Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1.423/2008
Ședința publică din 13 iunie 2008
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTORI: Sergiu Leon Rus, Rodica Filip Eleonora
- - Președintele secției
GREFIER -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta ASOCIAȚIA M -, împotriva Sentinței civile nr. 366 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI -, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, nu este timbrat, precum și că prin însăși memoriul cuprinzând motivele de recurs s-a cerut judecarea prezentului recurs în conformitate cu prevederile art. 242 alin. ultim pr.civ.
Se constată că recursul este formulat și motivat în termen, precum și că a fost comunicat cu intimatul.
La data de 26 mai 2008 pârâtul intimat Consiliul Local al orașului - a înregistrat la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
La data de 6 iunie 2008 recurenta a înregistrat la dosar un înscris însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 6 lei - chitanță în original și timbre judiciare în valoare de 0,45 lei, astfel încât recursul și fondul cauzei sunt legal timbrate.
Curtea, observând că pricina se află în stare de judecată, o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 366 din data de 10.03.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșa fost respinsă excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 8 din 30 ianuarie 2007, adoptată de pârâtul Consiliul Local al orașului.
Prin aceeași sentință a fost espinsă acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta ASOCIAȚIA " M" - împotriva Hotărârii nr. 50 din 26 aprilie 2007 adoptată de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată, reclamanta Asociația " M" - a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al orașului solicitând anularea în parte a Hotărârii nr. 50 din 26 aprilie 2007 emisă de pârât, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că hotărârea menționată este nelegală raportat la împrejurarea că încalcă prevederile art. 18 din Legea nr. 72/2002 conform cărora terenurile evidențiate ca pajiști, aparținând consiliilor locale comunale se folosesc în exclusivitate pentru pășunat, fâneață, cultivarea plantelor de nutreț, lucrări pentru îmbunătățiri funciare pentru creșterea potențialului de producție al pajiștilor, aspect ce a fost invocat de reclamantă prin precizarea acțiunii în sensul constatării excepției de nelegalitate a Hotărârii nr. 8/30.01.2007 în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a mai susținut că în situația în care există excedent de pajiști, acestea pot fi închiriate altor crescători de animale din alte comune care au suprafețe insuficiente pentru pășunat.
Aprobarea de către pârât doar a suprafeței de 50 ha. pentru administrare pe un an de zile este nejustificată, dat fiind faptul că reclamanta a solicitat suprafața de 74,86 ha pentru o durată de minim 10 ani și ținând cont că prin Hotărârea nr. 996 din 3 decembrie 1993, Comisiei județene M pentru aplicarea Legii fondului funciar, suprafața reconstituită satului a fost de 81 ha.
În drept a invocat prevederile Legii nr. 554/2004, Legea nr. 72/2002, Ordinul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor nr. 226/2003 și nr.OUG 125/2006.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea excepției de nelegalitate și a acțiunii în anulare formulată de reclamantă arătând că în documentațiile de amenajare a teritoriului, respectiv -ul orașului este evidențiată ca pășune doar suprafața de 50 ha, diferența de până la 74,86 ha având altă destinație.
În probațiune s-au depus hotărârile atacate, plângerea prealabilă, procesul verbal încheiat la 26.04.2007, copii funciare.
Față de excepția de nelegalitate, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, iar conform art. 18 din Legea nr. 72/2002 privind zootehnia, terenurile evidențiate ca pajiști, aparținând Consiliilor locale comunale se folosesc în exclusivitate pentru pășunat, fâneață, cultivarea plantelor de nutreț în vederea obținerii de masă, fân sau semințe, lucrări de îmbunătățiri funciare pentru creșterea potențialului de producție al pajiștilor. Administrarea pajiștilor comunale intră în atribuțiile consiliilor locale iar gospodărirea acestor suprafețe se face cu consultarea crescătorilor de animale, schimbarea destinației suprafețelor de pajiști în alte categorii de folosință, fără aprobare legală constituind infracțiune.
