Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1152/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- -21.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1152
Ședința publică din 5 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul recurent Consiliul Local al Comunei împotriva sentinței civile nr.480/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat Schidt, având ca obiect anulare act emis de autoritățile publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamant avocat, iar în reprezentarea pârâtei recurente se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanții părților declară că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților atât pe excepția nulității recursului, cât și în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantului- solicită admiterea excepției, anularea cererii de recurs ca fiind promovată de o persoană fără împuternicire pentru exercitarea căi de atac, admiterea excepției invocate de instanță întrucât hotărârea revocă un act administrativ al primarului, iar această revocare s-a făcut de o altă autoritate publică. Pe fond, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurentului Consiliul Local, consilier juridic solicită respingerea excepțiilor, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și menținerea ca temeinică și legală a Hotărârii Consiliului Local nr.66/2007 pentru motivele din recurs, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.480/26.05.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Consiliul Local al Comunei, a dispus anularea Hotărârii nr.66 din 12.12.2007 a Consiliului Local al Comunei, privind revocarea Deciziei nr.25 din 18.07.1991, a obligat pârâtul către reclamanta la plata sumei de 3574,3 Ron, reprezentând onorariu de avocat și taxă de timbru, conform chitanțelor depuse la dosar.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 25/18.07 1991 s-a atribuit reclamantului - suprafața de 374,4 mp din totalul de 1710 mp din localitatea, înscris în CF nr. 2638, nr. top. 4234/3/196/36/1 în vederea ridicării unei construcții - spațiu comercial + case de locuit - cu respectarea normelor și studiului de amplasament întocmit de unitatea de proiectare autorizată" Această decizie nu este afectată de nici un termen, care dacă nu ar fi respectat reclamantul ar pierde dreptul astfel dobândit.
Însă, la data emiterii Deciziei, 18.07.1991, Legea nr.50/1991 nu fusese încă publicată în Monitorul Oficial, aceasta făcându-se abia la data de 07.08.1991, în Of. nr. 163, deci nu era în vigoare la data emiterii deciziei, iar articolul invocat în Hotărârea nr. 66/12.12.2007 și anume art. 54 din Legea nr. 4/1973, în vigoare la aceea dată prevede că:
" Contractul de împrumut, contractul de construire, precum și contractul de vânzare-cumpărare încheiate în condițiile prezentei legi au valoare de înscrisuri autentice și constituie titluri executorii", deci fără nici o legătură cu speța.
Într-adevăr, art.55 din Legea nr. 4/1973, prevedea că:
"Cei care își construiesc locuință sau casă de odihnă proprietate personală în regie sînt obligați să execute integral construcția în termenul stabilit prin autorizația de construcție.
În cazul când nu se respectă prevederile alineatului precedent, comitetele executive ale consiliilor populare vor revoca decizia privind dreptul de folosință asupra terenului, care se poate atribui altor persoane îndreptățite."
Însă, prin apariția Legii nr.50/2001, au fost abrogate disp. Legii nr. 4/1973, iar în Legea nr.50/2001 nu se mai regăsesc dispozițiile din art.55 din vechea lege, ci sunt prevăzute în art.7 și apoi în art.33, alte condiții pe care constructorul trebuie să le îndeplinească și anume:
Art 7: "(5) Autoritatea emitentă a autorizației de construire stabilește o perioadă de valabilitate de cel mult 12 luni de la data emiterii, interval în care solicitantul este obligat să înceapă lucrările. În această situație, valabilitatea autorizației se extinde pe toată durata de execuție a lucrărilor prevăzute prin autorizație, în conformitate cu proiectul tehnic.
(6) Neînceperea lucrărilor ori nefinalizarea acestora în termenele stabilite conduce la pierderea valabilității autorizației, fiind necesară emiterea unei noi autorizații de construire. În situația în care caracteristicile nu se schimbă față de autorizația inițială, se va putea emite o nouă autorizație de construire, fără a fi necesar un nou certificat de urbanism, iar art. 34 din aceeași lege prevede că:
"Persoanele fizice și juridice, care realizează construcții în condițiile prezentei legi, au obligația de a executa integral construcțiile la termenul prevăzut în autorizație.
Construcțiile se consideră terminate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizația de construire.
În cazul când construcția nu a fost executată integral la termenul stabilit, autorizația se poate prelungi o singură dată, cu cel mult 1 an, de către organul care a emis-o"
Însă în nici un caz însă nu pot fi reținute disp. art.37 din Legea 50/2001, ce au fost invocate în cuprinsul Hotărârii nr. 66/12.12.2007 de către pârât, ca temei al revocării deciziei nr.25/18.07.1991 și care se referă la cu totul altceva:
" ART. 37: Dreptul de concesiune asupra terenului se transmite în caz de succesiune sau de înstrăinare a construcției pentru realizarea căreia el a fost constituit."
