Anulare acte emise de autoritățile de reglementare. Sentința 445/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 445
Ședința publică din data de 07 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR având ca obiect anulare acte emise de autorități de reglementare-ordin ministru.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. în reprezentarea intereselor reclamantului, cu delegație de reprezentare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea formulată este timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că, pricina se află la al 5-lea termen de judecată iar părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Se mai menționează că la data de 07.10.2009, apărătorul reclamantului a înregistrat cerere de strigare a cauzei pentru ora 12, pe care înțelege să nu o mai susțină.
Referitor la natura celor două acte, respectiv Ordinul nr.2/2009 emis de Ministrul Agriculturii și dezvoltării Rurale și Hotărârea nr.1/2009 a Consiliului de Administrație a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, reprezentanta reclamantului arată că în opinia sa aceste două acte sunt acte administrative, iar cenzurarea lor este supusă contenciosului administrativ. Se mai relevă că, ordinul ministrului a fost emis anterior hotărârii consiliului de administrație, care a fost dată în considerarea dispozițiilor OUG nr.79/2008 și care arată la art.2 alin.1 competența consiliului de administrație de a revoca contractul de mandat.
Curtea, apreciază că cele două acte au natură distinctă, ordinul fiind emis fără nicio referire sau trimitere la hotărârea Consiliului de Administrație. Prin raportare la prevederile contractului de mandat și la dispozițiile OUG nr.79/2000, Curtea apreciază că ordinul este un act administrativ, fiind supus controlului prevăzut de Legea contenciosului administrativ, însă hotărârea consiliului de administrație este supusă verificării instanței de drept comun.
Pentru aceste considerente, instanța din oficiu invocă excepția disjungerii soluționării celor două capete ale acțiunii, reținând spre competentă soluționare cea referitoare la anularea Ordinului nr.2, urmând a-și declina competența materială cu privire la anularea Hotărârii nr.1 a Consiliului de Administrație a Romsilva, aspect față de care urmând a stabili și competența teritorială a instanței care să fie sesizată cu soluționarea acestei cereri.
Reprezentanta reclamantului lasă la aprecierea instanței să se pronunțe asupra excepției invocate și asupra stabilirii instanței competente.
Curtea după deliberare, disjunge capătul de cerere privind anularea Hotărârii nr.1 a CA a Romsilva, urmând ca, în considerarea dispozițiilor art.65 coroborat cu dispozițiile art.2 pct.1 din pr. civilă, soluționarea acestuia să fie dată în competența Tribunalului București, dat fiind sediul emitentului hotărârii.
Totodată, Curtea se consideră legal învestită cu privire la soluționarea capătului de cerere privind anularea Ordinului nr.2 emis de PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
Reprezentanta reclamantului arată că va depune la grefa instanței, copii după actele din dosar, care urmează a fi înaintate Tribunalului București.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea acțiunii.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii, anularea Ordinului și obligarea pârâtului să repună reclamantul în drepturile sale, pentru motivele expuse pe larg prin acțiune, relevând însă că Ordinul emis nu cuprinde expunerea de motive. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată, sens în care depune înscrisuri.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin plângerea înregistrată la data de 23 ianuarie 2009 reclamantul - a formulat plângere împotriva ordinului nr. 2 din 6 ianuarie 2009 emis de Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin care s-a dispus încetarea exercitării de către reclamant a atribuțiilor funcției de manager-director general al Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva, precum și împotriva Hotărârii nr. 1 din 8 ianuarie 2009 Consiliului de administrație Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva prin care, la pct 3 s-a aprobat revocarea contractului de mandat.
Reclamantul a solicitat ca după administrarea de probe să se dispună anularea ordinului atacat, constatând nelegalitatea acestuia și de asemenea, anularea parțială a hotărârii atacate, în ceea ce privește revocarea contractului de mandat.
