Anulare acte emise de autoritățile de reglementare. Decizia 2869/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2869/2008
Ședința publică din 3 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, împotriva sentinței civile nr. 1527/28.08.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu reclamanta -, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta personal, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 15 lit. e din Legea nr. 146/1997.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, recursul este declarat înăuntrul termenului legal și că s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ. La data de 24.11.2008, pârâta a depus precizări scrise și extras legislație, iar la data de 02.12.2008 reclamanta a comunicat, prin fax, un exemplar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca legală și temeinică.
Reclamanta depune împuternicire avocațială avocat, pentru redactare întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta solicită respingerea recursului pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la data de 02.12.2008, arătând că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 1527/28.08.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr- s-a admis acțiunea reclamantei.
S-a dispus anularea Deciziei nr. 957/18.02.2008 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială Z și în consecință a fost obligată pârâta la plata indemnizației pentru creșterea copilului prevăzută de lege, pentru fiecare dintre cei trei copii ai reclamantei născuți la data de 16.11.2007 în Z, începând cu data de 01.01.2008.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că:
HG nr.1025/2006 aprobă Normele metodologice de aplicare a nr.OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, act normativ cu putere de lege ce trebuie aplicat și interpretat cu prioritate de către instanța de judecată.
Dispozițiile nr.HG 1025/2006 - act normativ secundar emis în vederea executării legii - pot fi luate în considerare numai în măsura în care nu contravin prevederilor legale și scopului urmărit de legiuitor; altfel, ar însemna să se adauge la lege ceea ce nu este permis în ierarhia actelor juridice normative pentru că s-ar încălca principiul constituțional al separației puterilor în stat.
În acest context, trebuie observat că nr.OUG 148/2005 are ca obiect de reglementare susținerea familiei în vederea creșterii copilului și nu acordarea de stimulente pentru faptul nașterii care în definiția dată prin nr.HG 1025/2006 înseamnă "aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii"(!) fără a se face nici un fel de nuanțări.
Că este așa rezultă nu doar în mod expres din titlul legii ci și din întreaga sa economie dacă se face o interpretare completă și unitară a prevederilor sale.
Astfel, potrivit art. 6 din nr.OUG 148/2005 "concediul și indemnizația lunară - se cuvin pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, () pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. 2, după data de 1 ianuarie 2006".
sub care se regăsește această indemnizație atât în Ordonanță cât și în Normele Metodologice de aplicare este de "indemnizație lunară pentru creșterea copilului" fiind deci vorba, cu puterea evidenței de un drept al copilului, căruia legiuitorul a înțeles să-i ocrotească interesul și nu de un drept al mamei, așa încât faptul nașterii nu prezintă nici o relevanță juridică sub acest aspect, indiferent că vorbim de o naștere "singulară" sau "multiplă" în definiția dată la art. 3 din de aplicare a nr.OUG 148/2005
De asemenea, art. 5 din nr.OUG 148/2005 prevede că de indemnizație beneficiază opțional, oricare dintre părinții firești ai copilului sau una din persoanele care a adoptat copilul, i s-a încredințat copilul și în vederea adopției, are copilul în plasament, etc. ambele ipoteze referindu-se la drepturile copilului, ca obiect de reglementare și nu ale persoanelor care îi au în grijă spre creștere și educare.
Prin urmare și dispozițiile art. 6 din nr.OUG 148/2005, la început amintite, trebuie interpretate - prin analogia legii - ca referindu-se la numărul de copii pe care o persoană sau familie îi are în îngrijire, chiar dacă se folosește (în mod nefericit) o terminologie diferită pentru situații similare:primele trei nașteri respectiv primii trei copii.
În caz contrar s-ar ajunge nu doar la situația nefirească, ca unul sau mai mulți copii rezultați dintr-o sarcină multiplă să rămână în afara protecției legale (doar pentru acest fapt!) dar ne-am găsi și în prezența unei situații discriminatorii, interzisă atât de Constituția României (art. 49) cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 14 și Protocolul nr. 12).
