Anulare acte emise de autoritățile de reglementare. Sentința 617/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. 1509-/33/2009
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 617/2009
Ședința publică de la 26 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanții, T, G și, în contradictoriu cu pârâții PROCURORUL AL DIRECȚIEI NAȚIONALE ANTICORUPȚIE, PROCURORUL GENERAL AL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare Ordinul nr. 206 emis de Procurorul al Direcției Naționale Anticorupție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe Lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 25 2009 pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen, în vederea comunicării actului administrativ atacat și depunerea întâmpinării.
Referitor la cererea de amânare formulată, reprezentanta Ministerului Public arată că se opune acordării unui nou termen, motivat de faptul că actul atacat a fost deja comunicat cu pârâtul, iar pentru depunerea întâmpinării consideră că nu se impune amânarea judecării cauzei.
Curtea, după deliberare, raportat la cele învederate de partea prezentă, precum și având în vedere dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 31 dosar, unde se menționează la pct. 1) că pârâtului i-a fost comunicat un exemplar din cererea de chemare în garanție și cererea introductivă cu anexe, apreciază că cererea de amânare nu poate fi admisă.
Nu poate fi admisă nici cererea de amânare pentru depunerea întâmpinării, întrucât pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a avut suficient timp la dispoziție pentru depunerea acesteia, iar admiterea cererii ar însemna încurajarea conduitei procesuale ilicite, care ar avea drept consecință tergiversarea soluționării cauzei.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta Ministerului Public susține cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată, solicitând admiterea acesteia, iar pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii în anulare ca neîntemeiată, conform argumentelor prezentate prin întâmpinare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la data de 4 august 2009, reclamanții, procurori, grefier șef, T, grefieri, G și, conducători auto, toți din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, au chemat în judecată pe pârâții Procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, Ministerul Finanțelor Publice B, solicitând anularea în tot a Ordinului nr. 206 și a deciziei nr. 207 din 7 iulie 2009 emise de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție; anularea adresei nr. -/18.06.2009 emisă de Ministerul Finanțelor Publice; anularea adresei nr. 1330/C/18.06.2009 emisă de Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție; precum și obligarea Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în calitatea sa de ordonator principal de credite și a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, în calitate de ordonator secundar de credite, conform art. 70 al. 4 din 304/2004, să solicite Ministerului Finanțelor Publice suplimentarea fondurilor prevăzute în bugetul Ministerului Public la titlul Cheltuieli de personal, pentru plata sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50% în semestrul al Il-lea al anului 2009; obligarea Ministerului Finanțelor Publice la suplimentarea fondurilor prevăzute în bugetul Ministerului Public la titlul Cheltuieli de personal, pentru plata sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50% În semestrul al-Il-lea al anului 2009, obligarea Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție să aloce în favoarea Direcției Naționale Anticorupție a sumelor reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică de 50% aferente semestrului al-Il-lea al anului 2009, începând cu luna iunie 2009, obligarea procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție la repartizarea în favoarea reclamanților a sumelor reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică de 50% aferente semestrului al-II-lea al anului 2009, Începând cu luna iunie 2009.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că, prin hotărâri irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție și Direcția Națională Anticorupție, s-a recunoscut În favoarea procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și personalului conex personalului auxiliar de specialitate din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, dreptul la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, urmând ca acesta să fie plătit și pe viitor.
În vederea executării hotărâri lor judecătorești privind plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, la data de 09.03.2009 au fost emise ordinul nr. 83 al procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție privind salarizarea procurorilor și decizia nr. 84 privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate și personalului conex personalului auxiliar de specialitate, prin care s-a dispus acordarea începând cu data de 01.03.2009 a sporului de 50 % de risc si solicitare neuropsihica calculat la indemnizația de încadrare brută prevăzută de lege, astfel că realizarea acestui drept s-a făcut în mod efectiv pentru viitor.
Dreptul salarial la care s-au referit, și care a fost constatat în favoarea noastră cu autoritate de lucru judecat, a fost refuzat prin Ordinul nr. 206 și Decizia nr. 207 emise la data de 07.07.2009 de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție.
Ordin și decizia s-au întemeiat pe adresa nr.1330/C/2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, care face referire la adresa nr.-/2009 a Ministrului Finanțelor Publice prin care s-a comunicat suspendarea solicitării Ministerului Public de plată in continuare a sporului in cauza, întru cât aceasta plată intra sub incidenta Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr. 71/2009.
