Anulare acte emise de autoritățile de reglementare. Decizia 159/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.159
Ședința publică din data de 4 februarie 2008
PREȘEDINTE: Maria Stoicescu
JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Elena Tănăsică Teodor Nițu
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, Jud., DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILILOR MIJLOCII cu sediul în B, sector 2, str. -. -., nr. 13, împotriva sentinței nr.233 pronunțată la 10 iulie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta - - cu sediul în B, Calea, nr.6H, sector 6 pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 6 cu sediul în B, sector 1,-.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 29 ianuarie 2008, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 4 februarie 2008, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr.233 din 10 iulie 2007, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice P și Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Contribuabili Mijlocii, s-a anulat decizia nr.10/20.03.2006 și nota de constatare nr.26722/30.11.2005 emise de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili. Au fost obligate pârâtele să reacorde reclamantei înlesnirile aprobate prin Convenția nr.200/24.12.2003.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Prahovaa reținut următoarele:
Prin nota de constatare nr.26772/30.11.2005, organele fiscale au stabilit
că reclamanta nu respecta condiția nr.1 din convenția nr.200/2003 privind obligații restante la bugetul asigurărilor de șomaj, precum și că rata scadentă în 20.10.2005, care putea fi achitată cel mai târziu până la 18.11.2005, nu a fost încă achitată, astfel că reclamanta a pierdut înlesnirile obținute conform convenției, precizată anterior.
Reclamanta a contestat nota de constatare, iar prin decizia nr.10/20.03.2006 s-a constatat că societatea îndeplinește prima condiție din convenția nr.200/2003, însă reclamanta nu a respectat obligațiile de plată stabilite în convenție, respectiv nu a achitat rata scadentă la data de 25.10.2005, astfel că a fost respinsă contestația reclamantei, ca neîntemeiată.
Tribunalul a mai reținut că, din înscrisurile depuse la dosar și din concluziile expertului desemnat în cauză, exprimate în rapoartele de expertiză întocmite, că, potrivit dispozițiilor art.III pct.1 din Convenția nr.200/24.12.2003, încheiată între - - și, rata scadentă la data de 25.10.2005 putea fi achitată până cel târziu la data de 18.11.2005.
A mai reținut instanța de fond că, obligația de plată precizată a fost achitată, în numele reclamantei și pentru aceasta, de către - -, prin Banca Românească - B, la 15.11.2005, prin mai multe ordine de plată.
Din relațiile comunicate de către Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului B - Serviciul Încasarea și Evidențierea Veniturilor prin adresa nr.13719/2007, tribunalul a reținut că la 17.11.2005 către au fost direcționate prin sistemul electronic de plăți de la Banca Românească, în contul Trezoreriei Operative B, mai multe sume plătite printr-un număr de 11 ordine de plată de către - CFR BT -, viramente pentru care rubrica "cod fiscal beneficiar" a fost completată cu CF - aparținând plătitorului. Întrucât - CFR BT - nu figura în nomenclatorul de clienți ai Trezoreriei Municipiului B, plățile au fost returnate băncii inițiatoare a plății, cu mențiunea "Cont inexistent. se fac conform 246 din 2005".
Tribunalul Prahovaa reținut că plățile au fost făcute de către - CFR BT -, în numele reclamantei, însă acestea au fost returnate, motivat de faptul că pentru aceste viramente, codul fiscal al beneficiarului a fost greșit completat.
S-a mai reținut că, raportat la natura obligațiilor fiscale scadente la data de 25.10.2005 și potrivit dispozițiilor Anexei la Ordinul nr.246/2005 art.5 lit.K pct.1, în rubrica "Cod de identificare fiscală" se înscrie codul d e identificare fiscală al beneficiarului, respectiv codul d e identificare fiscală al contribuabilului.
