Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Sentința 64/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 64/
Ședința publică din 31 martie 2008
Completul de divergență compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 3: Aurelia
Grefier -
S-a luat în examinare acțiunea de contencios administrativ promovată de reclamantul -. în contradictoriu cu pârâții Bârlad, Ministerul Transporturilor și Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, având ca obiect anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru pârâta Bârlad și consilier juridic pentru pârâtul Ministerul Transporturilor, lipsă fiind reclamantul -. și pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul de registratură un memoriu din partea reclamantului -..
Reprezentanții pârâților prezenți arată că au luat cunoștință de conținutul acestui memoriu și nu solicită termen.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru pârâtul Ministerul Transporturilor, solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
Susține că plângerea prealabilă nu a fost introdusă în cele 6 luni prevăzute de Legea contenciosului administrativ.
La data introducerii plângerii prealabile, și anume în luna mai 2007, erau în vigoare dispozițiile art. 7 alin. 7 din Legea contenciosului administrativ, fapt pentru care i s-a răspuns potrivit acelor dispoziții, și anume în termen de 6 luni de la data emiterii actului. Ulterior, la această dată, în urma deciziei Curții Constituționale, termenul de 6 luni curge de la data luării la cunoștință.
Așa cum arată și reclamantul prin acțiune, data luării la cunoștință de existența actului a fost în iunie 2006, ceea ce înseamnă că în decembrie 2006
expirat acest termen.
Reprezentanta pârâtului Ministerul Transporturilor arată că prin acea cerere de chemare în judecată la care reclamantul a renunțat în ianuarie 2007 nu i s-a suspendat termenul de prescripție, așa cum prevăd dispozițiile Decretului nr. 167/1958.
Solicită a se constata că nu s-a născut dreptul la acțiune, deoarece introducerea plângerii prealabile nu a avut loc în termenul prevăzut de lege.
Avocat, pentru pârâta Bârlad, solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii.
Arată că la data de 07.06.2006 a depus în cadrul unui dosar civil certificatul de atestare a dreptului de proprietate pe care reclamantul îl atacă în prezent la Curtea de Apel Iași. Consideră că aceasta este momentul la care se naște dreptul reclamantului de a ataca la minister acest document.
În acel dosar, în încheierea de ședință și în decizia civilă se spune că reclamantul a primit acel document. Chiar reclamantul în cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar recunoaște faptul că la data de 07.06.2006 a luat cunoștință de existența actului administrativ atacat.
Consideră că se încalcă dispozițiile art. 7 pct. 3 din Legea contenciosului administrativ. În art. 7 legiuitorul stabilește modalitatea în care este atacat un astfel de document, un astfel de act. La pct. 1 se referă la persoanele vătămate din acel raport juridic, dar legiuitorul nu lasă loc de interpretare și creează alin. 3, prin care se dă posibilitatea și terților care sunt vătămați printr-un act administrativ să îl atace.
Reclamantul trebuia să respecte dispozițiile art. 8 din Legea contenciosului administrativ. El trebuia să atace acel răspuns pe care trebuia să îl primească la plângerea prealabilă.
Consideră că această etapă este foarte importantă în procesul de drept administrativ. Or, aceasta lipsește.
Solicită admiterea excepției, cu cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
CURTEA D APEL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Pe rolul Curții de Apel Iași, la nr. 816/45/11.12.2007, a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamantul -., domiciliat în mun. T, str. -. -, nr. 1, -c,. 1,. 6, jud. G, în contradictoriu cu pârâții SC SA Bârlad, Ministerul Transporturilor și Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria -, nr. 0779, emis la data de 30.03.2001 de către de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a dobândit prin moștenire dreptul de proprietate asupra terenului ce constituie obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 0779/30.03.2001 a cărui anulare s-a cerut.
A mai arătat că a luat cunoștință de existența certificatului la data de 07.06.2006, când a fost depus de reprezentanții pârâtei SC SA Bârlad la dosarul nr. 1490/2006, aflat pe rolul Curții de Apel Iași.
Ministerul Transporturilor, prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii susținând că reclamantul nu a respectat termenul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004 pentru introducerea plângerii prealabile. Deși a aflat de existența certificatului la data de 07.06.2006, reclamantul s-a adresat Ministerului Transporturilor cu plângere prealabilă la data de 18.05.2007, înregistrată la nr. 13847.
A mai arătat pârâtul că cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr- al Curții de Apel Iași nu întrerupe termenul de 6 luni prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor a invocat, prin întâmpinare, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că Ministerul Transporturilor este succesorul fostului Minister al Transporturilor, Construcțiilor și Locuințelor în drepturi și obligații privind domeniul transporturilor.
La termenul de judecată din data de 03.03.2008, instanța a pus în discuția părților împrejurarea de a ști dacă plângerea prealabilă a fost formulată în termenul prevăzut de lege.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral trebuie să solicite autorității administrative emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia. În art. 7 se mai prevede că este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele unui termen de 6 luni.
Procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, a cărei neîndeplinire în termenul de 30 de zile sau, după caz, de 6 luni, se sancționează cu respingerea acțiunii.
În speță, susținerile reclamantului în sensul că a formulat plângere prealabilă în termenul de 6 luni nu își găsesc corespondent în actele de la dosarul cauzei.
În raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul nr. 2387/2001 al Curții de Apel Iași (fila 59), în care -. a avut calitatea de apelant, expertul a consemnat că "La data de 30.03.2001, ministrul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței emite certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor sr. - nr. 0799 prin care suprafața de 3947,595 mp devine proprietatea exclusivă a SC SA Bârlad ( Anexa 5)."
Anexa 5 la care a făcut referire expertul judiciar, reprezentând copie a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria -, nr. 0779/30.03.2001, a cărui anulare s-a cerut în prezenta cauză, se află la fila 65 dosarului nr. 2387/2001 al Curții de Apel Iași.
Prin adresa nr. 2387/27.11.2001, Curtea de Apel Iașii -a comunicat lui -. raportul de expertiză (fila 67 același dosar).
La data de 04.03.2002, -. a depus concluzii scrise în dosarul nr. 2387/2001 al Curții de Apel Iași (filele 110-111). Din conținutul lor rezultă că reclamantul -. a primit raportul de expertiză menționat mai sus. Prin urmare, Curtea reține că -. știa la data de 04.03.2002 de existența actului administrativ contestat în prezenta cauză.
De asemenea, în motivarea deciziei nr. 5/05.03.2002, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 2387/2001, comunicată lui -. la data de 25.04.2002 (fila 121 din dosarul respectiv) și atacată cu recurs de acesta, se arată că pârâta intimată a opus reclamantului certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria -, nr. 0779/30.03.2001, emis de către de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței.
În consecință, Curtea constată că reclamantul -. a luat cunoștință, cu certitudine, de existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria -, nr. 0779/30.03.2001 la data de 25.04.2002 însă a formulat plângere prealabilă la începutul anului 2007, depășind cu mult termenul instituit de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Întrucât, așa cum s-a arătat, procedura prealabilă constituie o condiție specială de exercițiu a dreptului la acțiune conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 109 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, iar reclamantul nu a urmat-o în termenul de 6 luni prevăzut de lege, instanța consideră că se impune adoptarea soluției de admitere a excepției tardivității formulării plângerii prealabile.
Având în vedere deci că la dosarul cauzei nu există nici un înscris adresat pârâtului Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, care să conțină măcar indirect o referire sau o solicitare de revocare a actului administrativ atacat, astfel încât să se poată considera că are natura legală și semnificația unei plângeri prealabile administrative formulate de reclamant înăuntrul termenului de șase luni prevăzut de lege, Curtea va admite excepția tardivității formulării plângerii prealabile și va respinge acțiunea formulată de reclamantul -. în contradictoriu cu pârâții SC SA Bârlad, Ministerul Transporturilor și Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Hotărăște:
Admite excepția tardivității formulării plângerii prealabile.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în mun. T, str. -. -, nr. 1, -c,. 1,. 6, jud. G, în contradictoriu cu pârâții SC SA Bârlad, Ministerul Transporturilor, și Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, având ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria -, nr. 0779, emis la data de 30.03.2001 de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31.03.2008.
președinte judecător judecător
- -, --- - G -
cu opinie separată
Grefier
și tehnoredactat:, 5 ex.
Opinie separată
Prin această opinie, apreciez că excepția tardivității formulării plângerii prealabile nu este întemeiată, avându-se în vedere următoarele considerente:
După anul 1990, reclamantul fiind în posesia actelor de proprietate asupra unui imobil din municipiul Bârlad- (în prezent str. - -) moștenire de la părinții săi, a solicitat prin intermediul instanței revendicarea suprafeței de teren de 1000 mp ce în prezent aparține de călători din municipiul Bârlad.
În perioada cuprinsă între 1992 și 7.06.2006, reclamantul s-a adresat cu plângere atât ministerelor de resort cât și Guvernului și SA Bârlad solicitând recunoașterea drepturilor sale, acte depuse atât la dosarul curții cât și la dosarele atașate.
Reclamantul după ce a obținut o decizie civilă nr. 505 din 7.06.2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași prin care a fost menținută decizia nr. 5 din 5.03.2002 pronunțată de Curtea de Apel Iași, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 171 din 6.04.2001 pronunțată de Tribunalul Vaslui, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea promovată de reclamant și obligat pârâtul SC SA Bârlad să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului suprafața de 1000. teren amplasată în municipiul Bârlad, str. - conform anexei 1 la raportul de expertiză, fiind respins capătul de cerere privind plata contravalorii imobilului demolat.
Decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași fiind irevocabilă la data de 7.06.2006 se apreciază că abia din acest moment se poate reține pentru reclamant ca având un titlu valabil pentru a formula o acțiune ulterioară în contencios administrativ.
De la acest moment se poate calcula termenul, cu toate că decizia de recurs a fost redactată abia la data de 25.07. 2006, dată când reclamantul a avut posibilitatea de a cunoaște și motivarea deciziei de recurs care a menținut în totalitate decizia, a se vedea fila 46 dosar 1490/2006 prin care reclamantul a solicitat să i se comunice copia acestei decizii.
Față de această dată reclamantul a formulat acțiunea înregistrată sub nr. 4720 din 23 august 2006 la Judecătoria Bârlad prin care a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 0779 emis la data de 30.03.2001.
La această acțiune reclamantul a depus o notificare ce datează din 18 decembrie 2001 (fila 14 dosar nr. 4720 din 23.08.2006).
La fila 16 se află o adresă înregistrată sub nr. 2236 din 6.02.2004 a Primăriei municipiului Bârlad care atestă faptul că reclamantul s-a adresat cu repetate cereri și acestei instituții.
La fila 17 din același dosar se află o altă adresă ce emană de la Prefectura Județului V din care rezultă că reclamantul a adresat inclusiv Guvernului României și Președinției plângerea sa fiind redirecționată spre soluționare Prefecturii județului
La dosarul nr- înregistrat la Curtea de Apel Iași ca urmare a sentinței nr. 2494 din 12 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Bârlad de declinare a judecății acestei cauze a fost citat și Ministerul Lucrărilor Publice Transportului și Locuințelor în calitate de pârât, citat încă de la data de 28 sept. 2006 când a luat cunoștință de această acțiune ce poate fi considerată ca o plângere prealabilă fiind îndeplinite absolut toate condițiile prevăzute de art. 2 alin.1 lit. c din Legea 554/2004.
Precizăm faptul că la data de 22 ianuarie 2007 reclamantul a renunțat la judecata acestei acțiuni, iar plângerea prealabilă reclamantul a adresat-o pârâților la data de 16.01.2007, deci înainte de a renunța la judecata în acea cauză.
Raportat la această dată - 16 ianuarie 2007 reclamantul a primit mai multe adrese prin care i se solicitau acte doveditoare în vederea soluționării plângerii prealabile, inclusiv până la data de 25.03.2007 (a se vedea filele 5-16 dosar -).
Deoarece a așteptat răspuns la adresa nr. 15D/12328 din 25.09.2007 a formulat acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr- din 11 decembrie 2007.
Apreciem că, în cauză excepția privind tardivitatea formulării plângerii prealabile nu este întemeiată având în vedere succesiunea în timp a demersurilor repetate ale reclamantului în vederea rezolvării acestei cauze atât prin răbdarea de care a dat dovadă cât și pe considerentul că instituțiile administrației centrale nu au răspuns nici până la acest moment la plângerea sa ce au invocat numai excepții fără a-și manifesta punctul de vedere și față de situația de fapt având în vedere că în cauză există o hotărâre irevocabilă de revendicare a acestei suprafețe de teren din 7.06.2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași care nici până în prezent nu a putut fi pusă în executare.
Față de cele reținute, opinia separată se referă la respingerea acestei excepții și continuarea judecății cauzei pe fond.
Judecător
- -
Red.
Tehnorerd.
2 ex.
29.05.2008
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Iustinian Obreja Manolache, Aurelia
