Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1005/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1005/2008
Ședința publică de la 23 aprilie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de chematul în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N, în numele MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr. 22/CA/2008 din 22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - BIROUL TERITORIAL DIN INSPECTORATUL DE POLIIȚIE JUDEȚEAN B N, și pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B-N, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari - prime de concediu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din nr.OG 32/1995.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, recursul este declarat înăuntrul termenului legal, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă, la data de 9 aprilie 2008 s-a înregistrat întâmpinare din partea intimaților, prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, față de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar, apreciază că sunt suficiente probe la dosar pentru justa soluționare a recursului, cauza fiind în stare de judecată declară închise dezbaterile, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 22/CA din 21.02.2008, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița -N, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, prin SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - BIROUL TERITORIAL DIN INSPECTORATUL DE POLIIȚIE JUDEȚEAN B împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI contencios și INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDEȚULUI B-N care au fost obligați, în solidar, să plătească fiecărui reclamant în parte, drepturile bănești reprezentând prima de concediu pentru anii 2004 - 2006, care se vor actualiza în raport cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE împotriva MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin B-N și obligat chematul în garanție să asigure și să vireze pârâtului sumele necesare efectuării plății primei de concediu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit prevederilor art. 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003: "la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu un salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu".
Aceste prevederi legale au devenit neaplicabile prin procedura suspendării instituită inițial prin prevederile art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, urmate de cele ale art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 și art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005.
Deși acordarea dreptului la prima de concediu a fost suspendat, suspendare ce s-a menținut până la data de 31.12.2006, aceasta nu echivalează cu stingerea dreptului, deoarece drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Aceste prevederi sunt reiterate și în cuprinsul art. 38 din Legea nr. 53/2003.
Ca urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative sus menționate, suspendarea exercițiului dreptului neechivalând cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la aceste prime.
Prin decizia nr. XII din 5.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine polițiștilor pentru perioada 2004 - 2006, astfel cum a fost reglementată prin dispozițiile art. 37 alin. 2 teza I din nr.OG 38/2003, iar potrivit dispozițiile art. 329 alin. 2 pr.civ. decizia Înaltei Curți este obligatorie.
Având în vedere aceste aspecte precum și fluctuațiile legislative în materie, prima instanța a admis cererea reclamanților.
Referitor la chematul în garanție instanța de fond a reținut faptul că potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2004, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și a legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Astfel rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor bugetare ordonatorilor principali de credite, precum și proiectele de rectificare a acestor bugete.
Așa fiind, în temeiul dispozițiile art. 60 și urm. pr.civ. instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, Ministerul Finanțelor Publice prin B- solicitând modificarea sentinței civile atacate ca netemeinică și nelegală, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice ca neîntemeiată.
În susținerea recursului au fost invocate disp. art. 14 și 19 din Legea nr. 500/2002, relevându-se faptul că Ministerul Administrației și Internelor, ca ordonator principal de credite, este singura parte obligată în raportul juridic dedus judecății și care trebuie să precizeze mijloacele și sursele necesare pentru creșterea cheltuielilor de genul celor solicitate în acțiunea din prezentul dosar, motiv pentru care cererea sa de chemare în garanție este inadmisibilă.
Din cele arătate mai sus, susține chematul în garanție, rezultă fără echivoc faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi implicat în plata drepturilor solicitate de reclamanți întrucât nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prev. la art. 1 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat, considerând că prima instanță a aplicat în mod corect disp. art. 60 - 63.pr.civ. întrucât nici un text legal nu interzice în mod expres această procedură în cadrul litigiilor având ca obiect acordarea drepturilor ce derivă din raporturile de serviciu ale funcționarilor publici.
Pe de altă parte, dispozițiile invocate în cuprinsul recursului, respectiv nr.HG 386/2007, art. 14 și 19 din Legea nr. 500/2002, precum și art. 2 și 3 din nr.OG 22/2002 vin în sprijinul susținerilor reclamanților, întrucât rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a coordona acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, răspunzând de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Întrucât sentința pronunțată este opozabilă atât Ministerului Internelor și Reformei Administrative cât și Ministerului Economiei și Finanțelor, fiecare dintre cele două instituții va aduce la îndeplinire, în limita competențelor proprii, prevederile invocate în susținerea recursului pentru a da posibilitatea reclamantei să încaseze efectiv sumele acordate prin sentința atacată.
În consecință, aplicând prev. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, art. 911din Legea nr. 188/1999, art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 3041, art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor urmează a fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N împotriva sentinței civile nr. 22/CA din 22 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex/23.05.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
