Anulare acte emise de autoritățile de reglementare. Decizia 4454/2009. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4454
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de - C SRL împotriva deciziei nr.2467 din 26 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns la prima strigare a cauzei avocat colaborator pentru avocat, apărător ales al contestatoarei - C SRL, lipsind intimații O și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Se prezintă avocat colaborator și depune o cerere de amânare formulată de apărătorul contestatoarei, avocat, prin care solicită acordarea unui termen întrucât nu se poate prezenta din motive medicale.
Constatând că în cauză s-a mai formulat o cerere de amânare de către contestatoare la termenul de judecată din 29.09.2009, instanța respinge cererea de amânare ca neîntemeiată.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
Deliberând,
CURTEA
Asupra contestației de față deliberând constată următoarele:
Prin sentința nr. 1008 din data de 7 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură O.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta - C SRL cu sediul în C, str. -,. 21,. 1,. 1,. 3, jud. împotriva pârâtului AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTUR AGRICULTURĂ O cu sediul în S,-, jud.
Analizând cu precădere excepțiile ce fac de prisos analiza fondului cauzei instanța de fond a reținut că are calitate procesuală pasivă întrucât este o autoritate publică, parte în raport de drept administrativ dedus judecății, fiind cea care a întocmit actul administrativ supus cenzurii.
Prin urmare există identitate între titularul obligației pretinse de reclamant și persoana intimatei, ceea ce echivalează cu faptul că intimata -Suc O are capacitate procesuala pasivă.
S-a arătat și că nu are relevanță juridică în raporturile de drept administrativ capacitatea juridică civilă, atâta timp cât intimata în calitatea sa de autoritate publică poate potrivit legii să întocmească acte administrative.
Întrucât nu există identitate între Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale și titularul obligației de restituire a sumei de 90.000 RON, s-a constat că excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât este întemeiată.
Pe fondul cauzei s-a reținut că prin procesul-verbal de recepție și restituire nr. 1 din 19.06.2006 întocmit de către intimata O, s-a reținut că reclamanta, beneficiară a sprijinului acordat de stat în cuantum de 120.000 RON conform OUG nr. 20/2006 nu a justificat modul în care s-a utilizat suma de 90.000 RON obligând-o la restituire. Procesul-verbal a avut la baza Nota de constatare nr. 30/19.06.2006.
Împotriva acestui proces-verbal reclamanta - C SRL a formulat contestație la data de 07.07.2006 respinsă de către intimata prin adresa nr.10725/10.08.2006.
Prin urmare a fost parcursă procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 din Legea nr.544/2004.
Pentru a respinge contestația, intimata a reținut că datorită nerespectării tehnologiei de cultură pentru suprafața de 120 ha, reclamanta nu poate beneficia de sprijinul direct acordat în temeiul dispozițiilor OUG nr.20/2006, cultura de sfeclă de zahăr fiind compromisă datorită îmburuienării puternice.
Reclamanta a susținut că motivul compromiterii parțiale a culturii de sfeclă de zahăr l-a reprezentat forța majoră concretizată în ploile abundente din primăvara anului 2006.
Din probele administrate, s-a reținut că în intervalul 01.06.2006-15.06.2006 au căzut într-adevăr ploi abundente cu caracter de aversă în regiunea Oltenia.
Pe de altă parte, s-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. 2 din Legea nr.381/2002 în situația în care daunele, ca efect al calamității naturale, sunt totale și sunt produse în momentul în care există posibilități climatice și tehnice de înființare a culturilor, despăgubirile se acordă imediat după constatarea si evaluarea pagubelor.
De asemenea, conform art. 19 lit. c din același act normativ, pentru a beneficia de despăgubiri, producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice au obligația să depună o înștiințare în scris la Primărie în 48 ore cel mai târziu de la data producerii evenimentului, în cazul distrugerii ori vătămării culturilor agricole.
Din interpretarea acestor dispoziții legale coroborate și cu art.8, 10 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 38/2002 s-a reținut că, în cazul calamității datorată ploilor abundente era necesară respectarea procedurii mai sus descrisă.
Deși, petenta nu solicită despăgubiri, invocă drept argument exonerator de răspundere faptul că ploile abundente reprezintă o cauză de forță majoră. În acest caz, s-a arătat că ar fi trebuit să procedeze în conformitate cu dispozițiile legale sus menționate, daca in opinia acesteia ploile abundente ar fi constituit o calamitate in sensul legii.
S-a arătat și că, petenta nu a prezentat polița de asigurare în caz de compromitere a culturilor din motive neimputabile și nu a solicitat despăgubiri.