Din concluziile expertului și din examinarea ordinelor de plată, prin prisma dispozițiile legale precizate, rezultă că ordinele de plată întocmite de către - CFR BT - au fost corect completate, întrucât în cuprinsul acestora a fost menționat codul d e identificare fiscală nr.-, care aparține reclamantei.
Astfel că, eroarea de completare a aparținut reprezentanților Băncii -, care au întocmit viramente, aspect care rezultă, cu evidență, din anexa adresei nr.14722/2007 a Activității de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului B - Serviciul Încasarea și Evidențierea Veniturilor, din care se poate observa că aceștia au menționat codul d e identificare fiscală a beneficiarului ca fiind - respectiv au trecut din eroare codul plătitorului - CFR BT -, în loc de codul contribuabilului - -.
A mai reținut tribunalul că, urmare a viramentelor, rata scadentă la data de 25.10.2005 nu a fost efectiv achitată, însă neplata acestei rate nu este imputabilă în vreun fel reclamantei, astfel că măsura anulării înlesnirilor acordate prin convenția nr.200/2003 este nelegală.
A apreciat instanța de fond că, neplata ratei precizate la termenul prevăzut în convenție, poate antrena, teoretic, fie răspunderea contractuală a reclamantei, dacă se apreciază că alături de convenția menționată subzistă și alte dispoziții legale, care împreună au fost nesocotite de acesta, răspundere care să antreneze în final "sancțiunea" pierderii înlesnirilor, ori pentru a se antrena răspunderea reclamantei - în ambele forme precizate - este necesar să existe fapta ilicită și prejudiciul cauzat, conform dispozițiilor art.998-999 Cod civil, precum și art.1080,1082-1086 Cod civil.
S-a mai reținut că fapta reprezentanților Băncii -, de completare eronată a viramentelor, reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere - fapta unei terțe persoane pentru care societatea nu este ținută a răspunde - cu efecte similare cazului fortuit, în sensul că înlătură, atât vinovăția, cât și legătura de cauzalitate menționată anterior și ca atare, tribunalul a apreciat că organele fiscale trebuiau să verifice dacă neplata ratei scadente la termenul prevăzut în convenție îi este imputabilă în vreun fel reclamantei sau, eventual, - CFR BT -, lucru pe care însă nu l-a făcut.
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B - Direcția generală de Administrare a Contribuabili și Direcția Generală a Finanțelor Publice P, după cum urmează:
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice P criticat sentința, arătând că prin decizia nr.10/20.03.2006 privind soluționarea contestației formulată de - - împotriva notei de constatare nr.26722/30.11.2005 se menține constatare pierderii valabilității eșalonării la plată, ca urmare a neachitării ratei cu termen scadent la 20.10.2005, întrucât în evidența analitică pe plătitor, nu se regăsesc ordinele de plată care să fi dus la stingerea acestei rate de eșalonare.
Se arată că, din chiar recunoașterea reclamantei și din probele administrate în cauză, a rezultat că intimata-reclamantă nu a achitat rata de eșalonare cu termen scadent la 20.10.2005, ce putea fi achitată până la 18.11.2005, astfel prin adresa nr.13719/2007 a Activității de Trezorerie și Contabilitate a Municipiului B - Serviciul Încasarea ți Evidențierea Veniturilor, rezultă că la data de 17.11.2005 către această instituție au fost direcționate prin sistemul electronic de plăți de la Banca Românească, în contul Trezoreriei Operative B, mai multe sume plătite printr-un număr de 11 ordine de plată de către - CFR BT -, viramente pentru care rubrica "cod fiscal beneficiar" a fost completat cu CF - aparținând plătitorului. Întrucât, - CFR BT - nu figura în nomenclatorul de clienți ai Trezoreriei Municipiului B, plătite au fost returnate băncii inițiatoare a plății, cu mențiunea "Cont inexistent. se fac conform nr.246 din 2005".