Cum în speță, decizia atacată se întemeiază doar pe interpretarea dată de autorul normelor de aplicare a nr.OUG 148/2005 noțiunii de naștere, cu ignorarea aspectelor de drept mai sus arătate, aceasta apare ca fiind vădit nelegală.
În consecință, tribunalul a admis acțiunea promovată de reclamantă în sensul celor solicitate prin acțiunea introductivă de instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția de Muncă și Protecție Socială S solicitând casarea sentinței atacare și menținerea deciziei nr. 957/18.02.2008 emisă de către Direcția de Muncă și Protecție Socială
În motivarea recursului se arată că instanța a omis să se pronunțe asupra depășirii termenul prevăzut de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării, revocarea în tot sau în parte, a acestuia."
Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. 1, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului." (alin. 7). Astfel, decizia nr. 957/18.02.2008 emisă de către Direcția de Muncă și Protecție Socială S și comunicată reclamantei a fost contestată de aceasta în data de 22.05.2008, expirând cele 30 de zile de la comunicare, și față de care instanța de judecată nu a verificat dacă au existat sau nu motive temeinice de depășire a acestui termen, acesta fiind un termen de prescripție al cărui curs se suspendă în cazul existenței unor motive temeinice, care trebuie apreciate de organul emitent și de către instanța e judecată. În opinia recurentei nu a existat nici un motiv temeinic de depășire a termenul, atât timp cât contestatoarea nu și-a motivat întârzierea în depunerea plângerii prealabile, aceasta ignorând prevederile legale, prevederi care sunt reiterate în cuprinsul deciziei Direcției de Muncă și Protecție Socială S atacate.
Decizia nr. 957/18.02.2008 contestată de către beneficiara indemnizației pentru creșterea copilului a fost emisă în conformitate cu prevederile legale, așa cum reiese din OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului și din HG nr. 1025/2006 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005.
Având în vedere faptul că HG nr. 1025/2006 are rolul de a reglementa modul de aplicare a OUG nr. 148/2005 definiția dată nașterii are o justificare legală, fiind în concordanță cu prevederea din art. 1 alin. 1 acestei ordonanțe de urgență, în sensul că pentru perioada în care se beneficiază de concediu de îngrijirea copilului se acordă o singură indemnizație. Dispozițiile art. 3 din HG nr. 1025/2006 sunt conforme cu prevederile OUG nr. 148/2005, care a prevăzut acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul copiilor rezultați În urma nașterii. Astfel, HG nr. 1025/2006 recunoaște acordarea unei singure indemnizații lunare pentru familie, chiar dacă aceasta are copii tripleți.
Legiuitorul a înțeles să susțină familia, iar nu un membru al acesteia, din această cauză indemnizația fiind una singură.
Dreptul la concediul pentru creșterea copilului este un drept complex, format din două componente indisponibile legate, cea nepatrimonială ce se constituie din perioada de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, pe care persoana îndreptățită o dedică exclusiv creșterii copilului și cea patrimonială, reprezentată de indemnizația lunară de care persoana beneficiază pe timpul acestei perioade. Aceste drepturi se exclusiv în considerarea calității pe care o are persoana Îndreptățită, fiind drepturi cu caracter personal și netransmisibile. Acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul copiilor rezultați în urma unei nașterii, este firească, întrucât, aceasta este aferentă concediului pentru creșterea copilului, de care persoana îndreptățită beneficiază în condițiile OUG nr. 148/2005.
La data de 24.11.2008, pârâta-recurentă a înregistrat la dosar precizări scrise (9 și urm.) relevând că nu mai are calitate procesuală pasivă în această cauză, întrucât începând cu data de 1 noiembrie 2008, în baza prev. OUG nr. 108/2008, a HG nr. 1285/2008 și nr. 1318/2008, Saf ost reorganizată, fiind înființată Agenția Județeană pentru Prestații Sociale, care a preluat atribuțiile legate de administrarea și gestionarea prestațiilor sociale, aceasta urmând a fi introdusă în cauză.