Din interogatoriul luat intimatei s-a reținut că ceea ce se impută contestatoarei este faptul că nu s-a respectat întocmai tehnologia culturii sfeclei de zahăr, în concret procedura de combatere a buruienilor.
Martora audiată în cauză s-a arătat că a preciza că a avut loc o campanie de eliminare manuală a buruienilor însă ulterior compromiterii culturii, astfel încât această probă a fost reținută ca nerelevantă sub aspectul dovedirii lipsei culpei reclamantei.
Din probatoriul administrat s-a concluzionat că petenta nu a făcut dovada respectării întocmai a procedurii de combatere a buruienilor, iar în ceea ce privește ploile abundente invocate drept cauză exoneratoare, nu a fost parcursă procedura reglementată de dispozițiile Legii 381/2002.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că reclamanta a respectat întocmai tehnologia culturii până la perioada mai, iunie 2006 în care au căzut ploi abundente ce au determinat îmburuienarea culturii, situație prezentă la toți producătorii agricoli.
abundente au constituit un caza de forță majoră iar urmările nu au putut fi înlăturate decât prin prașilă manuală, fiind imposibilă în acest fel combaterea buruienilor pentru întreaga suprafață de 160 ha.
S-a arătat și că în mod greșit s-a reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 19 lit. c din Legea 381/2002 în sensul că reclamanta avea obligația să depună o înștiințare în scris la Primărie în 48 de ore de la data producerii calamității întrucât, în timp util, starea de forță majoră a fost constatată de însuși Primarul comunei la deplasarea în teren moment în care s-a întocmit și un proces verbal.
S-a mai precizat că reclamanta a pregătit terenul, l-a semănat și îngrijit pe cheltuială proprie, deoarece în cazul în care aceste proceduri nu erau efectuate nu era acordată subvenția e către
Recurentul a arătat că nu se poate invoca faptul că nu a avut încheiată o poliță de asigurare pentru cultură, deoarece aceasta are un caracter facultativ, neputând influența acordarea sau restituirea sumelor către.
În susținerea motivelor de recurs s-au depus la dosarul cauzei procesul verbal încheiat la 24.06.2006 și înregistrat la Primăria comunei sub nr. 1501/03.07.2006 și nota de constatare nr. 30/19.06.2006.
La data de 09.06.2008 intimata, Centrul Județean Oaf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de reclamantă ca nefondat.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că reclamanta nu a dovedit forța majoră invocată printr-un înscris emis de o autoritate competentă și nu există o notificare a reclamantei prin care să se sesizeze intervenția stării de forță majoră invocată în condițiile în care intimata a dovedit prin înscrisurile depuse la dosar a dovedit că în perioada aprilie - iunie nu s-au înregistrat pagube agricole datorate inundațiilor din precipitații abundente pe raza comunei.
S-a susținut că reclamanta este singurul debitor care a utilizat bonurile valorice și nu a îndeplinit condițiile de înființare cultură.
De asemenea, s-a arătat că reclamanta nu a respectat nici dispozițiile art. 19 lit. c și art. 20 din Legea 381/2002, procesul verbal încheiat în prezența primarului nefiind încheiat cu respectarea acestor prevederi legale și în termenul legal fiind înregistrat după data întocmirii procesului - verbal de recepție restituire.
În drept a invocat dispozițiile art. 115 - 118 cod procedură civilă, OUG 20/2006 și legea 381/2002.
Prin întâmpinarea formulată în cauză la data de 27.06.2008 intimatul prin care a arătat în principal că prin sentința recurată acțiunea a fost respinsă față de aceasta pentru lipsa sa de calitate procesuală pasivă iar prin recursul formulat în cauză nu se critică sentința recurată cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte astfel că hotărârea primei instanțe a intrat în puterea lucrului judecat sub acest aspect.
Pe fondul cauzei s-a arătat că susținerile recurentei din motivele de recurs nu pot constitui temei de admitere a acțiunii întrucât OUG 20/2006 în temeiul căruia s-a acordat sprijinul reclamantei prevede imperativ respectarea tehnologiei și în caz contrar obligația restituirii sumei primite.
În speță, recurenta nu a făcut dovada respectării tehnologiei, a existenței forței majore constatate de un organ abilitat sau în condițiile Legii 381/2002 și nici a existenței asigurării culturii.
Referitor la procesul verbal depus în recurs s-a arătat că acesta nu este întocmit de organele abilitate ci de reprezentanții recurentei, astfel că nu poate fi opus pârâților în cauză.