Mai arată recurenta că, din expertiza contabilă efectuată de expert rezultă că sumele plătite de - CFR - pentru - - nu au ajuns niciodată în contul organului fiscal teritorial și deci rata din 20.10.2005 nu a fost achitată, numai că vina aparține plătitorului sau intimatei reclamante, ci Băncii, care a transmis eronat ordinele de plată, fapt reținut și de instanță în considerentele sentinței atacate, numai că asimilează fapta băncii de completare eronată a viramentelor făcute de - CFR BT - pentru - -, cu un caz fortuit, ceea ce ar duce în accepțiunea instanței, la exonerarea răspunderii atât a băncii, cât și a intimatei-reclamante.
Precizează recurenta că, instanța de fond putea să aibă în vedere prevederile art.117 Cod pr. fiscală și să asimileze situația dată în speță cu această prevedere legală, astfel că, textul de lege indicat anterior, prevede că " nedecontarea de către unitățile bancare a sumelor cuvenite bugetului general consolidat, în termen de 3 zile lucrătoare de la data debitării contului plătitorului, nu îl exonerează pe plătitor de obligația de plată a sumelor respective și atrage pentru aceasta dobânzi și penalități de întârziere". Mai mult decât atât, legiuitorul a prevăzut la alin.2 al aceluiași articol posibilitatea ca plătitorul să se îndrepte împotriva unității bancare, pentru recuperarea sumelor datorate bugetului și nedecontate de unitatea bancară.
Se mai arată că, reclamanta nici până acum nu s-a preocupat de plata ratei din 20.10.2005, mai mult decât atât, se solicită reacordarea înlesnirii la plata aprobată prin Convenția nr.200/24.12.2003, devreme ce nici cealaltă condiție din înlesnire nu a fost respectată și anume nu au fost achitate debitele curente, astfel că, o eventuală obligare la repunerea pe rol a înlesnirii acordate nu ar avea efectul dorit de intimata-reclamantă, cu ar conduce la întocmirea unui act de control care să constate pierderea înlesnirii repuse pe rol ca urmare a neachitării debitelor curente.
Învederează recurenta că o asemenea apreciere este lipsită de temei legal, organul fiscal teritorial nu are obligația de a verifica motivele ce l-au determinat pe agentul economic să nu facă plata, ci are o singură obligație și anume să verifice dacă a fost sau nu respectată condiția din eșalonarea acordată și anume aceea de achitare a ratelor la scadență sau la un alt termen prevăzut de lege.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bac riticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, conform art. 304 pct.7 și 9, art.3041pr.civilă.
Se arată că a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului B și în susținerea acestei excepții, apreciază că în mod eronat instanța de fond a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu recurenta, având în vedere că Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, întrucât societatea reclamantă - - nu se află în administrarea Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului B, fapt ce rezultă din cuprinsul nr.1074/2006 astfel cum a fost modificat și completat prin nr.327/2007, privind organizarea activității de administrare a contribuabililor mijlocii.
Un alt argument în susținerea excepție, precizează recurenta, îl reprezintă faptul că actele a căror anulare se cere, respectiv Decizia nr.10/20.03.2006 precum și nota de constatare nr.26722/30.11.2005 au fost emise de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili, prin urmare, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs care sunt asemănătoare și în acest sens se va oferi o singură motivare, în raport cu legislația incidentă în cauză, precum și actele și lucrările avute în vedere de instanța de fond se constată că recursurile sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Administrația Finanțelor Publice Sector 6 B urmează a se constata că instanța de recurs a introdus în cauză și a citat în calitate de recurent Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B prin Direcția Generală de Administrare a Contribuabililor Mijlocii, așa încât excepția urmează a fi respinsă ca rămasă fără obiect.
Instanța de fond a apreciat greșit cauza dedusă judecății, iar probele administrate în cauză nu sunt elocvente pentru a se considera că societatea reclamantă a achitat datoria fiscală avută în baza Convenției nr. 200 din 24 decembrie 2003, chiar intimata-reclamantă precizează că: " intenția societății noastre a fost în mod clar în sensul de a achita în termen legal ratele scadente, dar a rămas fără rezultat ".