Analizând aceste precizări, Curtea constată că ele nu se circumscriu sferei excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, ci este vorba, în esență, despre transmiterea calității procesuale pasive prin reorganizarea acestei instituții, iar pe plan procesual aceste aspecte nu au alte efecte decât cele legate de necesitatea introducerii în cauză a Agenției Județene pentru Prestații Sociale S, aceasta fiind citată pentru termenul de astăzi, astfel încât hotărârea dată îi este opozabilă, fiind ținută aop une în executare, în virtutea faptului că toate actele îndeplinite de și față de S îi pot fi opuse.
Examinând recursul, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr. 957/18.02.2008 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială Z, s-a dispus plata în favoarea reclamantei a sumei de 600 lei, cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului, pentru cei trei copii ai reclamantei născuți la data de 16.11.2007 în Z, începând cu data de 01.01.2008.
Deși reclamanta a născut tripleți, pârâta a apreciat că această sumă nu poate suferi modificări, întrucât sunt incidente prev. art. 2 alin. 1 din HG nr. 1025/2006.
După comunicarea actului atacat, reclamanta s-a adresat pârâtei S cu o contestație prin care a solicitat mărirea cuantumului indemnizației la 1.800 lei lunar, având în vedere că a născut 3 copii.
Aceasta a răspuns petentei prin adresa nr. 1.127/2008, menținându-și poziția exprimată inițial.
Prima instanță a fost sesizată cu contestația îndreptată împotriva deciziei nr. 957/2008 și a deciziei nr. 1.127/2008, reclamanta considerându-se îndreptățită la plata indemnizației de 1.800 lei lunar.
Acțiunea a fost admisă pentru considerentele mai sus expuse, cu respingerea susținerilor pârâtei conform cărora indemnizația se acordă în funcție de numărul de nașteri, iar nu a copiilor născuți.
În fața instanței de fond pârâta a invocat, prin întâmpinare, excepția inadmisibilității acțiunii, pentru depășirea termenului de contestare prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, relevând că plângerea prealabilă a fost formulată cu depășirea termenului imperativ de 30 de zile, respectiv la data de 22.05.2008.
Este adevărat că această excepție nu a primit o rezolvare expresă din parte primei instanțe, însă nu este mai puțin adevărat faptul că, trecând la cercetarea fondului, s-a apreciat, implicit, că ea este nefondată.
Prin recursul declarat se reia această excepție, însă Curtea apreciază că este vorba despre niște simple apărări formale, de circumstanță, făcute cu încălcarea prev. art. 129 alin. 1.pr.civ. motiv pentru care ele vor fi înlăturate.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că nici la dosarul de fond și nici în faza recursului nu au fost depuse la dosarul cauzei înscrisurile care să ateste care a fost data la care decizia nr. 957/2008 a fost comunicată reclamantei, pentru a afla astfel momentul de început al termenului de 30 de zile, conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Or, în lipsa dovezilor comunicării efective a actului atacat către reclamantă, care se află în posesia pârâtei, excepția nu poate fi primită.
În plus, un alt indiciu în sensul acestei soluții rezultă chiar din atitudinea adoptată de către pârâtă cu ocazia soluționării plângerii prealabile, care a fost analizată pe fond, iar nu pe excepție, acceptându-se astfel tacit faptul că termenul prevăzut de lege a fost respectat.
În subsidiar, chiar dacă s-ar accepta teza avansată de către pârâtă, în doctrină s-a avansat opinia conform căreia acest termen de 30 de zile pare a fi unul de recomandare, deoarece ele este dublat de termenul de 6 luni, calculat de la emiterea actului administrativ, calificat expres de lege ca fiind de prescripție.
În acest context, este important de subliniat și împrejurarea că reclamanta a relevat că nu a depășit termenul de 30 de zile și chiar dacă ar fi așa, această împrejurare se datorează faptului că este mama a cinci copii, dintre care trei sunt bebeluși, activitatea sa zilnică fiind destinată exclusiv îngrijirii lor, iar admiterea excepției invocate de către pârâtă s-ar constitui într-o încălcare a dreptului său de acces la justiție.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că sunt aplicabile speței următoarele texte legale: art. 5 din nr.OUG 148/2005, conform căruia: "(1) De indemnizația și stimulentul prevăzute de prezenta ordonanță de urgență beneficiază, opțional, oricare dintre părinții firești ai copilului.
