Anulare acte emise de autoritățile de reglementare. Sentința 534/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 534/2009
Ședința publică din data de 02 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect anulare act emis de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat, pentru reclamantă, avocat, în substituire avocat, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantei a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare și a susținut că, nu a invocat prin intermediul înscrisului depus azi, excepții de ordine publică și a solicitat acordarea cuvântului pe fond, arătând că nu mai are de formulat alte cererii în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei reclamantei pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, conform dovezilor depuse la dosar. Susține că, introducerea unui element probator nu trebuia să modifice legea, condițiile prevăzute de lege erau îndeplinite la data transferului de proprietate, ceea ce denotă că, în baza Codului fiscal, trebuia aplicată cota unică de TVA, de 5%.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată la data de 12.08.2009, reclamanta a solicitat instanței anularea prevederilor cuprinse în partea 1671paragraf (9), teza I din Normele Metodologice din 22 ianuarie 2004 de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin HG 44/2004, așa cum acest text a fost modificat de HG 1618/2008, având următorul cuprins:
,(9) Pentru locuințele prevăzute la art. 140 alin. (2/1) lit. c) din fiscal, vânzatorul poate aplica cota de TVA de 5%, dacă cumpărătorul va prezenta o declarație pe propria răspundere, autentificata de un notar, din care să rezulte că sunt îndeplinite condițiile stabilite la art. 140 alin. (2/1) lit. c) pct. 1 si 2 din Codul fiscal care va fi păstrată de vânzator pentru justificarea aplicării de 5%.".
În motivarea cererii, s-a relevat, în esență, că prin normele metodologice adoptate de guvern în aplicarea acestui text, se adaugă la lege, în sensul instituirii unei condiții suplimentare pentru aplicarea TVA-ului redus, referitoare la prezentarea unei declarații pe proprie răspundere, din conținutul căreia să rezulte că sunt îndeplinite cerințele impuse de Codul fiscal.
În acest sens, au fost invocate prev. art. 4 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, actul atacat fiind considerat a fi nelegal, în condițiile în care transformă o cerință probatorie într-una de fond.
Totodată, se relevă că actul atacat tinde să transforme obligația legală a vânzătorului de a aplica cota redusă într-o opțiune a acestuia.
În final, se arată că interesul reclamantei derivă din împrejurarea că a încheiat un contract care cade sub incidența acestor prevederi, însă i-a fost percepută cota de 19%, deoarece nu a prezentat declarația la care face referire HG 1618/2008.
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României s-a opus admiterii cererii, depunând la dosar nota de fundamentare și avizul Consiliului Legislativ, apreciind că actul atacat este perfect legal.
Analizând cererea, Curtea constată că ea este nefondată, urmând a fi respinsă în consecință, în baza prev. art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare, în primul rând, împrejurarea că la data de 15 decembrie 2008 intrat în vigoare OUG 200/2008 pentru modificarea și completarea Legii 571/2003 privind Codul Fiscal, act normativ care, conform art. 140 alin. 2 indice 1, prevede următoarele:
"Cota redusa de 5% se aplica asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuintelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este construita locuinta include si amprenta la sol a locuintei. În sensul prezentului titlu, prin locuinta livrata ca parte a politicii sociale se întelege: c) livrarea de locuinte care au o suprafata utila de maximum 1202, exclusiv anexele gospodaresti, a caror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depaseste suma de 380.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adaugata, achizitionate de orice persoana necasatorita sau familie. Suprafata utila a locuintei este cea definita prin Legea locuintei nr. 114/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Anexele gospodaresti sunt cele definite prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Cota redusa se aplica numai în cazul locuintelor care în momentul vânzarii pot fi locuite ca atare si daca terenul pe care este construita locuinta nu depaseste suprafata de 2502, inclusiv amprenta la sol a locuintei, în cazul caselor de locuit individuale. În cazul imobilelor care au mai mult de doua locuinte, cota indiviza a terenului aferent fiecarei locuinte nu poate depasi suprafata de 2502, inclusiv amprenta la sol aferenta fiecarei locuinte. Orice persoana necasatorita sau familie poate achizitiona o singura locuinta cu cota redusa de 5%, respectiv:
1. În cazul persoanelor necasatorite, sa nu fi detinut si sa nu detina nicio locuinta în proprietate pe care au achizitionat-o cu cota de 5%;
2. În cazul familiilor, sotul sau sotia sa nu fi detinut si sa nu detina, fiecare sau împreuna, nicio locuinta în proprietate pe care au achizitionat-o cu cota de 5%".
În opinia reclamantei, din studiul textului legal citat, rezultă că următoarele condiții trebuie să fie îndeplinite pentru aplicarea cotei reduse de TVA de 5%:
a) imobilul livrat să fie o locuință, cu terenul aferent;
b) locuința să aibă o suprafață utilă maximă de 120;
c) valoarea locuinței, incluzând terenul aferent, să nu depășească 380.000 lei (exclusiv taxa pe valoarea adăugată);
d) să fie achiziționată de o persoană necăsătorită care nu a deținut și nu deține în proprietate nici o locuință achiziționată cu cota de 5% sau de o familie în cadrul căreia soțul sau soția să nu fi deținut și să nu dețină, fiecare sau împreună, nicio locuință în proprietate pe care au achiziționat-o cu cota de TVA de 5.
e) în momentul vânzării locuința să poată fi locuită ca atare;
f) terenul pe care este construita locuinta nu depaseste suprafata de 2502, inclusiv amprenta la sol a locuintei, în cazul caselor de locuit individuale, iar în cazul imobilelor care au mai mult de două locuințe, cota indiviză a terenului aferent locuinței să nu depășească suprafața de 250, inclusiv amprenta la sol aferentă acesteia.