Mai mult, reclamantul în urma documentației depuse a primit o nouă Autorizație de construcție, cu nr. 51/28.05.2007, semnată de primar în temeiul atribuțiilor pe care acesta le are, așa cum sunt cuprinde în disp. art. 63 pct.( 5 ) lit. din Legea nr. 215/2001 republicată, de "emite avizele, acordurile și autorizațiile date în competența sa prin lege și alte acte normative" și arhitectul șef, a obținut mai multe avize, a început construcția, iar după aproximativ șase luni de la primirea autorizației, i-a fost comunicată Hotărârea nr. 66 prin care s-a revocat Decizia nr. 25/18.07.1991, ceea care îi atribuise în folosință terenul.
Pentru considerentele mai sus invocate, tribunalul a apreciat că acțiunea formulată de către reclamantul (fost ) - este întemeiată, și admis-o, a dispus anularea Hotărârii nr. 66 din 12.12.2007 a Consiliului Local al Comunei, privind revocarea Deciziei nr. 25 din 18.07.1991.
În temeiul art.274 procedură civilă, văzând că au fost solicitate cheltuieli de judecată, instanța a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 3574,3 RON, reprezentând onorariu de avocat și taxa de timbru, conform chitanțelor depuse la dosar.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâtul Consiliul Local, criticând-o pentru nelegalitate.
Reclamantul, prin întâmpinarea invocat excepția nulității recursului, în esență arătând că recursul nu a fost declarat de Consiliul Local, care nu a adoptat în prealabil o hotărâre în acest sens și nici nu a împuternicit vreo persoană pentru exercitarea acestei căi de atac. De altfel, reclamantul a mai arătat că, cererea de recurs nu a fost semnată de către primar care ar fi putut fi împuternicit de consiliul local, ci de o altă persoană al cărei nume nu este indicat în cerere.
Asupra excepției invocate, Curtea reține următoarele:
În cauză calitatea de pârât o are Consiliul Local, autoritate a administrației publice locale cu caracter deliberativ, potrivit art.23 din Legea nr.215/2001, iar decizia acestuia de a declara recurs în cauză, dat fiind caracterul colegial al consiliului, trebuie să îmbrace forma unei hotărâri adoptate în condițiile art.45 din aceleași act normativ. De asemenea, în ipoteza în care consiliul a decis în acest sens recursul trebuie semnat de către președintele de ședință care a condus lucrările cu ocazia adoptării hotărâri prin care s-a decis declararea recursului, respectiv de președintele de ședință, în exercițiu, la data promovării recursului.
Curtea, reține că, primarul este reprezentantul legal al unității administrativ teritoriale, conform art.21 din Legea nr.215/2001, dar nu și al consiliului local, astfel că pentru ca primarul să declare recurs în numele consiliului este necesară o hotărâre prin care primarul să fi fost mandatat în acest sens.
În speță, Curtea observă că recursul nu este semnat de președintele de ședință sau de către primar (semnare valabilă numai în ipoteza unui mandat din partea consiliului), ci de către o altă persoană, fără a se cunoaște despre cine este vorba. De asemenea, constată Curtea, recursul este semnat de către consilierul juridic, or, persoana în cauză nu este învestită în calitatea sa de consilier juridic de a declara recurs, ci doar de a redacta motivele de recurs și a înregistra la instanța competentă cererea, care în mod obligatoriu trebuie semnată de persoana dotată cu puterea juridică de a promova calea de atac a recursului.
În consecință, observă Curtea, recursul a fost declarat de persoane necompetente legal, fiind incidente prevederile art.105 alin.2 Cod procedură civilă, excepția invocată de reclamant fiind fondată, astfel că va fi admisă și, prin urmare, recursul pârâtului va fi constatat nul, motivele arătate de pârât în cererea de recurs urmând a numai fi examinate cercetarea acestora fiind superfluă în raport de admiterea excepției.
Văzând prevederile art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 3570 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul formulat de pârâtul Consiliul Local al comunei, împotriva Sentinței civile nr.480/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă pârâtul Consiliul Local al comunei să-i plătească reclamantului suma de 3570 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 5.XI.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
red. -04.12.2008
tehnored. -04.12.2008; 2 ex.
prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Ionel Barbă, Rodica Olaru
