Anulare acte emise de autoritățile de reglementare. Sentința 615/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 615/2009
Ședința publică de la 26 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de către reclamantul împotriva pârâtei GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL GENERAL, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare - decizie emisă de Garda Națională de Mediu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat A pentru pârâtă, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Reprezentantul pârâtei solicită îndreptarea erorii materiale din încheierea de ședință de la termenul anterior, unde se face referire la părțile litigante ca fiind "recurent" și "intimată" în loc de "reclamant" și "pârâtă".
Curtea, după deliberare asupra cererii formulate, apreciind că este vorba despre o evidentă eroare materială, fiind incidente dispozițiile art. 281 pr.civ. dispune îndreptarea erorii materiale din încheierea de ședință din data de 15 octombrie 2009, în sensul că se va menționa corect "reclamant" și "pârâtă, în loc de "recurent" și "intimată", cum din eroare s-a consemnat.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul părții prezente.
Reprezentantul pârâtei arată că nu mai susține întâmpinarea depusă la dosar, raportat la faptul că prin Decizia nr. 1257/07.10.2009 a Curții Constituționale s-a constatat neconstituționalitatea Legii de aprobare a OUG nr. 37/2009, act normativ care constituie temeiul de drept al actului atacat. Prin urmare, solicită Curții să ia act de decizia Curții Constituționale, fără cheltuieli de judecată. Totodată, solicită respingerea cererii reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 30 iunie 2009 reclamantul, a solicitat în contradictoriu cu GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU - Comisariatul General - B, admiterea acțiunii, anularea Deciziei nr.125 din 24.04.2009 emisă de Garda Națională de Mediu - Comisariatul General; reintegrarea pe postul deținut anterior, acela de Comisar șef în cadrul Comisariatului Județean M; obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de care a fost privat începând cu 24.04.2009 și până la completa reintegrare, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia mai sus citată, începând cu 24.04.2009, persoanele nominalizate în Anexa se eliberează din funcție, printre acestea regăsindu-se și numele subsemnatului, care în consecința, a fost eliberat din funcția de comisar șef al Comisariatului Județean al Gărzii Naționale de Mediu M, cu un preaviz de 30 de zile calendaristice, fără a beneficia de o decizie individuală, așa cum prevăd dispozițiile legale. Decizia a fost motivată în drept cu dispoziții: HG nr.112/18.02.2009 privind organiazrea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu; Decizia nr.148/23.01.2009 emisă de Primul Ministru pentru numirea în funcție a comisarului general; Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici; OUG nr.37/22.04.2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a administrației publice și Legea nr.554/2004 a Contenciosului Administrativ.
În concret, decizia are în vedere dispozițiile OUG nr.37/22.04.2009, prin care au fost desființate unele posturi, cum este și cel pe care l-a ocupat reclamantul, ca o măsură politică de ocupare a acestei funcții de către persoane cu apartenența la partidele din coaliția de guvernare.
În realitate, postul nu s-a desființat, ci doar a primit o nouă denumire, aceea de director coordonator, care însă păstrează atribuțiile aferente funcției de comisar șef. Reclamantul a considerat această decizie ca netemeinică și nelegală, motiv pentru care, în termenul legal, a formulat plângere prealabilă, solicitând revocarea sau anularea ei, la care încă nu a primit răspuns.
În prezent, consideră că măsura eliberării sale din funcția de comisar șef al Comisariatului Județean al Gărzii de Mediu M, este netemeinică și nelegală, fiind luată cu încălcarea dispozițiilorlegale în materie, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile OUG nr.37/22.04.2009 nu au aplicabilitate asupra funcțiilor publice de "comisar șef" al comisariatelor de mediu; Comisariatele județene nu sunt servicii deconcentrate, iar funcția publică de comisar șef nu poate fi asimilată conducătorilor acestor servicii, iar eliberarea din funcție s-a făcut într-un act colectiv și nu unul individual și pentru motive care nu sunt prevăzute de dispoz.art.99 din Legea 188/1999, în vigoare la această dată.
În art.III alin.1 din OUG 37/2009 sunt modificate dispozițiile Legii 188/1999 și potrivit acestei modificări "funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale, din unitățile administrativ teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestora, se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".
