Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.004/2008
Sedința publică din 23 aprilie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 334/CA/2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N,în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI B PRIN PRIMAR, PRIMARUL COMUNEI B, având ca obiect anulare act emis de autoritățile publice locale.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbrul judiciar
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 22 aprilie 2008 s-a înregistrat dovada achitării taxei judiciare de timbru de către recurenți, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, apreciază că sunt suficiente probe la dosar pentru justa soluționare a cauzei și o reține spre pronunțare.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 334/CA/2007 pronunțată în dosarul nr- (nr. 1.406/CA/2006) a fost respinsă acțiunea în contencios formulată de reclamanții, și n contradictoriu cu COMUNA B, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI B și PRIMARUL COMUNEI B-.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Ordonanța de Urgență nr. 110/2005, așa cum a fost modificată și adoptată prin Legea nr.236/2006, reglementează cadrul juridic pentru vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale în care funcționează unități medicale, precum și a spațiilor cu destinație pentru activități medicale sau activități conexe actului medical neutilizate.
Pârâții s-au apărat în mod constant arătând că spațiile în discuție aparțin domeniului public al comunei B-, dovedind aceste afirmații cu actele existente la dosarul de fond ( 38 - 40) din care rezultă într-adevăr că aceste spații aparțin domeniului public și în speță trebuie observat că în aceste condiții nu sunt incidente dispozițiile nr.OUG 110/2005. Cererile reclamanților au fost discutate în ședința din 29 septembrie 2005 și consemnate în procesul verbal la pag. 4-6, dar cu această ocazie nu s-a luat o hotărâre de consiliu în acest sens.
Pârâții și-au formulat același apărări și prin adresa nr. 3.893/9 noiembrie 2007, prin care au arătat că s-a discutat din nou cererea reclamanților în ședința din 27 aprilie 2007, depunându-se la dosar și procesul-verbal al aceleași ședințe, partea privitoare la reclamanți prin care se reiterează respingerea cererilor reclamanților ca urmare a votului exprimat de consilieri.
Sub aspectul incidenței nr.OUG 110/2005 arată instanța urmează a se avea în vedere și decizia nr. 870/9 octombrie 2007 Curții Constituționale, referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp. art. 1, art. 4 alin. 1, art. 5 alin. 1 și art. 8 din nr.OUG 110/2005. Prin această decizie s-a admis excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții, arătându-se că acestea sunt neconstituționale, apreciindu-se că și în raport de această decizie, coroborate și cu probele dosarului, instanța de fond a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Împotriva soluției menționate au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului; modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii în contencios, cu consecința anulării hotărârii consiliului local din 18.10.2005, în ceea ce privește refuzul de a se soluționa favorabil cererea de cumpărare a imobilului cu destinația de cabinete medicale și de obligare a intimatului de a constitui comisia pentru vânzarea spațiilor medicale conform nr.OG 110/2005.
În motivare, recurenții arată că, în calitate de medici în comună, au formulat cereri în baza nr.OG 110/2005 prin care solicitau să li se vândă imobilul în care își desfășurau activitatea specifică. Această cerere a fost discutată de consiliul local, așa cum rezultă din procesul-verbal de ședință și consilierii au respins-
Prin acțiunea pe care au promovat-o, susțin recurenții, au arătat că nu consiliul este competent să se pronunțe asupra cererii, această competență revine legal unei comisii care ar fi trebuit constituită la nivel local, solicitând astfel anularea hotărârii ilegale și a fi obligat primarul să constituie comisia pentru vânzarea spațiilor medicale, așa cum prevede actul normativ arătat.
În acest context, arată recurenții, instanța a înțeles în mod eronat fondul cauzei, întrucât nu s-a solicitat a se vinde aceste spații ci să se demareze vânzarea, astfel că în această fază a procesului nu trebuie analizat dacă imobilul este domeniu public sau privat sau dacă decizia Curții Constituționale este incidentă.
Aceste atribuții reveneau în exclusivitate comisiei, instanța având dreptul a se pronunța ulterior în cazul în care răspunsul comisiei ar fi fost contestat.
Analizând argumentele aduse de recurenți, în raport de actele dosarului, cu normele juridice incidente, cu art. 304.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate.
Astfel, se reține că prin cererea introductivă de instanță, recurenții au solicitat instanței anularea hotărârii consiliului local din data 18.10.2005 în ceea ce privește refuzul de a soluționa favorabil cererea de cumpărare a imobilului cu destinația de cabinete medicale situat în B, nr. 46; obligarea pârâtului să constituie prin dispoziție în baza art. 6 din nr.OUG 110/2006 o comisie pentru vânzarea spațiilor medicale și să transmită comisiei spre soluționare cererile adresate, în vederea vânzării cabinetelor în care își desfășoară activitatea.
În motivarea acțiunii, reclamanții-recurenți au arătat că au depus la Consiliul local și la Primărie, în cursul anului 2005, cereri prin care solicitau cumpărarea spațiilor cu destinația de cabinete medicale; iar în data de 19.10.2005 le-a fost comunicat faptul că la data de 18.10.2005 a fost dezbătută vânzarea spațiilor de către consiliu și s-a hotărât să nu se vândă întrucât fac parte din domeniul public. Această hotărâre prin care au fost respinse cererile, arată recurenții, este nulă de drept întrucât competența de soluționare a cererilor nu revenea consiliului ci comisiei pentru vânzarea spațiilor medicale, comisie care nici în prezent nu există, deși primarul avea obligația să o constituie prin dispozițiile în termen de 60 de zile de la publicarea în monitorul oficial al nr.OUG 110/2007. În acest context, se arată că deși erau îndreptățiți la cumpărarea spațiilor în care desfășurau activitatea, de acest nu pot beneficia pentru că nu s-a constituit comisia.
Din conținutul celor susținute prin demersul inițial se observă că cererea reclamanților se fundamentează pe vătămarea adusă prin actul administrativ adoptat de consiliul local și pe refuzul nejustificat al soluționării cererii de către autoritatea pârâtă îndrituită a desemna comisia, implicit a recunoașterii dreptului recunoscut prin nr.OUG 110/2005 și respectiv și pe incidența dispozițiilor Legii contenciosului.
Conform prev. art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orcie persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
Potrivit aceluiași act normativ, se asimilează actelor administrative și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.
În sensul legii, termenul de refuz nejustificat de a soluționa o cerere constituie exprimarea explicită cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, iar excesul de putere semnifică exercitarea dreptului de apreciere al autorității prin încălcarea limitelor competenței prev. de lege sau prin încălcarea drepturilor.
În speță, nu se poate reține însă incidența dispozițiilor menționate. Astfel, procesul-verbal depus la dosarul de fond - fila 10 - atestă că: ordinea de zi a ședinței consiliului local a constituit-o discutarea proiectului de hotărâre privind stabilirea impozitelor și taxelor locale datorate de persoanele fizice și juridice din B- pentru anul 2005; proiectul de hotărâre privind constituirea comandamentului antiepizootic la nivelul comunei; informarea privind starea sănătății în comună; informarea privind măsurile luate de Ocolul Silvic B- pentru remedierea neregulilor constatate de controlul efectuat de C; diverse. Din conținutul ordinii enunțate se observă că vânzarea spațiilor cu destinație medicală nu a constituit obiectul unui proiect de hotărâre, respectiv a unei hotărâri ce se impunea a fi luată în condițiile prevăzute de Legea nr. 215/2001. Or, în aceste circumstanțe, a necuprinderii în ordinea de zi, a lipsei referatului și a unui proiect, nu se poate reține că a fost adoptată o hotărâre în sensul evocat de recurenți.
Desigur, se susține că hotărârea de a nu se vinde spațiile a fost luată în ședința din 18.10.2005 întrucât în procesul-verbal încheiat cu aceea ocazie s-a consemnat punerea în discuție a solicitării vânzării și decizia consilierilor cu privire la aceasta. Împrejurarea evocată, respectiv punerea în discuție cu prilejul discutării punctului cuprins în ordinea de zi "informare asupra sănătății" și a aspectelor vizând cererile de vânzare nu înseamnă că a fost adoptată și o hotărâre. Pe lângă faptul că o informare nu presupune o hotărâre, adoptarea unei hotărâri de către deliberativ implica existența unei ordini de zi și aprobarea acesteia, existența unui referat justificativ/raport al comisiei de specialitate, un proiect de hotărâre implicit o supunere la vot, o comunicare instituțiilor abilitate și o publicare corespunzătoare. Or, în speță, un atare demers nu s-a dovedit a fi făcut, context în care nu se poate reține existența unei hotărâri în sensul cerut de lege. Ca atare, în lipsa unei hotărâri nu se poate vorbi de o vătămare adusă printr-un act administrativ și astfel de incidența disp. art. 1 din Legea contenciosului.
De incidența dispozițiilor actului normativ menționat nu se poate vorbi nici chiar în condițiile în care s-ar accepta că există o hotărâre - dat fiind adresa comunicată recurenților prin care s-a relevat că s-a decis să nu se vândă spațiile medicale, întrucât refuzul nu este rezultatul excesului de putere. Actul normativ pe care s-a fundamentat inițierea solicitărilor vânzării, nr.OUG 110/2005, stabilește cadrul juridic pentru vânzarea spațiilor ce se găsesc în proprietatea privată a statului și a unităților administrativ-teritoriale. În cauză însă, s-a dovedit că spațiul în discuție intră în categoria bunurilor aparținând domeniului public ( 38 - 40 dosar fond). Or, în aceste circumstanțe, ale apartenenței bunului și raportat la condițiile cerute de ordonanță, refuzul nu poate fi considerat nejustificat. Prin urmare, față de actele dosarului, de cele dovedite, susținerile recurenților cu privire la incidența dispozițiilor Legii contenciosului sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
În plus, nici restul susținerilor nu pot fi primite, deoarece în condițiile în care dispozițiile ordonanței evocate au fost declarate neconstituționale, nu mai subzistă legitimitatea interesului și a actualității acestuia.
Așadar, față de cele arătate, reținând că nu sunt motive întemeiate, că față de actele și dispozițiile evocate, hotărârea primei instanței este temeinică și legală, Curtea, în baza art. 312.pr.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 334/CA din 6 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./19.05.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