În dezvoltarea motivelor plângerii, reclamantul a arătat că, în data de 10 august 2008, prin Ordinul nr. 190 emis de Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, s-a dispus exercitarea de către reclamant a atribuțiilor funcției de manager-director general al Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva, exercitarea acestor atribuții urmând a fi exercitate în baza unui contract de mandat, încheiat conform Ordonanței de Urgență nr 79 din 18 iunie 2008 privind unele măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici.
Contractul de mandat, a fost încheiat între reclamant și Regia Națională a Pădurilor-Romsilva, reprezentată de Consiliul de Administrație la data de 21 august 2008.
Potrivit art. 3, contractul s-a încheiat pentru o perioadă de 4 ani, începând cu data de 21 august 2008 până la data de 21 august 2012 iar la articolul 13 sunt prevăzute 6 cazuri de încetare a mandatului.
Aprobarea revocării de către Consiliul de Administrație a contractului de mandat nu are nici o fundamentare legală. Nici unul dintre cele 6 motive de încetare a contractului de mandat nu a fost invocat și de altfel, nici nu este prezent vreunul dintre ele.
Cu privire la Ordinul nr. 2, reclamantul susține că de asemenea nu se invocă decât art. 7 alin 7 din Hotărârea Guvernului nr. 385/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, articol care însă nu prevede decât faptul că ministrul poate emite ordine.
Pârâta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ()-ROMSILVA prin întâmpinarea depusă la data de 23 februarie 2009 invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în ceea ce privește cererea de anulare a ordinului emis de AGRICULTURII PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE motivând că ordinul nu a fost emis de către această pârâtă. S-a invocat și excepția lipsei plângerii prealabile susținând că reclamantul a promovat cerere de chemare în judecată fără ca în prealabil să solicite revocarea actului de către autoritatea emitentă.
Cu privire la fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii reclamantului (22-30) motivând că în ședința din 8 ianuarie 2009 CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIEI al REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ()-ROMSILVA a hotărât revocarea contractului de mandat dat reclamantului în considerarea perioadei limitate în care acesta a fost mandat să exercite funcția, în considerarea dispozițiilor din contractul de mandat potrivit căruia aceasta este de 4 ani deși reclamantul exercita funcția pe perioada suspendării de drept a contractului individual de muncă al titularului postului ( ) precum și în considerarea concluziilor cuprinse în raportul de control al Departamentului de Control al Guvernului conform cărora pentru anul 2008 nu s-au realizat lucrările de performanță.
Pârâtul MINISTERUL PĂDURILOR și DEZVOLTĂRII RURALE, prin întâmpinarea depusă la data de 24 februarie 2009, solicită respingerea reclamantului ca neîntemeiată, iar față de al doilea capăt de cerere, invocă pe cale de excepție lipsa calității procesuale.
Examinând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele:
Prin Ordinul nr. 2 din 6 ianuarie 2009 PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE a dispus ca începând cu data emiterii ordinului reclamantul să înceteze exercitarea atribuțiilor funcției de manager-director general al REGIEI NAȚIONALE A PĂDURILOR ROMSILVA. Ordinul menționat nu cuprinde temeiul de drept în baza căreia s-a luat măsura încetării exercitării de către reclamant a atribuțiilor funcției de manager al regiei și nici motivele care au determinat luarea unei astfel de măsuri.
Exercitarea atribuțiilor funcțiilor de manager de către reclamant s-a realizat în baza ordinului nr. 190 din 19 august 2008 din care rezultă că titularul postului cu contract individual de muncă, respectiv managerul regiei era d-l, că a fost suspendat de drept contractul individual de muncă al acestuia, iar pe perioada acestei suspendări exercitarea funcției a fost încredințată reclamantului.
Prin Hotărârea nr. 1 din 8 ianuarie 2009 CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE AL REGIEI NAȚIONALE A PĂDURILOR-ROMSILVA s-a dispus revocarea contractului de mandat a reclamantului și s-a aprobat noul contract de mandat, fiind numit în funcția de manager-director general d-l.
Din conținutul contractului de mandat încheiat între REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR-ROMSILVA și reclamantul d-l (32-38) rezultă că acest contract a fost încheiat pe o perioadă de 4 ani în conformitate cu dispozițiile art. 15312din Legea nr. 31/1990.
Față de aceste dispoziții legale și având în vedere și dispozițiile anexei nr. 1 nr. 1105/2003 privind reorganizarea REGIEI NAȚIONALE A PĂDURILOR-ROMSILVA, curtea a apreciat ca fiind necesară clarificarea naturii celor două acte care sunt contestate prin cererea de chemare în judecată.
Clarificarea aceasta s-a impus în condițiile omisiunii de a fi motivat ordinul nr. 2/2009 și în condițiile în care rezultă în mod expres din actele menționate anterior, natura comercială a contractului de mandat, aspecte care exclud calificarea cererii de anulare a hotărârii nr. 1 din 8 ianuarie 2009 emisă de CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE AL REGIEI NAȚIONALE A PĂDURILOR-ROMSILVA ca fiind una accesorie cererii principale, cu consecința unei eventuale prorogări de competență.
În consecință, așa cum rezultă din procesul-verbal de ședință din data de 7 octombrie 2009, curtea a reținut că Ordinul nr. 2/2009 este un act administrativ individual, supus controlului instanțelor judecătorești în condițiile Legii nr. 554/2004, iar hotărârea consiliului de administrație intră în competența instanței comerciale pentru a analiza legalitatea și temeinicia acesteia, în raport de reglementarea legală a contractului de mandat și de trimiterea făcută în cuprinsul acestuia la dispozițiile Legii nr. 31/1990.
În aceste condiții, s-a dispus disjungerea celor două capete de cerere, curtea rămânând investită cu cererea privind anularea ordinului nr. 2/2009 emis de PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
În această situație, curtea a apreciat că au rămas fără obiect excepțiile invocate privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR-ROMSILVA, în raport cu cererea formulată de reclamant privind anularea actului emis de celălalt pârât.
Prin urmare, reținând ca fiind investită cu examinarea legalității ordinului nr. 2/2009, curtea apreciază că cererea formulată de reclamant este fondată.
Prin Ordinul nr.2/6-01.2009 PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, în temeiul art.7 alin.7 din nr.385/2007 a dispus încetarea exercitării de către reclamant a atribuțiilor funcției de manager- director general al REGIEI NAȚIONALE A PĂDURILOR-ROMSILVA, începând cu data ordinului.
Potrivit art.7 alin.1 din același act normativ, conducerea ministerului se exercită de către ministrul agriculturii, iar potrivit art.7 alin.7 "în exercitarea atribuțiilor sale, ministerul agriculturii și dezvoltării rurale emite ordine și instrucțiuni în condițiile legii". Dispozițiile art.7 din 385/2007 fac trimitere la dispozițiile art.50 (devenit 53) din Legea nr.90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României.
Potrivit art.44 alin.2 din Legea nr.90/2001, ministrul numește și eliberează din funcție conducătorii organelor de specialitate din subordinea ministerului, iar potrivit alin.2 conducătorii serviciilor publice descentralizate se numesc și se eliberează din funcție de ministru cu avizul consultativ al prefectului.
La data emiterii ordinului, 6.01.2009, în ceea ce privește REGIA NAȚIONALA A PĂDURILOR-ROMSILVA, era în vigoare nr.1105/2003, care în art.18 din regulamentul ce constituie anexa nr.1 la acest act normativ prevede că "managerul - directorul general este numit în condițiile prevăzute de lege".
Acest regulament nu stabilește situațiile și procedura de încetare a funcției de manager - director general, astfel că devin aplicabile dispozițiile Legii nr.66/1993 privind contractul de management.
Art.16 din acest act normativ reglementează condițiile în care încetează contractul de management. În contractul de management - respectiv în situația regiilor autonome, au calitate de părți conform art.3 din Legea nr.66/1993 regia autonomă prin reprezentantul ministerului sau al autorității executive a administrației locale și managerul.
Față de dispozițiile legale reținute anterior, Curtea apreciază că emiterea ordinului s-a făcut cu încălcarea acestor norme, deoarece măsura încetării contractului de mandat putea fi dispusă de ministru numai în calitate de reprezentant al regiei.
Examinând conținutul ordinului menționat se reține că, din punct de vedere formal, acesta nu este motivat.
Legea nr.554/2004 definește actul administrativ fără însă a conține dispoziții în ceea ce privește conținutul minim obligatoriu pe care trebuie să aibă un astfel de act. Prin art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004 se face trimitere la dispozițiile dreptului comun, respectiv la dispozițiile Codului d e procedură civilă. Potrivit art.721 proc.civ. dispozițiile acestui cod alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă și comercială, aceasta aplicându-se și în materiile prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice. Legea contenciosului administrativ nu cuprinde astfel de dispoziții potrivnice astfel că în privința motivării actului administrativ se pot aplica prin asimilare dispozițiile Codului d e procedură civilă.
În ceea ce privește conținutul motivării hotărârii judecătorești Curtea reține că potrivit art.261 proc.civ. aceasta trebuie să conțină elemente minime obligatorii dintre care motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților.
Coroborând dispozițiile codului d e procedură civilă cu cele ale Legii nr.554/2004, Curtea apreciază că procesul de deliberare al administrației nu poate fi considerat efectiv decât dacă temeiurile care se găsesc la baza solicitării sunt într-adevăr examinate de organul administrativ.
Întrucât în cauză este în discuție un drept al reclamantului, drept ocrotit prin Convenția Europeană al Drepturilor Omului, se pot avea în vedere cerințele pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului le-a stabilit pentru motivarea hotărârilor judecătorești, cerințe care se regăsesc în pct.III al Recomandării rec.(2004) 5 Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei către statele membre cu privire la verificarea compatibilității proiectelor de legi, legilor în vigoare și practicii administrative cu standardele prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin Rezoluția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei (77) alin.31 cu privire la protecția individului în relația cu actele autorităților administrative s-a recomandat statelor membre să se ghideze în dreptul și practica lor administrativă de anumite principii enunțate în rezoluție, în scopul protecției persoanelor, în procedurile administrative. Cerințele unei administrații bune și eficiente, precum și interesele terților și interesele marelui public impun implementarea principiilor prevăzute de rezoluția menționată anterior, pentru a asigura cel mai înalt grad posibil de echitate, fiind înserată și obligația de prezentare a motivelor care stau la baza actului.
În cauză, așa cum s-a menționat anterior emitentul actului contestat nu a indicat motivele de fapt și de drept pentru care a dispus încetarea exercitării de către reclamant a atribuțiilor funcției de manager-director general, astfel că într-o astfel de manieră se încalcă atât normele de drept intern cât și normele comunitare.
Lipsa motivării împiedică orice cenzură judiciară a legalității ordinului contestat, constituind un viciu fundamental ce determină nulitatea actului administrativ.
Drept consecință, Curtea în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004 va admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, așa cum a fost disjunsă, și va dispune anularea Ordinului nr.2 din 6.01.2009 emis de Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
În temeiul art.274 proc.civ. Curtea va obliga pârâtul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată parțiale în favoarea reclamantului, în considerarea faptului că cererea privind anularea hotărârii nr.1 din 8.01.2009 a Consiliului de administrație al Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA urmează a fi soluționată într-un alt dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul domiciliat în Simleu S- jud. S, așa cum a fost disjunsă.
Dispune anularea Ordinului nr.2/06.01.2009 emis de MINISTERUL AGRICULTURII PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE cu sediul în B sector 3-.
Obligă pârâtul la plata sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată parțiale în favoarea reclamantului.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red-EG
Dact,/5ex./23.10.2009
Judecători:Eleonora Gheța