Actul administrativ în cauză este de natură a vătăma în mod grav un drept recunoscut în favoarea noastră în mod incontestabil și legitim, motiv pentru care la data de 22.07.2009 ne-am adresat procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție cu o plângere prealabilă împotriva Ordinului nr. 206 și a Deciziei nr. 207 din 07.07.2009, solicitând revocarea acestora, în temeiul prevederilor art. 7 al. 1 din 554/2004.
La data de 30.07.2009, în referire la plângerea prealabilă formulată, ne-a fost comunicat sub nr. 1396/C/2009 din 27.07.2009 faptul că aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, cu motivarea că Ministerul Finanțelor Publice nu a suplimentat fondurile necesare Ministerului Public la titlul Cheltuieli de personal pentru plata sporului în cauză în semestrul al-Il-lea al anului 2009.
Apreciază că Ordinul nr. 206 și Decizia nr. 207 din 7 iulie 2009 ale Procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, precum și actele administrative pe care se întemeiază acestea, respectiv adresa nr.1330/C/2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și adresa emisă de Ministerul Finanțelor Publice nr. 293.378/18.06.2009, sunt nelegale, fiind emise cu exces de putere, pentru următoarele considerente:
- Astfel, actele contestate contravin in primul rând prevederilor art. 15 al. 2 din Constituția României, întrucât prin acesta se încalcă în mod evident principiul neretroactivității legii.
In acest sens, deși Ordinul și Decizia procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție sunt emise la data de 07.07.2009, prin acestea se dispune suspendarea aplicării ordinului nr. 83 și a deciziei nr. 84 din data de 09.03.2009 începând cu o dată anterioară, respectiv 01.06.2009, pe cale de consecință se realizează o aplicare retroactivă a dispoziției de suspendare.
Sub acest aspect, este evident faptul că munca prestata de angajați în luna iunie trebuie remunerata corespunzător actelor normative în vigoare la acel moment, chiar daca plata se efectuează în cursul lunii următoare, întrucât în caz contrar nu s-ar realiza o plată integrală, ci una parțială.
Totodată, dispozițiile OUG 71/2009 menționate în adresa Ministerului Finanțelor Publice nu pot fi aplicate pentru o perioadă anterioară intrării în vigoare a acesteia, or în speță se realizează o aplicare retroactivă a prevederilor art. 1 din nr.OUG 71/2009, atâta timp cât acestea sunt invocate și în ceea ce privește sporul aferent lunii iunie 2009.
- De asemenea, Ordinul nr. 206 și Decizia nr. 207 din 07.07.2009 contravin prevederilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, si anume dispozițiilor art. 14 din lege, care prevăd in mod clar si neechivoc procedura de suspendare a efectelor unui act administrativ.
Astfel, suspendarea actului administrativ poate fi dispusa numai de către instanța de judecata și numai în anumite cazuri bine justificate, autoritatea administrativă emitentă neavând competența de a dispune o atare măsură.
Pe cale de consecință, măsura suspendării Ordinului nr. 83 și a Deciziei nr. 84 din data de 09.03.2009 sunt lipsite de orice fundament legal, având în vedere faptul că niciun text de lege nu reglementează competența organului administrativ emitent de a dispune o asemenea măsura.
Totodată, o atare măsură nu poate fi justificată nici pe considerentul că autoritatea administrativă are dreptul de a dispune revocarea actului administrativ, pe cale de consecință ar trebui să i se recunoască și posibilitatea aplicării unei sancțiuni mai ușoare cum este revocarea.
Principiulqui potest plus potest minusnu este aplicabil în speță, având în vedere faptul că actul administrativ contestat a intrat în circuitul civil și a produs efecte, ca atare cu privire la acesta nu s-ar mai putea dispune de către autoritatea administrativă emitentă sancțiunea revocării.
Refuzul plății integrale a drepturilor salariale aferente lunii iunie 2009 încalcă în mod flagrant și dispozițiile art.74 alin.2 din Legea nr.303/2004, in conformitate cu care "Drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât În cazurile prevăzute de prezenta lege".