(2) de aceleași drepturi și una dintre persoanele care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist, precum și persoana care a fost numită tutore.
(3) În situația persoanelor prevăzute la alin. (2), acordarea drepturilor prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, se face ținându-se seama de perioada de 12 luni anterioare datei la care, după caz, s-a aprobat adopția, a fost făcută încredințarea, s-a instituit plasamentul sau tutela."
Totodată, art. 6 din aceeași ordonanță prevede că: "(1) Concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006.
(2) Se ia în calcul la stabilirea celor 3 nașteri și nașterea survenită pana la data de 31 2005 inclusiv, în situația în care solicitantii drepturilor prevăzute de prezenta ordonanta de urgenta îndeplinesc condițiile de acordare a acestora după data de 1 ianuarie 2006.
(3) Durata de acordare a concediului prevăzut la art. 1 se prelungește corespunzător, în cazul suprapunerii a două sau trei situații de natura a genera acest drept, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (2).
(4) În cazurile prevăzute la alin. (3) se acorda o singura indemnizație, în cuantumul prevăzut de prezenta ordonanță de urgență."
De asemenea, art. 1 din nr.HG 1.025/2006 stipulează că: " de drepturile prevăzute de <LLNK 12005 148180 301 0 46>Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, denumita în continuare ordonanta de urgenta, oricare sau, în cazul prevăzut la art. 6^1 din ordonanta de urgenta, fiecare dintre părinții firești aicopilului,precum și persoana căreia i s-a încredințatcopilulîn vederea adopției, care a adoptatcopilul,care arecopilulîn plasament ori în plasament în regim de urgenta, precum și persoana care a fost numita tutore, denumite în continuare persoane îndreptățite, dacă acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) sunt cetățeni romani sau, după caz, cetățeni străini ori apatrizi;
b) au domiciliul sau resedinta în România, conform legii;
c) locuiesc împreună cucopilul/copiiipentru care solicita drepturile și se ocupa de creșterea și îngrijirea acestuia/acestora."
Conform art. 2 din același act normativ: "(1) Concediul și indemnizația lunară pentru creștereacopiluluisau, după caz, stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri survenite după data de 1 ianuarie 2006 inclusiv sau, după caz, pentru primii 3 copii încredințați în vederea adopției, adoptati sau aflați în plasament ori în plasament în regim de urgenta, precum și pentru cei pentru care a fost instituită tutela cu aceasta dată".
Art. 3 stabilește că: "(1) Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din prezentele norme metodologice, prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii."
Conform art. 6, "(1) Indemnizația lunară pentru creștereacopiluluise acorda pe bază de cerere, însoțită în mod obligatoriu de copia actului de identitate al solicitantului și a certificatului de naștere al copilului pentru care se solicita dreptul ori, după caz, de livretul de familie, certificate pentru conformitate cu originalul și, după caz, de actele doveditoare prevăzute la alin. (4)-(7), care sa ateste îndeplinirea condițiilor prevăzute de ordonanța de urgență.
(2) În cazul în care nu a fost eliberat certificatul de naștere alcopiluluipentru care se solicită dreptul, cererea prevăzută la alin. (1) va fi însoțită de actul constatator al nașterii sau de extrasul de naștere".
Prin art. 8 se prevede că: "(1) În cazul în care persoana îndreptatită, beneficiară a concediului și a indemnizației lunare pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, naște în aceasta perioada unul sau mai mulți copii ori i se încredințează spre adopție, i se încuviințează adoptia, i se dau în plasament unul sau mai mulți copii ori este numită tutore, concediul pentru creșterea copilului, prevăzut la art. 1 alin. (1) din ordonanța de urgență, se prelungește corespunzător până la încheierea duratei de acordare pentru cel din urmă copil, conform legii, a concediului și indemnizației pentru creșterea copilului.
