Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1165/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1165/CA/2009
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul PREFECTUL JUDEȚULUI S - împotriva sentinței nr.275/CA/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei interveniente Asociația de proprietari CT 10/1 Sibiu.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din data de 20.10.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub dosar nr.834/2006 al Tribunalului Sibiu, reclamantul Prefectul județului Sibiu a solicitat anularea autorizației de construire nr.208/4.05.2005 emisă de pârâtul Primarul municipiului Sibiu pentru locuința din - nr.3 A,ca fiind dată cu încălcarea condițiilor privind orientarea față de punctele cardinale, amplasarea în interiorul parcelei, amplasarea față de aliniament, procentul de ocupare a terenului.
În drept s-au invocat prev. 50/1991, Ordinul 21/N/2000, Regulamentul General de Urbanism, Regulamentul Local de Urbanism.
Prin sentința civilă nr.718/C/2006 Tribunalul Sibiua admis acțiunea astfel cum a fost formulată și s-a dispus anularea autorizației de construire 208/2005.
Pentru a hotărî astfel, a reținut tribunalul că autorizația atacată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor Codului civil și ale regulamentelor de urbanism.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Sibiu, care i-a adus critici de nelegalitate și netemeinicie, susținând că la emiterea autorizației de construire au fost respectate prevederile legale, în vigoare,art.3,6,7 și urm. din Legea 50/1991, casa fiind amplasată conform prevederilor Codului civil, adică la o distanță de 4,30 față de clădirea învecinată.
A învederat recurentul că ulterior aprobării nr.245/2002 privind aprobarea " acces" la imobilul în cauză, Inspecția de Stat în construcții a verificat documentația care a stat la baza adoptării hotărârii, fără a formula obiecțiuni.
Referitor la art.30 din Regulamentul General de Urbanism, a susținut recurentul că nu este aplicabil în speță, nefiind vorba de clădiri amplasate izolat sau cuplate.
În privința procentului de ocupare a terenului, a susținut că este de 53,81%, sub limita legală de 55%.
Prin Decizia nr.1321/CA/2006 Curtea de Apel Alba Iuliaa admis recursul pârâtului și a casat hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe,reținând că hotărârea nu este motivată și nu s-au administrat probe suficiente pentru a identifica suprafața reală a terenului,procentul de ocupare a terenului,raportat la Regulamentul General de Urbanism și Regulamentul Local de Urbanism,cu ocazia rejudecării instanța urmând să pună în discuția părților și necesitatea efectuării unei expertize tehnice.
Cauza s-a reînregistrat la Tribunalul Sibiu sub dosar nr-, unde s-a formulat o cerere de intervenție în interesul reclamantului de către Asociația de Proprietari a blocului 5 - -,precum și o cerere de intervenție în interesul pârâtului a numiților și.
În rejucare s-a administrat ca probă expertiza tehnică.
Prin Sentința nr.275/CA/04 05 2009 Tribunalul Sibiua respins acțiunea reclamantului și cererea de intervenție în interesul reclamantului și a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că acțiunea reclamantului este nefondată deoarece autorizația de construire nr. 208/2005 conține toate documentele prevăzute de Legea nr. 50/1991. Certificatul de urbanism nr. 1602/17.08.2004 a avut în vedere suprafața parcelei înscrisă în CF, iar procentul de ocupare a terenului stabilit de maxim 55%, a avut în vedere că zona pentru care s-a emis autorizația de construire se află situată în "zona de locuințe individuale mici" conform adresei 65326/18.11.2005 emisă de Primărie.