În drept a invocat dispozițiile art. 308, 316 coroborat cu art. 295 alin. 1 cod procedură civilă, OUG 20/2006, Ordinul 218/2006, Legea 381/2002 și Ordinul 491/2002.
Prin decizia nr.2467 din 26.11.2008, Curtea de APEL CRAIOVAa respins recursul declarat de reclamanta - C SRL împotriva sentinței 1008/07.04.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații O și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE.
S-a reținut că otrivit p. art. 4 alin. 2 lit. b) din OUG 20/2006 pentru a beneficia de sprijin direct, în baza acestui act normativ producătorii agricoli din categoria cărora face parte și reclamanta (societate comercială constituită în baza Legii nr. 31/1990) trebuie să aibă culturile asigurate, conform legislației în vigoare.
De asemenea potrivit art. 4 alin. 1 din Ordinul 218/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2006 la întocmirea proceselor-verbale de recepție și restituire beneficiarii sprijinului prezintă o copie a poliței de asigurare a culturilor.
Prin urmare, nu poate fi reținută susținerea recurentei în sensul că asigurarea culturii pentru a cărei înființare și exploatare s-a acordat sprijinul este facultativă, dispozițiile legale incidente condiționând acordarea sprijinului de existența asigurării culturii cu precizarea că încheierea poliței de asigurare și dovada existenței acesteia se putea face până la întocmirea procesului verbal de recepție de către reprezentanții.
În consecință, neprocedând la încheierea poliței de asigurare pentru cultura cu privire la care s-a acordat sprijinul reclamanta nu mai putea beneficia de acesta astfel că în mod legal și temeinic pârâta prin procesul verbal de recepție și restituire contestat a dispus restituirea sumei de 90.000 lei acordată în prima etapă ca nejustificată.
Dat fiind neîndeplinirea de către recurentă a condiției prevăzute art. 4 alin. 2 lit. b) din OUG 20/2006 pentru a beneficia de sprijin, aceasta nu poate invoca drept fapt exonerator pentru obligația de restituire existența unor precipitații abundente ca un caz de forță majoră.
Față de cele mai sus reținute în speță nu este relevant dacă recurenta a urmat sau nu procedura de constatare a calamității invocate atât timp cât nu s-a dovedit că a asigurat cultura pentru care a primit sprijin.
La data din 01-06-2009 recurenta - C SRL a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2467/26.11.2008 a Curții de APEL CRAIOVA, solicitând anularea acestei decizii, admiterea recursului contestatoarei și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat.
În motivarea contestației în anulare s-a arătat că hotărârea Curții de APEL CRAIOVA este rezultatul unei greșeli materiale esențiale constând în aceea că instanța de recurs a reținut că în speță nu este relevant dacă recurenta a urmat sau nu procedura de constatare a calamității invocate, a tehnologiei, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că culturile pentru care au primit sprijin au fost asigurate fără însă ca instanța să observe că la dosarul cauzei există polița de asigurare fără de care nu se putea primi tranșa I de însămânțări.
În drept au fost invocate disp. art. 318.
Examinând contestația în anulare formulată, Curtea urmează să o respingă, în baza art. 320.
Potrivit art. 318 alin. (1), hotărârea instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
și practica judiciară sunt unanime în a aprecia că prin eroare materială în sensul art. 318 alin. (1) teza I trebuie să se înțeleagă existența unor greșeli materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cu consecința pronunțării unei soluții greșite, și nu greșeli de judecată.
În primul rând, Curtea, observând actele și lucrările dosarului unde s-a pronunțat decizia nr. 2467/26.11.2008 a Curții de APEL CRAIOVA, constată că polița de asigurare invocată de către contestatoare nu există în acest dosar.
În al doilea rând, se constată că prezumția lipsă a acesteia nu constituie o "eroare materială" în sensul art. 318 al.(1) deoarece soluția instanței de recurs s-a bazat pe această lipsă, astfel încât se poate, eventual, vorbi de o greșeală de judecată, și nu de o greșeală materială.
Concluzionând, se apreciază că motivul invocat de către contestatoare nu se încadrează în situația limitativ prevăzută de art. 318 alin.(1), astfel încât urmează a fi respinsă contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de - C SRL împotriva deciziei nr.2467 din 26 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-, in contradictoriu cu intimatii Ministerul Agriculturii,Pdurii si Dezvoltarii Rurale si Agentia de Plati si Interventii pentru Agricultura
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.RC
CB/2 ex./09.12.2009
Jud.rec.
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Robert Emanoil Condurat, Laura