(2) În situația prevăzută la alin. (1) se acordă o singură indemnizație".
Din analiza acestor texte legale, Curtea apreciază că interpretarea primei instanțe este corectă, întrucât ea generează o situație echitabilă, care ține cont de situația în care se află o mamă care a dat naștere unor tripleți.
Astfel, în opinia instanței, art. 6 alin. 1 și 4 din nr.OUG 148/2005 nu se referă expres la împrejurarea că, într-o astfel de situație, se acordă o singură indemnizație în cuantum de 600 lei lunar.
Din contră, analizând coroborat toate cele mai sus expuse, rezultă intenția legiuitorului de a acorda această sumă pentru creștereacopilului,fiind evident că, atunci când în urma nașterii rezultă mai mulți copii, premisa de la care se pornește pentru stabilirea indemnizației este diferită.
Mai mult, alin. 4 al art. 6 vine în sprijinul susținerilor reclamantei, întrucât se referă la situația în care, în timpul concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, se naște al doilea copil, măsura de protecție instituită în acest caz fiind aceea a prelungirii corespunzătoare a concediului, chiar dacă se acordă în continuare doar cuantumul de 600 lei lunar.
Or, dacă în aceste condiții legiuitorul a prevăzut remediul prelungirii concediului, este inechitabil ca, în situația reclamantei, să se susțină legalitatea măsurii de plată a aceleiași sume, fără a fi instituită o altă măsură de protecție, care să țină cont de realitățile unei familii cu 3 copii. În același sens sunt, de altfel, și prev. art. 8 din nr.HG 1.025/2006.
De asemenea, se remarcă că distincția susținută de către pârâtă nu este prevăzută și în situația reglementată de textul art. 5 alin. 2 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 148/2005, respectiv, teoretic, o familie ar putea să adopte/ia în plasament etc. simultan mai mulți copii, iar pentru aceștia ar fi îndreptățită la acordarea sumei de 600 lei lunar, pentru fiecare dintre minorii aflați în această situație.
Din această perspectivă, este cel puțin ciudat ca părinții firești ai tripleților să nu fie tratați cu aceeași unitate de măsură, motiv pentru care, prevederile art. 3 alin. 1 din nr.HG 1.025/2006 au fost în mod corect înlăturate de către instanță, întrucât este vorba despre un act normativ cu un inferior, fiind inadmisibil ca prin intermediul unor norme metodologice de aplicare a unui act normativ să se adauge la conținutul acestuia.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea apreciază că prevederile textelor legale mai sus arătate trebuie interpretate în ansamblul lor, în sensul recunoașterii dreptului de a beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului/copiilor, ca măsură concretă de protecție socială, în favoarea persoanelor îndreptățite, acordarea ei fiind condiționată, în mod justificat, doar de cerința existenței unei perioade contributive minime, condiție îndeplinită în speță.
Este relevantă, în acest sens, expunerea de motive ce se regăsește în preambulul nr.OUG 148/2005, conform căreia acest act a fost adoptat din necesitatea îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor
A susținut reclamanta, în mod întemeiat, că este clară intenția legiuitorului de a preveni inechități în legătură cu acordarea indemnizației de creșterea copilului și această intenție a legiuitorului ar trebui să primeze atunci când se interpretează textele de lege la care s-a făcut referire mai sus.
Cu toate că instanța are cunoștință de considerentele deciziei nr. 937/2006 a Curții Constituționale, apreciază că este atributul său exclusiv să aplice legea în spiritul său, într-o manieră echitabilă, fără însă ca prin aceasta să constate o încălcare a prev. art. 16 din Constituția României, raportat la starea de fapt care a făcut deja obiectul analizei contenciosului de constituționalitate, ci procedând la o analiză unitară și coroborată a textelor legale mai sus redate.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1.pr.civ. recursul declarat va fi respins, cu consecința menținerii sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ S-AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PROTECȚIE SOCIALĂ împotriva sentinței civile nr. 1527 din 28.08.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
red.
dact.MM./2 ex./08.12.2008
jud.fond:
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Eleonora Gheța