Or, prin plata acestui spor în lunile anterioare, în baza Ordinului nr.83 și a Deciziei nr. 84 din 9.03.2009, acesta a devenit un drept salarial asupra căruia nu se mai poate dispune.
acestui spor, parte componentă a drepturilor salariale, reprezintă o diminuare a acestor drepturi, care poate avea loc doar în situația unei sancțiuni disciplinare, situație În care nu ne aflăm și care nu ar intra în competența Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât o astfel de dispoziție nu poate avea efect retroactiv, vizând plata drepturilor salariale aferente lunii iunie 2009, actul de mai sus încălcând în mod flagrant dispozițiile art. 15 alin.2 din Constituția României care prevăd că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
In acest sens sunt si prevederile art. 164 alin. 1 din Codul muncii potrivit căroranicioreținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege (ÎCCJ, decizia civila nr. 3382/06.05.2004).
Astfel, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a statuat faptul ca obligația de plată a salariului este una principală, de la care angajatorul nu se poate sustrage invocând lipsa de fonduri bănești.
Prin dispoziția de suspendare a dreptului salarial au fost încălcate totodată prevederile art. 8 alin. 1 din Convenția Organizației Internaționale a privind protecția salariatului nr. 95/1949, ratificată de România prin Decretul nr. 284/1973.
Potrivit acestor dispoziții, orice modificare adusă cu privire la plata salariului nu se poate face decât În condițiile și limitele prescrise de legea națională sau stabilite prin contracte colective de muncă.
O atare dispoziție încalcă și dispozițiile de principiu cuprinse în art. 44 din Constituția României, potrivit cărora nimeni nu poate să fie lipsit de proprietate a asupra bunurilor sale, decât numai printr-o măsură a exproprierii și pentru o cauză de utilitate publică stabilită prin lege cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
Drepturile salariale sunt asimilate bunurilor mobile, prin determinarea legii, potrivit art. 474 din Codul civil.
Refuzul de plată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică echivalează cu o lipsire abuzivă de acest drept, contrar dispozițiilor constituționale evocate.
De asemenea, Ca E uropeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant în sensul că neplata drepturilor salariale (între care se regăsesc și sporurile) constituie o încălcare a art. 1 din protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului.
În fundamentarea măsurii dispuse se invocă dispozițiile date de ministrul finanțelor publice, în condițiile în care acestea nu pot avea semnificația unor norme cu forță juridică obligatorie.
În acest sens, apreciază ca refuzul Ministerului Finanțelor Publice de a da curs solicitării Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție de suplimenta re a fondurilor prevăzute În bugetul Ministerului Public la titlul Cheltuieli de personal, pentru plata sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50;10 În semestrul al-II-lea al anului 2009, cu motivarea că această plată intra sub incidenta Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr. 71/2009, are caracter nejustificat, autoritatea În cauză acționând cu exces de putere.
Pe cale de consecință se impune anularea adresei emise de Ministerul Finanțelor Publice nr.293.378/18.06.2009, act administrativ pe care se întemeiază adresa nr.1330/C/2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție și implicit a Ordinul nr. 206 și a Deciziei nr. 207 din 7.07.2009 ale procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție.
În actele pe care le contestăm s-a făcut mențiunea că plata dreptului privind sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică urmează a se efectua eșalonat, potrivit nr.OUG 71/2009.
Or. schimbarea modalității de plată a salariului. eșalonat. fără acordul salariatului, contravine, de asemenea, principiilor reglementate de art. 161 alin. 11 din Codul muncii, potrivit căruia plata se face cel puțin o dată pe lună. fără a se putea eșalona acest drept de creanță în lipsa acordului angajatului, orice întârziere nejustificată putând să atragă după sine obligarea la daune interese.
De altfel, prevederile OUG 71/2009 invocate în motivarea refuzului de alocare a fondurilor nu sunt aplicabile în speță, actul normativ indicat mai sus referindu-se exclusiv la plata drepturilor salariale restante, prevăzute în titluri executorii.
În consecință, OUG 71/2009 nu este aplicabilă în ceea ce privește dreptul salarial recunoscut ca atare pentru viitor odată cu emiterea Ordinului nr. 83 și a Deciziei nr. 84 din data de 09.03.2009 și înscris în cărțile de muncă ale magistraților, personalului auxiliar de specialitate și personalului conex personalului auxiliar de specialitate.
Pentru toate aceste considerente, apreciem că atât refuzul Ministerului Finanțelor Publice de a aloca fondurile necesare. cât și refuzul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție respectiv al Direcției Naționale Anticorupție de a efectua plata acestui spor este de natură a ne încălca în mod grav dreptul la plată a salariului, astfel cum acesta este prevăzut de actele normative invocate în mai sus.
În ceea ce privește refuzul Ministerului Finanțelor Publice de a aloca fondurile solicitate de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, apreciază că reclamanții sunt îndrituiți să conteste actul administrativ de mai sus, având în vedere prevederile art. 1 al. 2 din 554/2004, conform cărora poate adresa instanței de contencios administrativ si persoana vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept.
Totodată, întrucât acesta are caracterul unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în conformitate cu prevederile art. 7 al. 5 din 554/2004 nu este obligatorie îndeplinirea procedurii prealabile.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 8 al. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, solicită anularea în tot a Ordinului nr. 206 și a Deciziei nr. 207 din 7.07.2009 ale procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție și pe cale de consecință anularea adreselor emise de Ministerul Finanțelor Publice nr. 293.378/18.06.2009 respectiv nr.1330/C/2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, acte administrative pe care se întemeiază ordinul contestat.
Totodată, ca o consecință a anulării actelor de mai sus, solicită obligarea Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în calitatea sa de ordonator principal de credite, cât și a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, în calitatea sa de ordonator secundar de credite, să solicite Ministerului Finanțelor Publice suplimentarea fondurilor prevăzute în bugetul Ministerului Public la titlul Cheltuieli de personal, pentru plata sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50% în semestrul al-II-lea al anului 2009 și să repartizeze sumele în cauză în favoarea subsemnaților, începând cu luna iunie 2009, precum și obligarea în mod corespunzător a Ministerului Finanțelor Publice la suplimentarea fondurilor necesare în acest sens.
În drept reclamanții au invocat prevederile art. 8 al. 1 din Legea 554/2004, art.74 alin.2 din Legea nr. 303/2004, art. 154, 155, 161 alin. 4 si art. 164 din Codul muncii.
II. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 3 septembrie 2009 (data poștei) de către pârâta Direcția Națională Anticorupție (DNA) și respectiv la 28 septembrie 2009 de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție s-a solicitat respingerea cererii formulate de reclamanți ca nefondată și, totodată, acest ultim pârât a formulat o cerere de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarea în fapt și în drept următoarele:
Prin Ordinul nr. 206 emis de Procurorul al Direcției Naționale Anticorupție (DNA), s-a dispus ca începând cu data de 01.06.2009 suspendarea aplicării Ordinului nr. 83 din 09.03.2009 al aceluiași emitent prin care s-a acordat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la îndemnizația de încadrare brută lunară, procurorilor, procurorilor militari și personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul DNA( 39).
Prin Decizia nr. 207 emis de Procurorul al DNA, s-a dispus ca începând cu data de 01.06.2009 suspendarea aplicării Ordinului nr. 84 din 09.03.2009 al aceluiași emitent prin care s-a acordat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la îndemnizația de încadrare brută lunară, personalului auxiliar de specialitate și personalului conex personalului auxiliar de specialitate din cadrul DNA ( 41).
Din referatul însoțitor al ordinului respectiv al deciziei emis de pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție ( ÎCCJ) sub nr. 1330/C/2009 din 2 iulie 2009 comunicat pârâtului s-a învederat că plata unor sume prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului bugetar, devenite executorii la 31.12.2009 se va efectua conform procedurii prev. de OUG nr. 71/2009, ținând seama ca Ministerul Finanțelor Publice a comunicat pârâtului prin adresa nr. 293.378/2009 că plata în continuare a sporului de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihică intră sub incidența acestei ordonanțe de urgență și ținând seama de impactul măsurilor de rectificare bugetară asupra Ministerului Public, s-a dispus ca începând cu data de 01.06.2009 aplicarea deciziei prin care acest spor a fost acordat personalului auxiliar de specialitate conex din PÎCCJ. S-a transmis astfel, ordinul de a lua măsurile similare în ceea ce privește personalul din cadrul DNA avându-se în vedere totodată și adresa nr- a Departamentului economico - financiar și administrativ din PÎCCJ, privind centralizarea debitelor rezultate din titlurile executorii care se referă la acest spor( 37-38).