Din probele administrate în fața instanței de fond, aceasta a interpretat eronat faptul că reclamanta a achitat rata din eșalonare cu termen scadent la 20 octombrie 2005, ce putea fi achitată până la data de 18 noiembrie 2005 și ce nu a fost achitată nici ulterior de către aceasta, cu toate că știa că suma nu a intrat în contul organului fiscal, datorită culpei sale exclusive, nefiind vorba de caz fortuit.
Astfel, din adresa nr. 13.719/2007 a Activității de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului B - Serviciul Încasarea și Evidențierea Veniturilor, rezultă că la data de 17 noiembrie 2005, către această instituție au fost direcționate prin sistemul electronic de plăți de la Banca Românească, în contul Trezoreriei Operative B, mai multe sume plătite printr-un număr de 11 ordine de plată de către - CFR BT -, virament pentru care rubrica "cod fiscal beneficiar" a fost completat cu CF- aparținând plătitorului și nicidecum debitoarei fiscale reclamante pentru care se făcea așa zisa plată fiscală.
Tocmai din această cauză se poate observa că, - CFR BT - nefiind datoare fiscal și nici nu a anunțat sau semnalat că efectuează o plată în contul - -, ca o gestiune de afaceri, nu figura în nomenclatorul de clienți ai Trezoreriei Mun. B, plățile au fost returnate băncii inițiatoare a plății, cu mențiunea " Cont inexistent. se fac conform nr.246/2005".
Din concluziile raportului de expertiză contabilă, a rezultat că sumele plătite de - CFR BT - pentru - - nu au ajuns niciodată în contul organului fiscal teritorial, deci rata din 20 octombrie 2005 nu a fost achitată, vina nu aparține plătitorului sau intimatei-reclamante, în opinia expertului, instanța de recurs consideră că plătitorul este în culpă alături de Banca Românească, deoarece nu a depus toate diligențele pentru ca plata făcută pentru sine ca datorie fiscală de către un alt agent economic să ajungă în contul de trezorerie corespunzător, regimul juridic al datoriilor fiscale fiind unul special și derogatoriu de la dreptul comun, nefiind vorba de o plată comercială pentru o anume marfă și un anume beneficiar.
Instanța de fond a reținut aceste aspecte, dar a interpretat eronat în sensul că a considerat în mod nejustificat și neîntemeiat că ar fi vorba de un caz fortuit, respectiv fapta băncii de completare eronată a viramentelor făcute de - CFR BT - pentru - -.
Ca atare, în mod eronat instanța de fond a asimilat o astfel de situație cu un caz fortuit, întrucât nu sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege, respectiv, nu este imprevizibil, acest aspect putea fi prevăzut prin plata datoriei fiscale până la termenul scadent și verificarea ulterioară, situația specială creată prin plata încercată de un alt agent economic care nu avea datorie sau raport juridic fiscal cu Fiscul, nefiind de neînlăturat, deoarece ordinele de plată puteau fi refăcute dacă erau mai atenți și vigilenți cei interesați, există culpă evidentă din partea debitorului, deoarece nu a depus toate diligențele pentru a respecta prevederile contractuale, acționând cu rea-credință prin intermediul altei societăți comerciale, pentru a da, chipurile, o aparență de legalitate și o încercare nereușită de a achita la termen datoria fiscală la care se obligase reclamanta - intimata printr-o convenție cu Fiscul.
În această chestiune instanța de font nu a avut în vedere disp.art.117 pr.fiscală, situația de fapt nefiind asimilabilă unui caz de forță majoră, iar în acest sens, nedecontarea de către unitățile bancare a sumelor cuvenite bugetului general consolidat, în termen de 3 zile lucrătoare de la data debitării contului plătitorului, nu îl exonerează pe plătitor de obligația de plată a sumelor respective și atrage pentru aceasta dobânzi și penalități de întârziere.
