicire de reprezentate, încât filialele au calitatea de a acționa în numele persoanei juridice, astfel că Filiala M nu și-a depășit nici obiectul de activitate, nici capacitatea de folosință și nici capacitatea de exercițiu.
Pe fond, reclamantul a susținut că nr.OUG 50/2008 a intrat în vigoare începând cu data de 1 iulie 2008, astfel încât se aplică numai raporturilor juridice care se sub imperiul ei, iar taxa de primă înmatriculare achitată în temeiul art. 2141-2.pr.fiscală fiind o taxă percepută și încasată la bugetul de stat pentru autovehicule înmatriculate înainte de 1 iulie 2008, nu are nimic de a face cu taxa de poluare instituită de nr.OUG 50/2008.
Prin urmare, această taxă s-a perceput în încălcarea disp. art. 90 parag. 1 din Tratatul, deci este o plată făcută cu aplicarea eronată a dispozițiilor legale, impunându-se a fi restituită plătitorului.
În final, reclamantul susține că este îndreptățit și la acordarea dobânzilor în conformitate cu prev. art. 124 alin. 1 și 2.pr.fiscală.
Analizând recursul declarat de către reclamantul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Acțiunea în contencios administrativ cu care instanța de fond a fost investită apare ca fiind formulată de către reclamantul, reprezentat de către AUTOMOBIL CLUBUL ROMÂN FILIALA M prin avocat împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S și are ca obiect restituirea taxei de primă înmatriculare încasată de către organele fiscale în temeiul art. 2141și urm. pr.fiscală urmare a constatării nelegalității înscrisului care atestă plata sumei. De asemenea, vizează obligarea pârâtelor la plata dobânzii aferente și a cheltuielilor de judecată ocazionate.
În motivarea acțiunii se susține că reclamantul dorește să obțină restituirea sumei achitate cu prilejul reînmatriculării autoturismului său pe teritoriul României după ce anterior acesta fusese înmatriculat într-un alt stat membru.
Înscrisurile existente la dosar relevă împrejurarea că acțiunea în contencios administrativ este semnată de reclamant prin intermediul avocatului, al cărui contract de asistență juridică a fost încheiat de către - Filiala
Pentru a putea asigura părții realizarea interesului urmărit prin promovarea prezentei acțiuni se impune lămurirea unor chestiuni prealabile. Acestea vizează mandatul avocatului semnatar al acțiunii, capacitatea procesuală a - Filiala M în raport de activitatea desfășurată în prezenta speță, calitatea în care aceasta a acționat și nu în ultimul rând aplicabilitatea prevederilor art. 90 din Tratatul CE.
În recurs reclamantul a depus un nou contract de asistență jurtidică semnat personal, prin care a angajat același avocat pentru susținerea cauzei. (56). Mandatul acordat personal avocatului care a semant initial acțiunea introductivă, dar a fost angajat prin intermediul -Filiala M-Agenția B M, a fost astfel confirmat ulterior prin manifestarera de voință realizată prin faptul angajării personale, în nume propriu, a apărătorului ales. Persoana fizică dobândește astfel calitatea de reclamant, în nume propriu, fără a mai fii reprezentată de un terț, stabilind în mod direct contractul de asistență juridică cu apărătorul ales.
Ratificarea demersului judiciar initial, făcut în numele persoanei fizice de o entitate care nu si-a justificat nici calitatea și nici capacitatea procesuală, a determinat asanarea neregularităților, corect sesizate de către instanța de fond.
Persoana fizică acționează astfel în nume propriu, asistată de apărător ales, îndeplinind astfel condițiile esențiale de promovare a unei acțiuni în justiție. situației juridice neclare, sancționată de către instanța de fond, doar în recurs, nu împietează asupra soluționării pe fond a cauzei, direct, în rejudecare, în recurs.
Condițiile specifice de exercitatare a cererii de chemare în judecată au limitat mandatul acordat de către persoana fizică Agenției BMd oar la angajarea unui apărător și la purtarea discuțiilor prealabile cu acesta precum și la realizarea demersului obligatoriu administrativ în fața organului fiscal.
Formularea acțiunii în instanță prin intermediul -Filiala M-Agenția B M, reprezintă o depășire a limitelor legale ale mandatului (art. 1537 civ.) însă confirmara ulterioară a actului, respectiv a introducerii cererii de chemare în judecată reprezintă o ratificare a amndatului expresă, permisă de art. 1546 civ.