În baza acestor dispoziții a fost emisă Decizia nr.125/24.04.2009, prin care toate persoanele care ocupau funcții de conducere în cadrul comisariatelor regionale ori județene au fost eliberate din funcție.
Reclamantul susține că, comisariatele județene ale Gărzii Naționale de Mediu nu pot fi considerate servicii publice deconcentrate ale ministerelor sau ale altor organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, sens în care emiterea deciziei colective de eliberare din funcție, în considerarea calității de conducător al unui serviciu public deconcentrat, este lipsită de suport legal.
În argumentarea acestei teze, se face trimitere la dispozițiile art.1 alin.1 din HG 112/2009, actualizată, privind organiazrea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu, potrivit cărora "Garda Națională de Mediu este o instituție publică și funcționează ca organ de specialitate ala dministrației publice centrale, în subordinea Ministerului Mediului, cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat"; art.8 alin.6 din HG 112/2009, potrivit căruia "statul de funcții și regulamentul de organizare și funcționare al Gărzii Naționale de Mediu se aprobă prin ordin al conducătorului autorității publice centrale pentru Protecția Mediului, la propunerea comisarului general"; art.10 alin.1 și 2 din HG 112/2009, potrivit căruia Comisariatul general are în subordine 8 comisariate regionale, organizate ca direcții, instituții cu personalitate juridică, în a căror structură organizatorică sunt incluse 41 comisariate județene, comisariatul B și al. Comisariatele județene sunt organizate ca servicii în cadrul comisariatelor regionale de care aparțin; art.12 alin.2 din HG 112/2009 potrivit cărora Comisariatele județene, comisariatul B și Comisariatul, sunt conduse de un comisar șef - asimilat și retribuit ca șef serviciu și nu ca director sau director adjunct; art.4 alin.2 din Legea 340/2004 potrivit cărora lista serviciilor publice deconcentrate prevăzute la alin.1 se aprobă și se actualizează la propunerea Ministrului Administrației și Internelor, prin decizie a primului ministru, în conformitate cu principiul de drept administrativ, potrivit căruia înființarea, organizarea și funcționarea unui organ administrativ se face numai prin act normativ.
Se arată că, lista serviciilor publice deconcentrate nu a fost modificată în condițiile legii, iar dispoz.OUG 37/2009 desființează "acele funcții publice specifice" ori "posturi încadrate în regim contractual", care conferă calitatea de "conducător al serviciilor publice deconcentrate".
Așa cum a susținut, reclamantul arată că, comisariatele județene nu sunt servicii publice deconcentate, ci servicii specializate, iar conducătorii lor sunt considerați șef de servicii și nu "conducător", în sensul ordonanței.
În sprijinul acestei teze, se face trimitere și la modalitatea în care, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, "comisarul șef" și respectiv "șeful serviciului public deconcentrat" sunt numiți în funcție astfel: "comisarii șefi" sunt numiți și eliberați din funcție de către comisarul general, pe când, potrivit OUG 37/2009, funcțiile publice se exercită în baza unui contract de managemenet încheiat cu ordonatorul principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat respectiv.
Dacă s-ar accepta teza potrivit căreia la conducerea comisariatului județean ar fi numit un "director coordonator" în baza unui contract de management încheiat cu ordonatorul principal de credite, s-ar ajunge în situația în care, între directorul coordonator și comisarul general să nu mai existe niciun raport juridic de subordonare, ceea ce ar fi în contradicție vădită cu dispoz.HG 112/2009.
Măsura eliberării din funcție s-a făcut cu încălcarea dispoz.art.99 și urm.din Legea 188/1999, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit acestora, trebuie să existe o reducere justificată a unui post de către o instituție publică, urmată de legala înființare a unui post similar, de natura celui desființat și în termenul prevăzut de lege.
Dispozițiile legale invocate, consideră justificată reducerea unui post, dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare postului respectiv, referitoare la studii.
În cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.
În cazul comisariatelor județene, reducerea sau desființarea postului nu au existat, întrucât atribuțiile aferente postului de comisar șef nu au fost modificate.
Pornind de la definiția funcției publice - care reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică, constată că dispoz.OUG 37/2009 nu stabilesc alte atribuții ori responsabilități pentru funcția nou denumita de director coordonator. Se prevăd aceleași condiții și criterii pentru funcția nou înființată, ca cele prev.la art.54 din Lega 188/1999.
Prin OUG 37/2009 nu s-a procedat și la modificarea în mod corespunzător a prevederilor art.6 și art.111 din Legea 188/1999, ceea ce ar fi determinat o transformare ireversibilă a funcțiilor publice de conducere ale serviciului public deconcentrat în funcții contractuale.
Potrivit art.6 din Legea 188/1999, aceasta prevede că nu se aplică personalului contractual, salariat din aparatul propriu al autorităților și instituțiilor publice, care desfășoară activități de secretariat, administrative, protocol, gospodărire. precum și altor categorii de personalc are nu exercită prerogative de putere publică.
Dispozițiile art.111 din Legea 188/1999, prevăd obligativitatea autorităților și instituțiilor publice care au prevăzute în statele de funcții de natura contractuală, să stabilească funcții publice în condițiile art.107.
În drept, reclamantul a invocat dispoz.Legii 188/1999, ale Legii 544/2004 cu modificările și completările ulterioare HG 112/2009.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția de inadmisibilitate aceasta din urmă raportată la petitele nr. 2 și 3 din acțiunea introductivă, iar în ceea ce privește petitul nr. 1 solicitat ca acțiunea să fie respinsă ca nefondată ( 21-23).
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr. 125 din 24.04.2009 emisă de pârâta GARDA NAȚIONALĂ de MEDIU - COMISARIATUL GENERAL B ( 8-9) s-a decis ca reclamantul, alături de alte persoane ce dețin funcții publice specifice de conducere comisar regional și comisar al >regionale și județene din cadrul Gărzii Naționale de Mediu, să fie eliberat din funcție începând cu data de 24 aprilie 2009.
Decizia nu este motivată în fapt ci se rezumă doar la a indica în formula introductivă actele normative și dispozițiile legale în temeiul cărora a fost emisă.
Ulterior, printr-o altă decizie emisă de aceeași pârâtă s-a decis ca începând cu data de 25 mai 2009 persoanele nominalizate în anexă să coordoneze comisariatele județene până la numirea directorului coordonator adjunct la conducerea acestor instituții ( 24-25).
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea reține că deși dispozițiile art. 8 alin. 4 și 8 din HG nr. 112/2009 fac distincție între Comisariatul General al Gărzii de Mediu și Comisarul General și chiar dacă acesta din urmă are capacitate administrativ unipersonală de a emite decizii în raport de cadrul procesual deschis de reclamant și raportat la capetele de cerere ale acțiunii pârâta deține calitatea procesuală pasivă.
Litigiul de față se grefează pe raportul juridic de funcție publică care este legat între reclamant în calitate de funcționar public cu funcție de conducere și pârâtă ca autoritate publică în subordinea căreia funcționează reclamantul și structura/entitatea unde acesta își desfășoară activitatea.
Din această perspectivă, dacă raportul juridic material generator al conflictului dedus judecații este între reclamant și pârâtă atunci și raportul juridic de drept procesual generat ca urmare a conflictului este legat între aceleași persoane.
Pe de altă parte, se poate observa că, comisarul general emite decizii în cadrul și sub autoritatea entității pârâte și este răspunzător față de aceasta pentru actele exercitate în această funcție.
Prin urmare, raportat la considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, Curtea va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Inadmisibilitatea capetelor 2 și 3 din cere va fi tratată deopotrivă cu fondul cauzei.
Curtea reține că actul administrativ atacat în prezenta cauză a fost emis pentru executarea dispozițiilor art. III alin. 1 și alin. 11 din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.
Că este așa rezultă din mențiunile operate în formula introductivă a actului administrativ individual examinat unde se menționează, între altele, și acest temei legal.
Prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 758 din 6 2009, Curtea Constituțională a constatat că egea pentru aprobarea <LLNK 12009 37180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională.
Deși dispozitivul deciziei se referă exclusiv la Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009, în cuprinsul considerentelor deciziei Curtea Constituțională face o analiză exhaustivă și a constituționalității Ordonanței de urgență constatând că nu există nici un motiv care să o împiedice să-și extindă controlul cu privire la constituționalitatea acesteia.
În acest sens jurisdicția de contencios constituțional a statuat că,după aprobarea ordonanței de urgență de către Parlament, controlul de constituționalitate se exercită față de legea de aprobare, al cărei conținut este chiar ordonanța guvernamentală. Altfel spus, legea de aprobare integrează în totalitate prevederile din ordonanța de urgență aprobată, iar, prin aprobare, ordonanța de urgență încetează să mai existe ca act juridic normativ distinct; aprobarea dă naștere, însă, unui act normativ nou, care a absorbit și ordonanța de urgență. Ca atare, Curtea consideră că, întrucât devin parte integrantă a legii de aprobare, dispozițiile ordonanței de urgență pot fi supuse controlului de constituționalitate în condițiile <LLNK 11991 0221 202 146 39>art. 146 lit. a) din Legea fundamentală.
Așa fiind, instanța de contencios constituțional a constatat că prin reglementările sale ordonanța de urgență a Guvernului afectează statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, reținându-se în plus că Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială, încălcând astfel dispozițiile art. 115 alin. 6 din Constituție.
Instanța de contencios constituțional a mai reținut căținând cont de existența viciului de neconstituționalitate extrinsecă evidențiat mai sus, constând în emiterea de către Guvern a unei ordonanțe de urgență într-un domeniu care, potrivit <LLNK 11991 0221 202 115 34>art. 115 alin. (6) din Constituție, este sustras competenței sale, Curtea constată că examinarea celorlalte critici de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea <LLNK 12009 37180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 nu mai este necesară.
De asemenea, Curtea Constituțională observat că,prin dispozițiile sale, <LLNK 12009 37180 301 0 45>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 exprimă o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din unitățile administrativ-teritoriale, mai precis la nivelul județelor, și pune în discuție regimul constituțional și legal actual al funcției publice.
Din această perspectivă Curtea reține că actul administrativ individual emis în executarea și aplicarea unei dispoziții legale declarate neconforme cu Constituția înfrânge principiul legalității și drept urmare, este nelegal.
Astfel, în temeiul art. 109 rap. la art. 106 din Legea nr. 188/1999 corelat cu art. 9 alin. 5 și 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 se va admite acțiunea reclamantului și ca o consecință se va dispune anularea actului administrativ atacat și, totodată, va dispune reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior, aceea de Comisa șef în cadrul Comisariatului Județean
În temeiul acelorași dispoziții legale, în special al art. 106 din Legea nr. 188/1999, art. 18 alin. 3 și art. 9 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantului drepturile salariale aferente începând cu data de 24.04.2009 și până al reintegrarea efectivă în funcția publică.
Împrejurarea că între timp autoritatea a desemnat o altă persoană în funcția publică nu poate fi opusă cu succes pentru a paraliza demersul reclamantului deoarece aceasta vizează același cadru normativ analizat de Curtea Constituțională în decizia sa de neconstituționalitate a OUG nr. 37/2009 și a legii de aprobare și care urmărește ca obiectiv zădărnicirea punerii în executare a hotărârii judecătorești.
Deși reclamantul a solicitat plata cheltuielilor de judecată acesta nu a justificat în nciiun fel suportarea unor astfel de cheltuieli cu prezentul litigiu așa încât în raport de disp. art. 274 alin. 1 și 2.pr.civ. cererea se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea reclamantului în contradictoriu cu GARDA NAȚIONALĂ de MEDIU - COMISARIATUL GENERAL B și în consecință: Anulează Decizia nr. 125 din 24.04.2009 emisă de pârâtă.
Dispune reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior, aceea de Comisa șef în cadrul Comisariatului Județean
Obligă pârâta la plata drepturilor salariale aferente începând cu data de 24.04.2009 și până al reintegrarea efectivă în funcția publică.
Respinge cererea privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./Dact.
4 ex. /08.12.2009
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur
