Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1094/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1094/
Ședința publică din 12 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantele - SRL, - SRL, - M SA, - - SRL, - SRL și - SRL, toate cu sediul ales în Tg.-M,-,.2, jud.M, împotriva încheierii din 14 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal se prezintă intimatul pârât Municipiul Tg.-M prin consilier juridic, lipsă fiind recurentele reclamante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, fiind timbrat cu suma de 2 lei(15 dosar) și 0,15 lei timbru judiciar anulat la dosar, iar intimatul a depus întâmpinare(5-6 dosar). Se mai constată că recurenta reclamantă - - SRL a depus cerere de amânare pentru studierea întâmpinării și pregătirea apărării.
Instanța respinge cererea de amânare și nefiind alte cereri formulate, acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului pârât solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii din 14 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
CURTEA,
Prin încheierea din 14 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureșs -a respins excepția inadmisibilității ca nefondată și s-a espins cererea de suspendare formulată de reclamantele - Euro SRL, - SRL, - M, - SRL, - SRL și - SRL, în contradictoriu cu pârâtul Municipiului Târgu M, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut următoarele:
Prin nr. 230/2008 s-au aprobat pentru anul fiscal 2008 nivelul unor taxe pentru eliberarea completarea și modificarea avizelor de funcționare pentru desfășurarea unor activități economice, iar prin Hotărârea nr. 102/2009 a aceluiași Consiliu Local s-a modificat și completat pct. 1.2 din anexa 1 hotărârii anterioare prin introducerea unor taxe locale și pentru activitatea de alimentație publică ce organizează și exploatează mașini electronice sau mecanice cu câștiguri.
În ceea ce privește inadmisibilitatea cererii de suspendare motivată de lipsa plângerii prealabile, s-a constatat că nu este întemeiată.
Astfel, cererea de suspendare nu este întemeiată pe art. 14 din legea contenciosului administrativ și nu este formulată în faza procedurală prealabilă introducerii acțiunii în contencios administrativ, ci în condițiile art. 15 din lege. In acest context, instanța nu este chemată să analizeze îndeplinirea procedurii prealabile, decât în acțiunea de fond, deoarece, prin art. 15 nu s-a prevăzut o astfel de cerință, ci aceea de investire a instanței cu acțiunea de contencios administrativ. Pentru aceste considerente se va respinge excepția ca neîntemeiată.
În ce privește excepția lipsei de interes, s-a constatat că a fost invocată doar referitor la acțiune nu și la cererea de suspendare și doar pentru necontestarea nr. 102/2009.
Pentru a se dispune suspendarea acestor acte administrative trebuie să fie îndeplinite cerințele art. 15 cu trimitere la art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, respectiv să existe un caz bine justificat pentru prevenirea unei pagube iminente.
Se constată din susținerile reclamantelor, că acestea se referă numai la nelegalitate taxei introduse, în schimb, nu s-a făcut nici o referire la paguba iminentă și nu este dovedită, așa cum este ea definită de lege.
Potrivit art. 2 lit ș) din lege pagubă iminentă este prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Or, așa cum s-a reținut, nici nu s-a susținut o astfel de pagubă.
Potrivit art. 14 alin. 1 din legea contenciosului administrativ, care reglementează măsura suspendării executării actului administrativ, se cer a fi întrunite cumulativ două condiții, respectiv un caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Văzând că cea de-a doua cerință nu a fost justificată, cererea este nefondată.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat că cererea de suspendare nu este întemeiată, nefiind îndeplinite condițiile art.14 alin.1 și în consecință a art.15 din Legea nr.554/2004 și a respins-
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele - SRL, - SRL, - M SA, - - SRL, - SRL și - SRL solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii și suspendarea executării dispozițiilor cuprinse în nr.230/2008 pct.1.2 din anexa 1, așa cum a fost modificată prin nr.102/2009 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererii de recurs se arată că cererea de suspendare formulată este pe deplin justificată în condițiile în care nelegalitatea actului contestat este evidentă atâta timp cât Consiliul local Tg.-M nu este competent să instituie vreo taxă asupra jocurilor de noroc, instituirea unei astfel de taxe reprezentând un abuz de putere. În ceea ce privește paguba iminentă se arată că printr-o suprataxare nelegală(taxa stabilită prin hotărârea contestată depășește de 5 ori taxele de licențiere a aparatelor) prejudiciul fiind unul viitor și previzibil prin obligarea lor la plata unor astfel de taxe, mai ales că intenția Consiliului local de percepere a acestor taxe este una efectivă și nu doar formală.