Prevederile art. 18 din Regulamentul Local de Urbanism coroborat cu art. 30 alin. 2 din Regulamentul General de Urbanism se referă la parcelare - ca operațiune de divizare a unei suprafețe de teren în minimum 4 loturi alăturate și la autorizarea executării parcelării, ori în speță, este vorba de anularea autorizației de construire și nicidecum a unei autorizații de executare a parcelării, care la data efectuării îndeplinea condițiile impuse de art. 30 lit. b din Regulamentul General de Urbanism, respectiv suprafața minimă a parcelei de 150. pentru clădiri înșiruite și de minimum 20. pentru clădiri amplasate izolat sau cuplate. S- a apreciat că în cauză au fost respectate și prevederile art. 612 Cod civil, distanța dintre noile construcții care au vedere spre proprietatea vecină trebuie să fie de cel puțin 1,9 între zidul pe care se deschid aceste vederi și proprietatea vecină ori așa cum rezultă din planul de situații depus la fila 230 dosar, distanța față de blocul intervenienților este de 4,54 și de 3,25 față de balcoane, astfel că nu se impune retragerea casei cu 1,9 față de aliniamentul dintre proprietatea privată și cea publică.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul Prefectul Județului Sibiu solicitând a se dispune modificarea acesteia și admiterea acțiunii în contencios administrativ formulată în sensul de a se anula autorizația de construire nr.208/4 04 2005
În motivarea recursului reclamantul arătă că a promovat acțiunea la sesizarea expresă a Inspectoratului Județean în Construcții Sibiu nr.149 S/19.01.2006 și că în mod greșit s-a reținut că autorizația a fost emisă cu respectarea art.2 din Legea 50/1991, întrucât construcția autorizată nu respectă aliniamentul din zonă, distanța minimă de amplasare încălcându-se prevederile art.24 din, distanța normală cu privire la stingerea incendiilor și în general regulile stricte de amplasare construcțiilor prevăzute în 536/1997, pentru subzona rezidențială cu locuințe mici P,POT-ul este depășit atât raportat la cel aferent corectei încadrări în zonă -40 %,cât și raportat la cel impus prin certificatul de urbanism de 55%,având în vedere suprafața reală a terenului,fiind de 56,17%.În ce privește condițiile de parcelare impuse de art.18 din și 30 alin.2 din nu au fost respectate cerințele privind dimensiunea laturilor parcelei așa cum rezultă din raportul de expertiză.
În drept se invocă prevederile art.304 pct 8,9 și 304 /1 pr. civilă.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Prin întâmpinare și concluzii scrise pârâtul și intervenienții în interesul acestuia solicită respingerea recursului,apreciind că instanța a făcut o corectă interpretare a probelor și a prevederilor legale,iar intervenienta în interesul reclamantului solicită admiterea recursului,așa cum a fost formulat.
Instanța apreciază recursul ca fondat în sensul că se impune în cauză o suplimentare a probațiunii,plecând tocmai de la adresele contradictorii și susținerile contradictorii ale reclamantului și pârâtului privind încadrarea în zonă.
Astfel instanța consideră necesar ca printr-o expertiză tehnică să se procedeze la identificarea parcelei pe care s-a autorizat executarea construcției raportat la prevederile,pentru a verifica dacă în certificatul de urbanism s-a făcut o corectă încadrare în zonă, aceasta fiind necesară pentru a verifica dacă este corect impus procentul de ocupare al terenului. Expertul tehnic numit în cauză la rejudecare în fața instanței de fond a arătat că nu se poate pronunța asupra acestui aspect-fila 226 dosar rejudecare - astfel că în cauză nu a fost stabilit un aspect esențial de la care să pornească analiza respectării cerințelor impuse prin reglementările urbanistice.
De asemenea,se impune ca prin expertiză tehnică de specialitate să se stabilească dacă prin amplasamentul și dimensiunile preconizate ale construcției în litigiu este afectat gradul de însorire al apartamentelor situate la parterul și etajul 1 al blocului 5 de pe - din perspectiva Ordinului 536/1997 al Ministrului Sănătății.
Pentru aceste considerente se impune admiterea recursului,casarea hotărârii cu reținerea cauzei la această instanță în scopul administrării unei expertize cu obiectivele de mai sus,având în vedere că în cauză s-a dispus într-un prim ciclu procesual trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond,în temeiul art.20 alin.3 din Legea 554/2004. Se va stabili termen de judecată la 24 noiembrie 2009 pentru când vor fi citate părțile.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul PREFECTUL JUDEȚULUI S împotriva sentinței nr.275/CA/4.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- și în consecință:
Casează hotărârea atacată și reține cauza spre rejudecare în fond.
Stabilește termen de judecată la 24 noiembrie 2009 pentru când vor fi citate părțile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 X 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
8 ex./20.11.2009
Jud.fond -
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Marius Ionel Ionescu, Mariana