Mai mult decât atât, în alineatul 2 al art.117 pr.fiscală, legiuitorul a dat posibilitatea ca plătitorul să se îndrepte împotriva unității bancare pentru recuperarea sumelor datorate bugetului și nedecontate de unitatea bancară, dar în speță culpa debitorului fiscal este evidentă, mai ales că nu a avut intenția de a achita debitul fiscal la termenul scadent, ci numai un motiv de a nu-l achita, mai ales că nici până la data actuală nu s-a preocupat de plata ratei din 20 octombrie 2005.
De asemenea, instanța de fond a reținut în mod greșit în considerentele sentinței atacate, că organul fiscal ar fi trebuit să verifice dacă neplata ratei scadente la termenul prevăzut în Convenție, îi este imputabilă reclamantei sau celui care a făcut plata, deoarece nu există nici un temei legal în acest sens.
Astfel, organul fiscal teritorial nu are obligația de a verifica motivele care au determinat pe agentul economic să nu facă plata ce are o singură obligație, și anume să verifice dacă a fost sau nu respectată condiția din eșalonarea acordată, și anume aceea de achitare a ratelor la scadență, sau la alt termen prevăzut de lege, plățile făcute de agenții economici se regăsesc în evidență la organul fiscal.
Având în vedere cele arătate mai sus, urmează a se constata temeinicia recursurilor formulate, iar în baza art. 304 pct. 8, 9 pr.civilă cu aplic.art.312 alin.2, 3 pr.civilă, urmează a se admite recursurile, ceea ce va determina modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond, prin reaprecierea probelor și a situației juridice, urmează a se respinge ca nefondată acțiunea fiscală formulată de reclamanta-intimată.
Văzând că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Administrația Finanțelor Publice B ca rămasă fără obiect.
Admite recursurile formulate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, Jud., DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILILOR MIJLOCII cu sediul în B, sector 2, str. -. -., nr. 13, împotriva sentinței nr.233 pronunțată la 10 iulie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta - - cu sediul în B, Calea, nr.6H, sector 6 pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 6 cu sediul în B, sector 1,-.
Modifică în tot sentința nr.233 pronunțată în 10 iulie 2007 de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II- și pe fond respinge ca neîntemeiată acțiunea în contencios fiscal formulată de intimata-reclamantă - -
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Elena Tănăsică Teodor Nițu
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored.
3 ex./20.02.2008
849/CA/2006 Tribunal
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Maria Stoicescu
JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Elena Tănăsică Teodor Nițu
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, Jud., DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUN. B - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILILOR MIJLOCII cu sediul în B, sector 2, str. -. -., nr. 13, Cod - împotriva sentinței nr.233 pronunțată la 10 iulie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta - - cu sediul în B, Calea, nr.6H, sector 6 pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 6 cu sediul în B, sector 1,-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice P reprezentată de consilier juridic, conform delegației de reprezentare depusă la fila 28 dosar și intimata-reclamantă - - reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale depusă la fila 35 dosar, lipsind recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului B - Direcția Generală de Administrare a Contribuabililor Mijlocii și intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 6
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin intermediul Serviciului registratură al instanței, la dosarul cauzei s-a depus cerere din partea intimatei-pârâte Administrația Finanțelor Publice Sector 6 B, prin care solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia, iar, în situația în care se va respinge această excepție, solicită comunicarea actelor dosarului pentru a lua cunoștință de acestea și a-și formula eventualele apărări.
Curtea pune în discuția părților excepția invocată de intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 6
Consilier juridic declară că Administrația Finanțelor Publice Sector 6 B nu are calitate procesuală pasivă în dosar și solicită admiterea excepției.