Prin întâmpinarea depusă la dosar Municipiul Tg.-M solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală, susținând că recurentele nu motivează deloc paguba iminentă care le-ar fi produsă prin aplicarea actului administrativ atacat, care ar fi prejudiciul material viitor și previzibil sau după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Nu s-a demonstrat nici existența cazului bine justificat, hotărârea contestată a fost adoptată cu respectarea condițiilor legale, fiind avizată favorabil de Prefectul Jud.M în condițiile art.3 alin.12 din Legea 554/2004 și art.19 alin.1 lit.e din Legea 340/2004.
Se reține că în raport de dispozițiile cuprinse în Codul fiscal, consiliile locale pot adopta taxe speciale, iar la stabilirea taxei contestate s-a avut în vedere prevederile art.268 alin.5 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, potrivit cărora "comercianții a căror activitate se desfășoară potrivit clasificării activităților din economia aprobată prin HG 656/1997 cu modificările ulterioare în clasa 5530 restaurante și 5540 baruri, datorează bugetului local al comunei, orașului sau municipiului, după caz, în a cărui rază teritorială se află unitatea sau standul de comercializare o taxă pentru eliberarea, vizarea anuală a autorizației privind desfășurarea activității de alimentație publică stabilită de consiliile locale în sumă de până la 3.000 lei".
Prevederile cuprinse în HCL 230/2008 modificată prin HCL 102/2009 vizează taxa stabilită pentru structurile de vânzare în care pe lângă activitatea de alimentație publică se organizează și se exploatează mașini electronice, mecanice, cu câștiguri, fiindu-le incidente disp.art.268 alin.5 fiscal.
Examinând cererea de recurs formulată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată că reclamantele prin cererea dedusă judecății în temeiul disp.art.15 din Legea 554/2004 au solicitat suspendarea 230/18.12.2008 pct.1.2 din anexa 1 până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare a acestui act.
Dispozițiile cuprinse în art.15 din Legea 554/2004 coroborate cu cele cuprinse în art.14 din aceeași lege stabilesc condițiile care trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru a se dispune suspendarea actului administrativ și anume dovada iminentei pagube și a cazului bine justificat.
Aceste condiții nu sunt îndeplinite în speță de vreme ce reclamantele nu au invocat în concret o pagubă iminentă care s-ar produce prin aplicarea imediată a actului administrativ atacat și nici nu au demonstrat cu probe concludente posibilitatea producerii ei în viitor. Nu au fost în măsură să adopte nici argumente în legătură cu nelegalitatea actului atacat de natură a crea o îndoială,serioasă în ce privește legalitatea actului, mai ales că în cuprinsul acestuia se face trimitere la normele legale avute în vedere atunci când s-au stabilit taxele pentru eliberarea autorizațiilor de funcționare a unor activități economice pentru unități de alimentație publică și anume disp.art.268 din Legea 571/2003.
De altfel, prin acțiunea dedusă judecății dar și prin cererea de recurs formulată se recunoaște că taxele instituite prin hotărârea contestată nu le privește pe ele în calitate de deținătoare a aparatelor jocurilor de noroc ci vizează unitățile de alimentație publică, deci cu atât mai mult reclamantele nu au fost în măsură să probeze cazul bine justificat pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ contestat.
Pe cale de consecință, Curtea în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de - SRL, - SRL, - M SA, - - SRL, - SRL și - SRL, toate cu sediul ales în Tg.-M,-,.2, jud.M, împotriva încheierii din 14 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
16.12.2009
9 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