Curtea observă mai întâi că toate cele trei acte administrative cu caracter normativ emise de pârâți: Ordinul nr. 206/2009 și Ordinul nr. 207/2009 ale Procurorului șef al DNA și respectiv adresa nr. 1330/C/2009 din 2 iulie 2009 emisă Parchetul de pe lângă ÎCCJ produc caracter retroactiv, mai precis efectele acestora se întind la o dată anterioară emiterii acestora cu importante consecințe în plan juridic și, în egală măsură, cu importante efecte în plan salarial al reclamanților. Altfel spus, în cursul lunii iunie 2009 aceștia aveau vocația și au putut aprecia cu un grad maxim de previzibilitate că pentru munca prestată vor putea obține îndemnizația/salariul în întregime inclusiv sporul de 50% acesta fiind deja parte componentă a veniturilor lunare așa cum au decis anterior cei în drept.
Dintr-o dată și fără un preaviz anterior personalul salarial este pus în situația de a-și vedea veniturile limitate prin efectul adoptării în mod intempestiv a acelor două acte normative prin care practic se revocă efectul executoriusine die.
Or această manieră de a norma din partea celor două autorități publice se situează în afara cadrului constituțional și legal din țara noastră.
Pe de altă parte, având în vedere că plata acestui spor este ca efect al executării unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a recunoscut reclamanților acest drept, Curtea mai reține că autoritățile publice pârâte nu pot invoca lipsa de fonduri sau a altor resurse pentru a justifica neplata integrală a drepturilor salariale respectiv neexecutarea unei hotărâri judecătorești "căci executarea unei hotărâri judecătorești irevocabile constituie o obligație legala a statului".
Astfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) arată următoarele:, autoritățile nu pot invoca lipsa de fonduri sau a altor resurse pentru a justifica neexecutarea unei hotarâri judecatoresti, statele având obligatia de a-si organiza sistemul legal într-o astfel de manieră, încât autoritatile să-și poată îndeplini obligația lor în această privință".
Astfel CEDO reamintește în jurisprudența sa pertinentă că executarea unei hotărâri judecătorești trebuie considerată ca făcând parte din proces în sensul prevăzut la art. 6 din Convenție. Așa fiind dreptul la un tribunal este iluzoriu dacă se va admite că ordinea juridică a unui stat permite ca o hotărâre judecătorească să rămână neexecutată față de creditor ca parte a litigiului (parg. 55 din Hotărârea CEDO în cauza Săcăleanu împotriva României).
Autoritățile publice implicate ( Ministerul Public, Ministerul Finanțelor Publice etc.), cu exces de putere si prin depășirea evidentă a prerogativelor stabilite în sarcina acestora, au înlăturat de la plata una dintre componentele salariului magistraților si personalului auxiliar de specialitate, respectiv sporul de risc si suprasolicitare.
Refuzul de plată integrală a salariilor, în componența de mai sus, caracterul unui act administrativ asimilat, care are caracter vătămător.
Nu este de admis emiterea unui act administrativ prin care să se încalce o lege în vigoare, respectiv Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.
În acest context, actele administrative supuse cenzurii în prezenta cauză contravin flagrant dispozițiilor art.74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, potrivit căreia "Drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
În mod nelegal actele din litigiu au dispus pentru o perioadă anterioară datei emiterii sale, deși, având în vedere exigențele art. 2 alin. 1 litera c) din Legea nr. 554/2004, nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice pe care le vizează nu poate opera decât de la momentul emiterii sale, iar nu retroactiv, cu atât mai mult cu cât produce vătămări în drepturi legitime, așa cum s-a reliefat ceva mai sus.
Din formula introductivă a actelor administrative Curtea reține că se invocă total nejustificat drept argument al emiterii acestora Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, câtă vreme aceasta nu-și găsește incidență.
Astfel, potrivit art. 3 din ordonanța invocată, "Plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii aflate sub incidența prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 76/2009, și a prevederilor Ordinului ministrului justiției, al ministrului economiei și finanțelor, al președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție și al procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nr. 1.859/C/2.484/26.650/131/3.774/C/2008 privind modalitatea de eșalonare a plății sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției se execută cu respectarea prevederilor art. 1 și 2."