A mai reținut prima instanță că în conformitate cu art. 37 din HG nr. 525/1996 republicată, prin destinația unui teren se înțelege modul de utilizare a acestuia, conform funcțiunii prevăzute în regulamentele cuprinse în planurile de urbanism și amenajare a teritoriului și că având în vedere faptul că Planul urbanistic General al orașului a fost aprobat în ședința Consiliului Local din 30.01.2007 terenurile cu destinația de pajiști fiind de 50 ha, raportat la necesitățile localității, atât pe termen cât și pe termen scurt și ținând seama că Legea nr. 72/2002 nu face referire la pajiștile orășenești, a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamantă, cu atât mai mult cu cât aceasta se referă la condiții posterioare hotărârii.
În contextul celor arătate, instanța de fond a apreciat că este irelevant în cauză faptul că în baza Legii fondului funciar, fostei comune i s-ar fi reconstituit drept de proprietate pentru suprafața de 81 ha pășunat, care, în realitate era sub această limită.
De altfel, din cererea depusă de reclamantă la 16.04.2007 nu rezultă că aceasta ar fi solicitat o anumită suprafață de pășune, respectiv perioada pentru care a solicitat darea în arendă.
Tribunalul a constatat că nu există motive de anulare a hotărârii nr. 50/26.04.2007 prin urmare acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, reclamanta ASOCIAȚIA " M" -, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției de nelegalitate și a cererii în contencios administrativ așa cum au fost formulate; cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că sentința atacată este nelegală iar motivarea instanței de fond nu are nici un suport legal ori probator.
Astfel, arată reclamanta recurentă, în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 72/2002 a zootehniei, "(1)Terenurile evidențiate ca pajiști, aparținând consiliilor locale comunale, obștilor sau unor asociații de crescători,sefolosesc În exclusivitate pentru pășunat, fâneață, cultivarea plantelor de nutreț, În vederea obținerii de masă, fân sau semințe, perdele de protecție a pajiștilor, construcții zoopastorale, lucrări de îmbunătățiri funciare pentru creșterea potențialului de producție al pajiștilor.; (2)Administrarea pajiștilor comunale, orășenești și municipale intră în atribuțiile consiliilor locale, care vor stabili în răspunderea directă și nemijlocită a primarilor executarea prevederilor cuprinse în amenajamentele pastorale și în planurile anuale de exploatare a pajiștilor de pe raza unităților administrativ-teritoriale respective. Gospodărirea acestor suprafețeseface cu consultarea crescătorilor de animale, cu asistența tehnică a specialiștilor din unități subordonate ale Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor".
Totodată, a mai arătat reclamanta că otrivit p. prevederilor Ordinul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor nr. 226/2003 și Ordinul Ministerului Administrației Publice nr. 235/2003, ambele publicate în nr. 423 din 17 iunie 2003"VI. pentru punerea în valoare a pajiștilor
1.Obligații ale proprietarilor și utilizatorilor de pajiști
c)Contractul de pășunatseîncheie,până la data de15martie a fiecărui ani de către primarul localității și crescătorul de animale, în baza hotărârii consiliului local al comunei, orașului, respectiv municipiului, peodurată defolosință de minimum10ani,cu posibilitatea prelungirii acesteia".
Prin Hotărârea comisiei județene pentru aplicarea Legii fondului funciar, M, nr. 996 din 3 decembrie 1993, suprafața totală de pășune aferentă latului și asupra căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea orașului este de 81 ha. însă efectiv, pășune este doar 74,86 ha cât a solicitat a-i fi dată în administrare.
A mai menționat reclamanta că are un număr de 35 de membrii care dețin împreună un număr de 80 animale, iar față de norma de pășunat stabilită prin actele normative specifice emise de Ministerul Agriculturii, suprafața solicitată este sub norma specifică.
Pentru a putea beneficia de prevederile nr.OUG 125/2006, reclamanta a arătat că a depus cererea de acordare a sprijinului financiar la. M, iar în evidențele acestei agenții satul figurează cu suprafața de 74,86 ha, așa cum de altfel reiese din cererea de plată înregistrată sub nr. 63/8 mai 2007.