În ceea ce privește recursul formulat, arată că - -, prin Convenția 200/24.12.2003 a beneficiat de o sumă de bani, ulterior s-a constat că această societate nu și-a respectat obligațiile și a pierdut valabilitatea înlesnirilor de plată.
Din nota de constatare întocmită de Biroul . de Plată din cadrul B, rezultă că intimata nu a achitat rata scadentă, fapt ce rezultă din chiar probatoriul administrat în cauză.
De asemenea, din expertiza contabilă efectuată în cauză rezultă că sumele plătite de - CFR BT - pentru - - nu au ajuns niciodată în contul organului fiscal teritorial și deci rata din 20.10.2005 nu a fost achitată, numai că vina aparține Băncii care a transmis eronat ordinele de plată, lucru reținut și de instanța de fond, numai că asimilează greșeala băncii de completare eronată a viramentelor făcute de - CFR BT - pentru societatea intimată, cu un caz fortuit, ceea ce ar duce, în accepțiunea instanței, la exonerarea răspunderii atât a băncii, cât și a intimatei-reclamante.
Mai învederează reprezentantul recurentei-pârâte, că intimata-reclamantă nu a înțeles nici până la această dată să plătească rata din 20.10.2005, mai mult decât atât, nu s-a preocupat să achitate nici debitele curente.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Cu privire la recursul declarat de B- Direcția Generală de Administrare a Contribuabililor Mijlocii, solicită admiterea acestuia.
Avocat pentru intimata-reclamantă, cu privire la excepția invocată, solicită admiterea acesteia. La termenul din 10.07.2007, instanța de fond a constatat că Administrația Finanțelor Publice Sector 6 B nu are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește recursurile declarate, solicită respingerea acestora, menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, întrucât instanța a făcut o corectă analiză a cauzei dedusă judecății.
S-a arătat în motivarea recursului, că plata ratei nu ar fost făcută în termen, dar chiar în situația în care această nu ar fi fost plătită în termen, exista posibilitatea ca ea să fie plătită până la cel de al doilea termen al scadenței.
Instanța de fond a reținut în mod corect admițând acțiunea, în sensul stabilirii, ca potrivit dispozițiilor art. III pct.1 din Convenția 200 din 24.12.2003 încheiată între - - și, aceasta trebuia să achite ratele scadente evidențiate conform graficului de eșalonare din 20.10.2005, până cel mai târziu-18.11.2005, conform nr.OG86/2003.
Mai arată apărătorul intimatei-reclamante, că ordinul de plată a fost întocmit, plata fiind făcută pentru - -, de către - CFR BT - la 15.11.2005, prin mai multe Ordine de Plată.
Banca Românească nu a completat codul fiscal al societății intimate, consemnând codul plătitorului și nu pe acela al contribuabilului, de aceea plățile au fost returnate băncii cu mențiunea "cont inexistent", conform 246/2005.
Referitor la reținerea instanței ca fiind un caz fortuit, aceasta nu îl invocă ca și temei de drept, ci arată numai că nu poate să existe o răspundere delictuală pentru că nu există niciun fel de faptă ilicită, nu i se poate imputa nimic intimatei-reclamante, plata a fost făcută de o societate pentru ea, iar culpa băncii, nu îi atrage niciun fel de răspundere.
Direcția Generală a Finanțelor trebuia să verifice temeiurile legale, dacă s-au depus la dosar înscrisuri, care atestă faptul că societatea intimată a încunoștiințat despre efectuarea plății, astfel că nu își găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 103 Cod fiscal și pe cale de consecință, rezultă că intimata-reclamantă și-a respectat obligațiile stabilite prin Convenția 200/2003.
În consecință, solicită respingerea recursurilor, menținerea sentinței, ca fiind legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la 4 februarie 2008.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Elena Tănăsică Teodor Nițu
- - - - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Maria StoicescuJudecători:Maria Stoicescu, Elena Tănăsică Teodor Nițu