Efectele cererii de chemare în judecată se realizează astfel direct față de persoana fizică, încă de la momentul formulării cererii. (art. 1532 civ)
Fiind pronunțată în materia contenciosului fiscal (administrativ) hotărârea instanței de fond este susceptibilă doar de recurs, astfel încât devin incidente disp. art. 304 pr.civ. cauza putând fii examinată în recurs sub toate aspectele.
Mai mult decât atât, norma specială aplicabilă în cazul recursului în materia contencioasului administrativ nu permite casarea cu trimitere în situația în care instanța a soluționat pe fond cauza (art. 20 al. 3 din Legea nr. 554/2004 ), și nu există probe de administrat incompatibile cu reglementarea specială a recursului (art. 305 pr.civ.)
În cauză, în recurs, s-au depus probe esnțiale atât în privința excepțiilor ce au fost reținute de către instanța de fond ca fiind incidente în cauză, cât și în privința fondului cauzei.
Cu privire la excepțiile lipsei calității și capactății procesuale s-a detaliat anterior. Referitor la fondul cauzei în recurs s-a depus dovada pe provenință din spațiul comunitar a bunului si dovada înmatriculării anterioare într-un stat membru al comunității europene a autoturismului, probe ce nu au fost administrate în fața instanței de fond.( 54 și 55, recurs)
În consecință cu privire la fondul cauzei, Curtea constată că se impune restituire integrală a taxei de primă înmatriculare, din următoarele considerente:
În cauza de față se impune a se reține aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Referitor la precizarea la motivele de recurs depuse, Curtea constată următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din nr.OUG 50/2008,axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
În consecință, în temeiul art. 20 al. 3 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 3.664 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, ce va fi modificată în parte și în consecință:
Respinge excepția lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu a AUTOMOBIL CLUBUL ROMÂN - FILIALA M - BMf ormulate de către pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ȘI ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S
Admite acțiunea formulată de către reclamantul, împotriva DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S- și în consecință:
Anulează actul administrativ emis de Administrația Finanțelor Publice S M privind soluționarea cererii de restituire înregistrată sub nr. 16.622/06.06.2008.
Constată nelegalitatea încasării la bugetul statului a sumei de 1.212 lei reprezentând taxa specială de înmatriculare achitată cu chitanța nr. -/12.06.2007.
Obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S M să restituie reclamantului suma de 1.212 lei cu dobânda legală, calculată asupra sumei începând cu data achitării acesteia și până la plata integrală.
Menține dispozițiile sentinței referitoare la respingerea excepției prescripției invocată de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
În temeiul art. 20 al. 5 din Legea nr. 146/1997, întrucât reclamantul nu a achitat integral taxa de timbru în fața instanței de fond (art. 3 lit. m, liniuța a 2-a, din Legea nr. 146/1997), litigiul având o natură patrimonială, solicitându-se restituirea unei taxe deja plătite, reclamantul va fii obigat să achite diferența de taxă judiciară de timbru de la fond în sumă de 35 lei.
În temeiul art. 274 pr.civ. fiind în culpă procesuală pârâtele vor fi obligate să achite reclamantului 3000 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs reprezentând onorar de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 3.664 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, pe care o modifică în parte și în consecință:
Respinge excepția lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu a AUTOMOBIL CLUBUL ROMÂN - FILIALA M - BMf ormulate de către pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ȘI ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S
Admite acțiunea formulată de către reclamantul, împotriva DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S- și în consecință:
Anulează actul administrativ emis de Administrația Finanțelor Publice S M privind soluționarea cererii de restituire înregistrată sub nr. 16.622/06.06.2008.
Constată nelegalitatea încasării la bugetul statului a sumei de 1.212 lei reprezentând taxa specială de înmatriculare achitată cu chitanța nr. -/12.06.2007.
Obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S M să restituie reclamantului suma de 1.212 lei cu dobânda legală, calculată asupra sumei începând cu data achitării acesteia și până la plata integrală.
Menține dispozițiile sentinței referitoare la respingerea excepției prescripției invocată de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Obligă reclamantul să plătească suma de 35 lei diferență taxă judiciară de timbru, pentru fond.
Obligă pârâtele în solidar să achite reclamantului 3.000 lei, cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.
Dact.3 ex./30.03.2009
Jud.fond.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Claudia Idriceanu