Față de actele normative amintite anterior, reclamanta apreciază că autoritatea locală are obligația de a folosi în exclusivitate pentru pășunat, pășunile pe care le au în proprietate, astfel că are dreptul al darea în administrare a întregii suprafețe solicitate, cu atât mai mult cu cât pentru această pășune nu au existat alte solicitări.
A mai arătat reclamanta că, la ședința consiliului local din data de 26 aprilie 2007 când s-a luat în discuție solicitarea sa, inițial consiliul local, atâta vreme cât reprezentanții reclamantei au fost în sala de ședință au aprobat darea în administrare a întregii suprafețe solicitate, însă când a primit hotărârea, aceasta era doar 50 ha. stare de fapt ce rezultă din procesul-verbal de ședință existent la dosarul de fond.
În ceea ce privește excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului local al orașului, nr. 8 din 30 ianuarie 2007, reclamanta a apreciat că aceasta este nelegală prin afectarea a 12,5 ha. teren din pășunea ca zonă industrială; 1,0 ha, ca loc de amplasare a stației de epurare; 7,5 ha teren afectat pentru construcția de locuințe și 3,85 ha teren pentru drumuri, deoarece această hotărâre contravine prevederilor art. 18 din Legea nr. 72/2002 a zootehniei.
Reclamanta a considerat eronată aprecierea instanței de fond, potrivit căreia Legea nr. 72/2002, nu face referire la pajiștile orășenești, deoarece fiind vorba despre un teren agricol, schimbarea destinației acesteia se poate face doar în condițiile art. 91 - 95 din Legea nr. 18/1991 - republicată, și abia apoi putea, eventual fi stabilită o altă destinație.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
În conformitate cu art. 18 din Legea nr. 72/2002 privind zootehnia, terenurile evidențiate ca pajiști, aparținând Consiliilor locale comunale se folosesc în exclusivitate pentru pășunat, fâneață, cultivarea plantelor de nutreț în vederea obținerii de masă, fân sau semințe, lucrări de îmbunătățiri funciare pentru creșterea potențialului de producție al pajiștilor. Administrarea pajiștilor comunale intră în atribuțiile consiliilor locale iar gospodărirea acestor suprafețe se face cu consultarea crescătorilor de animale, schimbarea destinației suprafețelor de pajiști în alte categorii de folosință, fără aprobare legală constituind infracțiune.
Potrivit art. 37 din HG nr. 525/1996 republicată, prin destinația unui teren se înțelege modul de utilizare a acestuia, conform funcțiunii prevăzute în regulamentele cuprinse în planurile de urbanism și amenajare a teritoriului.
Aceste texte legale nu prevăd nici o condiție specială pentru evidențierea unor terenuri ca pajiști și nu împiedică schimbarea destinației prin schimbarea evidențierii, așa cum greșit consideră reclamanta recurentă. Proprietarul, în speță comuna, poate dispune de bunul său, cu respectarea limitelor legale, care trebuie însă să fie exprese.
Din această perspectivă, Curtea reține că Planul urbanistic General al orașului a fost aprobat în ședința Consiliului Local din 30.01.2007 terenurile cu destinația de pajiști fiind de 50 ha, astfel încât în mod corect prima instanță a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamantă, iar subsecvent și acțiunea.
Pe de altă parte, reclamanta nu a demonstrat în nici un fel de ce ar fi singura îndreptățită la întreaga pășune, respectiv că este singura entitate deținătoare de animale și utilizatoare exclusivă a pășunii.
Intervenția instanței de judecată în administrarea patrimoniului unei comune trebuie să fie limitată la prevederi exprese și concrete ale legii, altfel administrația este singura chemată să stabilească un echilibru între interesul public și cel privat.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta ASOCIAȚIA M -, împotriva sentinței civile nr. 366 din 10 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
--- - Pt.- - -
n semnează
VICEPREȘEDINTELE
CURȚII DE APEL,
Red.
Dact./2 ex./01.07.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip Eleonora
