Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1158/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--9.07.2007
DECIZIA CIVILĂ NR.1158
Ședința publică din 5 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta - SRL T împotriva sentinței civile nr. 462/28.05.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Direcția Regională Vamală T, Biroul Vamal T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea, văzând că s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 Cod procedură civilă și nemaifiind formulate alte cereri, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.462/28.05.2007 în dosar nr- Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâților Biroul Vamal T, B- Direcția Regională Vamală T și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia de regularizare nr. 23388 din 13.09.2006 Biroul Vamal Tas tabilit în sarcina reclamantei obligația de plată sumei de 2140 lei reprezentând drepturi vamale suplimentare, dobânzi și penalități de întârziere aferente operațiunii de import a unor bunuri materiale ca urmare a prezentării la vămuire a facturii nr. -/2002.
Împotriva acestei măsuri, reclamantul a formulat contestație înregistrată la Direția Finanțelor Publice și respinsă prin decizia nr- prin care s-a reținut că, deoarece la data importului au existat suspiciuni privind acordarea de preferințe vamale, Biroul Vamala conform prev. art.32 din Protocolul nr.4 a inițiat controlul a posteriori al autenticității dovezii de origine înscrisă pe factura -/15.04.2002.
La dosarul contestației s-a depus factura nr.-/15.04.2002 iar contestatoarea a precizat că această factură conține declarația exportatorului că produsele înscrise în această factură sunt produse originare din Comunitate.
Administrația vamală germana a comunicat B că la controlul a posteriori al declarației originale s-a constatat că exportatorul nu a întocmit și nu a semnat declarația pe factura, deci mărfurile acoperite de această factură nu sunt originare în sensul prevederilor Protocolului nr.4 anexa la Acordul European și nu beneficiază de regimul tarifar preferențial prevăzut de acord.
B prin adresa nr. adresa nr.31136, 31137, 31684/22.06.2006 înregistrată la Biroul VAMAL sub nr.17132/2006 a comunicat răspunsul autorității vamale germane că, mărfurile importate cu factura nr.-/15.04.2002 nu sunt originare în sensul prev. Acordului dintre România și Comunitatea Europeana, deci nu pot beneficia de tarif preferențial, în temeiul dispozițiilor art.100 din Codul Vamal al României adoptat prin Legea nr.86/2006.
Având în vedere informațiile furnizate de Administrația Vamală Germană, organul de soluționare al contestației concluzionează:
- declarația înscrisă de exportator pe factura nr.-/15.04.2002 în care se menționează că bunurile importate sunt din Comunitatea Europeana nu reflecta realitatea.
- Nu au fost respectate prevederile Protocolului nr.4 privind noțiunea de produse originare si metodele de cooperare administrativă.
- Nu poate fi acordat regim vamal preferențial pentru importul bunurilor acoperite de factura nr.-/15.04.2002.
La întocmirea Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite
de controlul vamal, organul vamal a avut in vedere aceste concluzii, drept urmare, diferențele de obligații vamale în sumă de 924 lei au fost stabilite legal.
Referitor la calcularea dobânzilor și penalităților de întârziere în suma de 1.216 lei se arată că, în ceea ce privește accesoriile în sumă de 1.216 lei, se reține că acestea reprezintă măsura accesorie în raport cu debitul în suma de 924 lei.
Debitul stabilit prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.13388/13.09.2006 nu a fost achitat in termenul legal drept pentru care s-au calculat dobânzi și penalități de întârziere in suma totala de 1216 lei.
Acest debit a fost calculat în baza prev.art.13 din OG nr.26/2001 pentru perioada 08.05.2002- 31.12.2003 iar pentru perioada 01.01.2004- 13.09.2006 in conformitate cu prev. art.115 alin.1 din OG nr.92/2003 republicata.
Deoarece in sarcina contestatoarei a fost reținut ca fiind datorat un debit de natura drepturilor vamale aferente importului de obiecte îmbrăcăminte, aceasta datorează dobânzile și penalitățile de întârziere aferente în sumă de 1216 lei, drept pentru care contestația a fost respinsă ca netemeinică și pentru aceasta sumă.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație, pe care tribunalul a considerat-o neîntemeiată și a respins-o, pentru următoarele considerente:
Ca urmare a controlului a posteriori inițiat de organele vamale, Oficiul Central de reverificare a din a comunicat organelor vamale române ca vânzătorul indicat în factura menționată a semnat factura, însă nu a întocmit și semnat declarația de origine aflată pe acestea, motiv pentru care nu se poate confirma că în cazul mărfurilor menționate în factură este vorba de mărfuri de origine în sensul Tratatului CE-România. Reclamanta susține că elementul definitoriu avut în vedere de legiuitor pentru acordarea unui regim preferențial și care primează este originea mărfii, dar deși instanța i-a pus in vedere să depună la dosar acte din care sa rezulte originea mărfii, aceasta nu s-a conformat celor dispuse de instanță și nu a depus documente care să combată adresa vămii germane.
Reclamanta a arătat că autoritatea țării exportatoare este în drept să cenzureze autenticitatea mărfii, ceea ce s-a și întâmplat, întrucât oficiul de reverificare a originii a infirmat originea mărfurilor care au fost importate cu factura -/2002.
Ca urmare, în lipsa unor alte documente care să reconfirme originea mărfii, de exemplu un certificat de origine eliberat ulterior, autoritățile vamale române în mod corect au procedat la recalcularea datoriei vamale constatând că nu au fost respectate prevederile Protocolului 4 privind noțiunea de produse originare.
În ceea ce privește accesoriile creanței fiscale, acestea au fost calculate în conformitate cu art. 13 din OG 26/2001 si art.115 din proc.fiscala.
Așa fiind, in conformitate cu art. 18 din 554/2004 tribunalul a respins acțiunea ca nedovedită.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamanta - SRL
În motivarea recursului a arătat, în esență, că tribunalul a considerat în mod nelegal că - SRL T nu beneficiază de un regim tarifar preferențial, în opoziție cu prevederile Protocolului nr.4 referitor la definirea noțiunii de " produse originare", fără a ține seama de faptul că exportatorul și-a reînnoit declarația de origine, la nivelul anului 2007; că autoritatea vamală a țării exportatoare este în drept a cenzura autenticitatea și veridicitatea declarației de origine a mărfurilor, dar nu și autoritățile vamale române; că hotărârea judecătorească recurată este nelegală pentru că validează un act nelegal al autorităților vamale române care modifică regimul tarifar acordat inițial, atâta timp cât declarația de origine a exportatorului nu a fost constatată ca fiind falsă; că accesoriile creanței fiscale au fost stabilite nelegal de autoritatea vamală.
Recursul este nefondat.
1) Reclamanta în dovedirea originii comunitare a mărfii importate, a prezentat factura nr.-/15.04.2002, însă urmare a verificărilor efectuate la cererea autorităților vamale române, autoritățile vamale germane constatând iregularități cu privire la factura amintită, au comunicat că nu pot confirma că mărfurile importate de reclamantă au origine comunitară.
Conform art.16 din Protocolul nr.4 originea comunitară a bunurilor importate se face pe baza următoarelor documente: fie a unui certificat de circulație a mărfurilor EUR 1, al cărui model figurează în anexa III; fie în cazurile menționate la art.221 paragraful 1, unei declarații, al cărei text figurează în anexa nr.IV, dată de exportator pe o factură, pe o notă de livrare sau pe orice alt document comercial care descrie produsele în cauză, suficient de detaliat pentru a permite identificarea lor ( denumită declarație pe factură).
În condițiile în care Oficiul Central de Reverificare a din, la o verificare ulterioară, a precizat că nu poate confirma în cazul mărfurilor menționate în factură că este vorba de "produse originare din Comunitate" indiferent că este vorba de motive de ordin tehnic cum este cum este cazul în speță, reclamanta nu poate beneficia de facilitățile vamale prevăzute în Protocol în lipsa unor probe care să ateste originea mărfurilor.
Verificarea ulterioară s-a făcut la cererea autorităților române, potrivit art.32 din Protocolul nr.4, la data importului autoritățile române apreciind că există suspiciuni cu privire la acordarea de preferințe vamale.
2) Contrar susținerilor reclamantei, autenticitatea, veridicitatea și conformitatea declarației de origine a mărfurilor, în speță, au fost verificate de autoritatea competentă germană, conform art.21 din Protocolul nr.4, care a precizat că nu poate confirma originea comunitară a mărfurilor importate de - SRL. În aceste condiții reclamanta nu se poate prevala de factura la care face trimitere pentru că în urma reverificării efectuate de autoritatea germană mențiunile din factura -/15.04.2002 nu mai pot fi luate în considerare ca dovadă a locului în care au fost produse.
Desigur că autoritatea germană nu a negat originea comunitară a mărfurilor, dar în condițiile în care factura în discuție nu poate prezenta o dovadă a originii produselor, iar reclamanta nu a adus dovezi noi care să ateste acest lucru, ea nu poate beneficia de regim vamal preferențial.
Curtea constată că reclamantei i s-a pus în vedere să producă probe în acest sens, dar nu a făcut acest lucru.
De asemenea, constată Curtea, că și în recurs a beneficiat de amânări ale judecării cauzei pentru a putea aduce probe în susținerea originii comunitare a mărfurilor, mai mult, că a solicitat și a obținut suspendarea judecății pentru face această probă, în perioada 20 februarie 2008 -8 octombrie 2008, dar nici în această fază procesuală - SRL nu a dovedit cele susținute în cererea de chemare în judecată.
3) Conform celor mai sus reținute de C, reclamanta nu a produs probe pentru a dovedi originea comunitară a mărfurilor, în urma lipsirii de efecte a mențiunilor din factura prezentată inițial, organele vamale, în considerarea prevederilor art.100 (3) din Codul Vamal al României au emis decizie de regularizare, reclamanta-titular al operațiunii vamale- fiind obligată la plata diferenței de drepturi vamale de import.
4) în sumă de 1216 lei au fost calculate de către pârâtă potrivit nr.OG26/2001 și nr.OG92/2003, corect de la data importului.
5) În condițiile în care suspendarea executării actului administrativ atacat, conform art.15 din Legea nr.554/2004, operează până la soluționarea irevocabilă a cauzei, moment ce, coincide cu pronunțarea prezentei decizii, Curtea constată că discutarea acestei critici din recurs este superfluă.
Așa fiind, Curtea conform art.312 (1) Cod procedură civilă, constatând că recursul împotriva sentinței civile nr. 462/28.05.2007 este nefondat îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL T, împotriva Sentinței civile nr.462/28.05.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 5.XI.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
red. -24.11.2008
tehnored. -25.11.2008; 2 ex.
prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Ionel Barbă, Rodica Olaru