Așadar, în condițiile în care toate aceste condiții sunt îndeplinite în mod cumulativ, cota redusă de TVA de 5% este aplicabilă în mod obligatoriu, aplicabilitatea acesteia nefiind o opțiune a contribuabilului ce colectează taxa.
În susținerea acțiunii, se relevă că, spre deosebire de această reglementare clară și fermă, dispozițiile atacate din Normele Metodologice au o altă abordare.
Potrivit paragrafului (9) teza Iap unctului 3 din HG nr. 1618/2008, punctul 23 alin. 9 al normelor metodologice va avea următorul cuprins: "vânzătorul poate aplica cota de TVA de 5% dacă cumpărătorul va prezenta o declarație pe propria răspundere, autentificată de un notar, din care să rezulte că sunt îndeplinite condițiile stabilite la art. 140 alin. 2 indice 1 lit. c, punctele 1 și 2 din Codul Fiscal. "
Reclamanta arată că prin normele metodologice s-a adăugat la lege, în sensul în care o condiție probatorie a fost transformată într-una de fond, iar o obligație legală de taxare redusă, într-o opțiune.
Curtea apreciază că aceste motive de nelegalitate nu pot fi reținute, întrucât această declarație pe proprie răspundere reprezintă instrumentul juridic care atestă îndeplinirea, de către cumpărător, a condițiilor stabilite de dispozițiile art. 140 alin. 2 indice 1, lit. c), pct.1 și 2 din Codul fiscal, respectiv în cazul persoanelor necăsătorite, să nu fi deținut și să nu dețină nici o locuință in proprietate pe care au achiziționat-o cu cota de 5 % " și "În cazul familiilor, soțul sau soția să nu fi deținut și să nu dețină, fiecare sau împreună, nici o locuință în proprietate pe care au achiziționat-o cu cota de 5%."
Declarația pe propria răspundere este cerută așadar ca probă, în scopul de a dovedi îndeplinirea condițiilor solicitate de lege și nu reprezintă o condiție nouă, introdusă prin actul administrativ contestat, cu atât mai mult cu cât, în aplicarea principiului general de drept instituit prin prev. art. 1169 Cod civil, cel care înțelege să se prevaleze de o dispoziție legală de favoare trebuie să facă dovada îndeplinirii cerințelor legale instituite în acest sens.
Așa fiind, actul atacat respectă prev. art. 102 și 108 din Constituția României conform cărora "guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice, adoptând hotărâri și ordonanțe.
Relevante sunt prev. art. 108 alin. 2 din același act normativ, care prevăd căhotărârile se emit pentru organizarea executării legilor,astfel încât prin normele metodologice nu s-a făcut altceva decât să se indice modalitatea în care se face proba cerințelor instituite prin Codul fiscal și nu s-a adăugat la lege.
În ceea ce privește modul de aplicarea a cotei reduse de TVA, Curtea achiesează la susținerile din întâmpinare, conform cărora reclamanta s-a întemeiat pe o interpretare eronată a prevederilor pct.23 alin.9 din norme, potrivit cărora " vânzătorul poate aplica cota de TVA de 5% dacă cumpărătorul va prezenta o declarație pe propria răspundere, autentificată de un notar."
Astfel, prevederea vizează îndeplinirea condițiilor stabilite la art.140 alin.2 indice 1 lit. c) pct.1 și 2 din Codul fiscal de către cumpărător, pentru aplicarea cotei reduse de 5 %, nefiind vorba, în niciun caz, despre posibilitatea vânzătorului de a opta pentru aplicarea cotei reduse de TVA.
În acest context, apar ca nesusținute apărările formulate de către petentă prin intermediul răspunsului la întâmpinare, referitoare la nuanțele semantice, întrucât obligația vânzătorului de a colecta TVA redus subzistă, însă numai în ipoteza în care sunt îndeplinite toate cerințele legale, a căror probă se face în condițiile normelor metodologice.
În ceea ce privește momentul prezentării declarației pe propria răspundere, pârâtul arată în mod corect că acesta trebuie determinat prin prisma legislației fiscale, respectiv cota de TVA aplicabilă unei livrări de bunuri sau prestări de servicii este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator, cu excepțiile strict și delimitativ reglementate, printre care nu se încadrează și starea de fapt dedusă judecății.
Astfel, faptul generator în cazul livrării de bunuri imobile intervine la data la care sunt îndeplinite formalitățile legale pentru transferul titlului de proprietate de la vânzător la cumpărător, respectiv la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare, moment în care reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor pentru aplicarea cotei reduse de TVA.
Ca atare, concluzia exprimată prin întâmpinare, conform căreia legiuitorul a prevăzut posibilitatea aplicării unei cote reduse de TVA, în anumite condiții, pentru locuințele livrate în cadrul politicii sociale, pentru o categorie de cumpărători, care însă trebuie să îndeplinească condițiile impuse de Codul fiscal și să facă dovada îndeplinirii lor, printr-o declarație pe propria răspundere, autentificată de un notar, este corectă.
Așa fiind, Hotărârea Guvernului nr. 1618/2008 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.44/2004, este legală, fiind elaborată în concordanță cu prevederile art.108 din Constituția României, republicată și a dispozițiilor Legii nr. 24/2000.
Văzând și împrejurarea că pârâtul a făcut dovada faptului că proiectul a fost avizat de către Ministerul Justiției și Libertăților, precum și de Consiliul Legislativ, se va dispune respingerea cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta .în C N- -.54 în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României cu sediul în B sector 1 P-ța - nr.1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 2.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
RED.MB/MB
25.11.09/4 ex.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu
