Anulare decizie uniunea naționala a barourilor din românia. Decizia 453/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios administrativ și fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.453/R/CA-. Dosar nr.1583.1/115/R/CA-./2007
Ședința publică din data de: - 16 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, împotriva Sentinței civile nr.230/CA din data de 22 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul C S - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act" - dosar strămutat de la Curtea de Apel Timișoara
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului în ședința publică din data de 9 iunie 2009, când partea prezentă a pus concluzii conform celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16 iunie 2009.
Se constată depuse la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, concluzii scrise formulate de către intimatul pârât Baroul C
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Constată că prin sentința civilă nr 230/22.02.2008, Tribunalul C-S Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Baroul C-
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere că prin cererea introductivă reclamantul a chemat în judecată Baroul C-S solicitând anularea parțială a deciziei nr 14/05.03.2007 dată de Consiliul Baroului și suspendarea actului administrativ până la soluționarea definitivă a cauzei.
Din motivarea acestei acțiuni, instanța de fond a reținut următoarele:
- prin decizia civilă nr 1221/CA/25.09.2006 a Curții de Apel Alba -I, Baroul C-S a fost obligat să îl reprimească pe reclamant în rândul avocaților, asigurându-i totodată exercitarea profesiei după pensionare;
- hotărârea ce a stat la baza radierii reclamantului din avocatură a fost anulată de instanță, iar motivele invocate de către Consiliu au fost apreciate ca total nelegale întrucât exced condițiilor impuse de lege pentru continuarea activității după pensionare; motivul invocat de Consiliu constând în faptul că, prin pensionare reclamantul s-a sustras executării sancțiunii disciplinare de suspendare pentru o perioadă de un an, a fost înlăturat de C întrucât prin trecerea unei perioade de timp mai mare de un an în care reclamantul nu și-a exercitat profesia pentru că pârâtul nu i-a permis, sancțiunea poate fi executată;
- constatarea mai sus expusă are caracter peremptoriu, bucurându-se de autoritate de lucru judecat, neputând fi pusă în discuție pe motiv că nu este conținută de dispozitivul hotărârii;
- hotărârea Consiliului de a menține sancțiunea executată este abuzivă și nelegală și față de faptul că executarea sancțiunii administrative este prescrisă raportat la dispozițiile art 126 al 2 cod procedură civilă.
A fost avută în vedere și poziția exprimată de pârât în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:
- prin decizia nr 14/05.03.2007, Consiliul Baroului C-S a dispus punerea în executare a deciziei civile nr 1221/CA/2006 a Curții de Apel Alba -I, decizie prin care s-au menținut efectele Deciziei nr 1/2002 a Comisiei de Disciplină a Baroului C-S prin care reclamantul a fost sancționat disciplinar cu suspendarea din profesie pe o perioadă de un an.
- reclamantul a formulat plângere împotriva deciziei anterior menționată, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, competent potrivit art 63 lit p din Legea nr 51/1995, soluționând-o prin decizia nr 201/12.05.2007 prin respingerea contestației; s-a susținut că aceasta era calea legală de soluționare a plângerii împotriva deciziei Consiliului Baroului și nu cea a formulării acțiunii în contencios administrativ cum a procedat reclamantul;
- împotriva deciziei nr 201/12.05.2007 reclamantul are deschisă calea atacării acesteia în contencios administrativ potrivit Legii nt 554/2004.
Față de susținerile părților și de actele dosarului, prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamant, considerentele care au stat la baza acestei hotărâri fiind următoarele:
- prin decizia nr 14/05.03.2007, Baroul C-S a admis cererea reclamantul privind reînscrierea acestuia în profesia de avocat, începând cu data de 10.03.2007, iar la art 2 din decizie a menținut efectele deciziei nr 1/16.01.2004 a Consiliului Baroului C-S privind executarea sancțiunii disciplinare aplicată reclamantului prin decizia nr 1/2002 a Comisiei de Disciplină, începând cu data de 10.03.2007 până la data de 01.01.2008;
- reclamantul a formulat plângere împotriva acestei decizii prin care a solicitat revocarea măsurii privind executarea sancțiunii disciplinare stabilită prin decizia nr 1/2002 a Comisiei de Disciplină;
- plângerea reclamantul a fost soluționată de către Consiliul Uniunii Barourilor din România prin decizia nr 201/2.05.2007 prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea reclamantului formulată împotriva deciziei nr 14/05.03.2007 emisă de Consiliul Baroului C-S;
- potrivit dispozițiilor art 63 lit p din Legea nr 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, Consiliul Uniunii naționale a Barourilor din România are competența de a soluționa plângerile și contestațiile formulate împotriva hotărârilor adoptate de Consiliile barourilor;
- deși reclamantul a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art 8 al 1 din Legea nr 554/2004, respectiv a formulat plângere împotriva deciziei nr 14/05.03.2007 și procedura specială privind contestarea deciziei consiliului baroului, conform dispozițiilor Legii nr 51/1995, nu a înțeles să atace și decizia nr 201/12.05.2007 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România care constituie, în cauză, singurul act administrativ ce poate fi atacat în instanța de contencios administrativ, iar nu în mod direct decizia nr 14/03.03.2007.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul, cale de atac înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr -.
Judecarea recursului a fost suspendată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea acestei instanțe nr 859/17.02.2009 dispunându-se strămutarea cauzei la Curtea de Apel Brașov.
Recurentul reclamant a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul nelegalității, respectiv a dispozițiilor Legii nr 554/2004 și a invocat ca motiv de casare dispozițiile art 304 al 1 pct 9 cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat faptul că reclamantul a înțeles să atace Decizia baroului nr 14/05.03.2007 și nu Decizia nr 201/12.05.2007 a Consiliului Uniunii naționale a Barourilor din România, prin parcurgerea procedurii prealabile. Ca urmare, s-a adresat, conform dispozițiilor art 7 din Legea nr 554/2004 organului emitent ( Baroul C-S ) cu solicitarea revocării deciziei, iar în urma neprimirii unui răspuns în interiorul termenului de 30 de zile, s-a adresat instanței de contencios administrativ.
Recurentul a precizat că nu s-a adresat niciodată Uniunii Naționale a Barourilor din România, iar împrejurarea că Baroul C-S a trimis plângerea către Uniunea care s-a și pronunțat nu poate conduce la concluzia că acest demers al baroului transferă responsabilitatea deciziei date de Consiliul Baroului în sarcina Uniunii pentru ca decizia acesteia din urmă să fie atacată în contencios administrativ.
S-a făcut vorbire despre hotărârea dată de Curtea de Apel Alba I în care, într-o situație similară, actul contestat fiind tot o decizie a Consiliului Baroului, a fost respins punctul de vedere al pârâtei privind faptul că decizia nu poate fi atacată în contencios administrativ.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare în recurs prin care a susținut că sentința atacată este legală și temeinică față de dispozițiile art 63 lit p din Legea nr 51/1991 și ale art 76 al 1 din Statutul profesiei de avocat.
Analizând actele și lucrările dosarului sub toate aspectele de fapt și de drept și prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art 1 din Legea nr 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea actului.
Prin aceste dispoziții se instituie un control direct pe cale de acțiune judiciară asupra actului administrativ, control ce nu poate fi realizat în lipsa parcurgerii obligatorii a plângerii prealabile.
Această parcurgere a procedurii administrative prealabile reprezintă o condiție obligatorie a cărei neîndeplinire afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune în contencios administrativ.
Această procedură se poate realiza pe calea recursului administrativ, recurs care poate fi grațios sau ierarhic.
Prin decizia atacată în prezenta cauză, s-a procedat la menținerea unei sancțiuni administrative, fiind aplicabile dispozițiile art 51 al 4 și 5 din Statutul profesiei de avocat în vigoare la data emiterii deciziei, potrivit cu care deciziile consiliului baroului sunt executorii și pot fi contestate la Consiliul Uniunii Naționale a Avocaților. Ca urmare, organul abilitat să verifice, cu consecința revocării actului emis de consiliul baroului, este consiliul uniunii, legea impunând astfel parcurgerea recursului ierarhic.
Atât Legea nr 51/1995 ( art 57 ) cât și Statutul profesiei de avocat ( art 78 ), în forma în vigoare la data emiterii deciziei atacate, prevăd faptul că UNBR este o persoană juridică de interes public, având competența, potrivit art 63 lit p din Legea nr 51/1995 să anuleze hotărârile barourilor pentru cauze de nelegalitate și să rezolve plângerile și contestațiile făcute împotriva hotărârilor adoptate de consiliile barourilor, în cazurile prevăzute de lege și de statutul profesiei.
Întrucât UNBR are calitatea de persoană juridică de interes public având competența de a anula deciziile consiliului barourilor, parcurgerea acestei etape, respectiv a contestării actului, este obligatorie în vederea promovării acțiunii în contencios administrativ, cu chemarea în judecată a acestei autorități ce are capacitate procesuală din punct de vedere al procedurii contenciosului administrativ.
Procedura prevăzură de Legea nr 51/1995 și de Statutul profesiei de avocat nu este una jurisdicțională, ci reprezintă o etapă a procedurii prealabile, nefiind astfel una dintre procedurile prevăzute de art 7 al 3 din Legea nr 554/2004 și de art 21 al 4 din Constituția României.
În acest sens, nicio dispoziție constituțională nu interzice ca prin lege să se instituie o astfel de procedură care nu conduce la îngrădirea accesului liber la justiție, întrucât procedura prealabilă investirii instanței de judecată nu împiedică și nu restrânge accesul celui în cauză la justiție. Dimpotrivă, această prevedere de lege instituie, în plus, un mijloc de remediere a eventualei nelegalități a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent sau de organul ierarhic superior. Se impune a se mai preciza că art 21 al 4 din Constituție nu înlătură caracterul obligatoriu al parcurgerii procedurii prealabile, întrucât textul constituțional nu vizează recursul administrativ, iar Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat constant că sancțiunea neexercitării acestui recurs administrativ este cea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
Ca urmare, întrucât prin lege specială procedura prealabilă prevăzută de art 7 din Legea nr 554/2004 a fost completată cu etapa contestației adresată organismului ierarhic superior, respectiv Uniunea Națională a Barourilor din România, întregul ansamblu se impune a fi parcurs, cu mențiunea mai sus precizată a neîngrădirii în acest mod a accesului liber la justiție. În cauză nu este vorba despre un recurs ierarhic cu privire la care partea interesată poate opta față de cel grațios sau pe care îl poate parcurge în paralel, ci este o condiție a exercitării acțiunii în justiție, o etapă a parcurgerii procedurii prealabile.
Așa cum s-a mai precizat, procedura prevăzută de actele normative ce reglementează organizarea profesiei de avocat și statutul acestei profesii, nu este una administrativ-jurisdicțională pentru a fi facultativă, soluționarea contestației de către UNBR nerealizându-se în condiții de contradictorialitate și cu asigurarea dreptului la apărare. Articolul 2 al 1 lit d din Legea nr 554/2004 arată că tocmai aceste condiții sunt necesare pentru a se considera că există jurisdicție administrativă.
Nu trebuie confundat actul administrativ-jurisdicțional și nici procedura plângerii prealabile cu jurisdicția administrativă specială, doar aceasta din urmă fiind facultativă.
Susținerea recurentului privind parcurgerea procedurii prevăzute de art 7 al 1 din Legea nr 554/2004 nu poate fi primită întrucât în această manieră nu poate fi eludată obligația impusă de lege de contestare a actului emis de Consiliul Baroului la UNBR.
Potrivit susținerilor reclamantului, contestația adresată organului emitent a fost formulată în vederea exercitării unui recurs grațios, iar înaintarea acestei contestații la organul prevăzut de art 63 lit p din Legea nr 51/1995 nu a fost luată în considerare de reclamantul care a asimilat-o unui refuz de soluționare, adresându-se instanței de judecată. Totodată, recurentul a precizat în mod expres că nu dorește să se judece în contradictoriu cu UNBR, ci doar cu emitentul actului contestat.
În lipsa conformității atitudinii procesuale a reclamantului cu dispozițiile legale ce instituie procedura prealabilă în cazul actelor din sfera cărora face parte și cel contestat de reclamant, în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de acesta.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art 312 al 1 cod procedură civilă și art 20 din Legea nr 554/2004, va respinge recursul formulat de reclamantul.
- lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul (cu domiciliul în Reșița, 1 2..9,.2,.3, jud.C S), împotriva Sentinței civile nr.230/ 22.02.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru
Pt.JUDECĂTOR 3: Clara Elena
aflată în concediu,
Semnează d-na Președinte de instanță
Grefier,
Red.:-/17.07.2009
Dact.:-/3 ex./24.07.2009
Jud.fond:- -
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru, Clara Elena