Or, este evident că aceasta se referă la "plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii", pe când salariul lunar nu este un drept restant, ci unul actual, care nu este supus prevederilor unei ordonanțe în care, oricum, total nelegal sumele datorate sunt eșalonate exclusiv prin voința debitorului, contrar tuturor principiilor de drept (CEDO, cauza Săcăleanu împotriva României).
Apare ca total neconformă cu principiile de drept și suspendareasine diea ordinelor prin care se recunoștea plata sporului de 50%, câtă vreme instituția juridică a suspendării poate produce efecte numai pe o durată determinată, iar nusine die, cum se stabilește prin cele două acte administrative contestate în prezenta cauză.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 1 alin. 1 corelat cu prev. art. 8 alin. 1 și ale art. 18 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea va admite acțiunea în contencios administrativ si, ca o consecință, va anula Ordinul nr. 206 din 7 iulie 2009 și respectiv decizia nr. 207 din 7 iulie 2009 emise de pârâtul Procurorul - DNA și, totodată, va anula și adresa nr. 1330/C/18.06.2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
Drept urmare, pentru restabilirea situației anterioare și executarea conform a Ordinelor nr. 83 din 9 martie 2009 și respectiv nr. 84 din 9 martie 2009 ale Procurorului - DNA, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 se vor obliga pârâții să solicite pârâtului Ministerul Finanțelor Publice suplimentarea fondurilor prevăzute în bugetul Ministerului Public la titlul "cheltuieli de personal" pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% în semestrul al II-lea al anului 2009.
II. Cât privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulate de, Curtea reține că obiectul acesteia se referă la obligarea acestei entități administrative ca în caz de admitere a acțiunii principale să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
În adevăr, prin efectul soluției date de C acțiunii principale pârâții sunt ținuți de executarea imediată a actelor administrative anterioare și implicit a hotărârilor judecătorești prin care reclamanților, magistrați procurori și personal auxiliar de specialitate și conex, li s-au recunoscut dreptul la plata sporului lunar de 50% cu titlu de spor de stres și suprasolicitare neuropsihică și ca atare reclamanții au dreptul la despăgubiri cu acest titlu conform dispozițiilor art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Cu toate acestea, la nivelul practicii judiciare adoptate de secția de profil a ÎCCJ s-a admis teza de principiu conform căreia este inadmisibilă în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, cererea de chemare în judecată prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special (ÎCCJ-,Decizia nr. 1257 din 28 februarie 2007).
mutandis, Curtea nu poate obliga nicio structură a Guvernului să emită un act normativ prin care să se ia act de necesitatea de a rectifica bugetul alocat Ministerului Public cu sumele aferente ce rezultă din executarea prezentei sentințe. Această obligație de executare a dispozițiilor prezentei sentințe incumbă practic nu numai autorităților pârâte dar și statului însuși (CEDO, cauza Săcăleanu împotriva României).
Din această perspectivă, în temeiul art. 1 și urm. din Legea nr. 554/2004 corelate cu prevederile art. 60-63.pr.civ. Curtea urmează a respinge cererea de chemare în garanție față de Ministerul Finanțelor Publice.
III. Celelalte petite, altele decât cele analizate mai sus din cererea reclamanților, vizează executarea efectivă a actelor administrative emise anterior în luna martie 2009 pentru punerea în aplicare a Deciziei nr. 22/2008 a ICCJ-SU și a celorlalte titluri executorii încât pentru aceasta nu este nevoie de un alt titlu executoriu distinct. Prin urmare, cererile nu sunt întemeiate și se vor respinge ca atare.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O A ASTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanți reclamanții, procurori, grefier șef, T, grefieri, G și, conducători auto, toți din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, în contradictoriu cu pârâții Procurorul șef al DNA și Procurorul General al Parchetului de pe lângă și ca o consecință:
a). Anulează Ordinul nr.206 și Decizia nr. 207 din 7 iulie 2009 emise de pârâtul Procurorul șef al DNA;
b). Anulează adresa nr. 1330/C/18.06.2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
c). Obligă pârâții să solicite pârâtului Ministerul Finanțelor Publice suplimentarea fondurilor prevăzute în bugetul Ministerului Public la titlul "cheltuieli de personal" pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% în semestrul al II-lea al anului 2009.
II. Respinge celelalte capete de cerere.
III. Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Parchetul de pe lângă ÎCCJ în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER.
- - - -
Red./Dact.
15 ex/14.12.2009
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur
