Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1172/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 1172/CA/2009
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI H împotriva sentinței nr.816/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul intimat asistat de av., lipsă fiind pârâtul recurent.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul de față este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamantului intimat solicită respingerea ca nefundat a recursului declarat de pârât și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate. Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar. Arată că în cauză nu sunt incidente prev.OUG 121/1998, reclamantul nefiind cadru militar, ci funcționar public cu statut special.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la ribunalul Hunedoara sub dosar nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Politie al județului H solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea deciziei de imputare nr. -/17.10.2008 și să fie obligat pârâtul la restituirea sumei de 500 lei reținută din drepturile sale salariale ca urmare a emiterii deciziei de imputare.
Se solicită cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul arată că este ofițer de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului H și în mod nelegal s-a imputat suma de 500 lei constituită din cheltuielile de judecată acordate de Judecătoria Deva petentului ca urmare admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului - verbal de contravenție seria - nr. -.Astfel reclamantul susține că decizia de imputare a fost emisă în temeiul actului normativ ce reglementează răspunderea materială a militarilor,lege ce nu poate opera în speța de față, ci chiar dacă ar opera nu sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii materiale.
Reclamantul mai arată că nu se poate atrage răspunderea sa materială întrucât dacă reprezentantul Inspectoratului de Poliție al județului H s-ar fi prezentat în instanță și ar fi motivat recursul,alta ar fi fost hotărârea primei instanțe și a instanței de recurs.
Prin sentința nr.816/CA/15.04.2008 Tribunalul Hunedoaraa admis acțiunea reclamantului, a anulat decizia de imputare nr.-/17.10.2008 a H, a obligat pârâtul să-i restituie reclamantului suma de 500 lei reținută din drepturile salariale și să-i plătească acestuia 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că răspunderea materială poate fi angajată, doar în condițiile prevăzute de art. 2 coroborat cu art. 12 din OG nr. 121/1998 pentru pagube în legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare provocate de gestionari, militari când primesc, transportă,păstrează și eliberează bunuri materiale și valori, comandanții sau șefii de unități;autorul faptei în alte situații decât cele prev. de art. 6 alin. 1, persoana vinovată, dacă fapta constituie infracțiune, iar analizând textul de lege sus menționat se constată că fapta săvârșită de reclamant nu se regăsește în nici una din situațiile prevăzute de lege.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul H solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantului și a menținerii deciziei de imputare atacată.
În motivarea recursului se invocă prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă constând în interpretarea și aplicarea greșită a legii de către instanța de fond, constând în aceea că în opinia pârâtului răspunderea materială a polițiștilor pentru pagube produse din vina lor și în legătură cu serviciul, unor terțe persoane fizice la a căror reparare a fost obligată instituția publică de care aceștia aparțin poate fi atrasă în temeiul art.5 și 12 lit.d din OG nr.121/1998, art.63(1) din Legea nr.360/2002 și art.9 raportat la art.2 din OG nr.121/1998.
În ce privește aprecierea probelor pentru a stabili existența condițiilor pentru antrenarea răspunderii, pârâtul apreciază că în speță s-au dovedit toate elementele răspunderii materiale - prejudiciul de 500 lei, cauzat prin obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate unei terțe persoane căreia i-a fost admisă acțiunea împotriva procesului verbal de contravenție încheiat de reclamant în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe motivul nulității acestuia lipsind descrierea faptei, respectiv procesul verbal fiind scris de reclamant ilizibil, nefiind semnat de martor asistent și fapta nefiind săvârșită de contravenient.
Recurentul susține că prevederile art.56 din Legea nr.360/2002 nu sunt aplicabile cauzei, căci exonerarea de răspundere astfel reglementată presupune o acțiune a polițistului în limitele legii.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Reclamantul intimat nu a depus întâmpinare.
Recursul pârâtului este nefondat.
În speță, cadrul legal al antrenării răspunderii materiale a polițiștilor pentru fapte ilicite, în legătură cu serviciul, cauzatoare de prejudicii terțelor persoane pentru care unitatea angajatoare a fost ținută să răspundă există, fiind cel prev.de art.63 al.1 din Legea nr.360/2002 raportat la art.9 din OG nr.121/1998, cu trimitere la art.2 și respectiv art.12 lit.D din OG nr.121/1998.
Astfel, potrivit art. 63alin.1 din Legea 360/2002 " Polițistul răspunde pentru pagubele cauzate patrimoniului unității, potrivit legislației aplicabile personalului civil din Ministerul Administrației și Internelor." Legislația care reglementează răspunderea materială a personalului civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor este cea care se aplică militarilor conform art.9 raportat la art.2 din OG 121/1998.Astfel rt. 9 din OG 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor stipulează că revederilep. ordonanței se aplică și militarilor aflați în misiune în afara granițelor țării, precum și salariaților civili din structura instituțiilor publice prevăzute la art. 2. Art. 2 nominalizează și Ministerul d e Interne printre instituțiile publice cărora li se aplică reglementarea. Prin urmare Ordonanța 121/1998 se aplică și polițiștilor așa cum corect a reținut instanța de fond. Însă,în ce privește situațiile în care se antrenează răspunderea materială,într-adevăr instanța a apreciat greșit că antrenarea răspunderii poate avea loc doar în cazul prevăzut la art.2 din OG 121/1998,anulând decizia de impunere pentru că nu ar fi emisă pentru o pagubă în legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale, provocate de polițiști din vina acestora și în legătură cu îndeplinirea serviciului sau a atribuțiilor de serviciu.Sub acest aspect instanța de recurs urmează să substituie motivarea apreciind că în situația concretă pârâtul putea invoca în principiu antrenarea răspunderii materiale în temeiul art. 12 litera D raportat la art.5 din OG 121/1998.Astfel art.12 prevede că răspunderea materială a militarilor este angajată în cazul producerii unor pagube, după cum urmează: " În sarcina autorului faptei, când pagubele sunt produse în alte situații decât cele prevăzute la art. 6 alin. (1)".
Situația reglementată la art.5 se încadrează în această categorie, prevederile art.5 având următorul conținut: " militarii răspund material pentru pagubele produse, din vina lor și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar, terțelor persoane fizice sau juridice, la a căror reparare a fost obligată instituția publică de care aceștia aparțin." În cele ce urmează instanța va analiza dacă decizia de imputare este legal emisă,raportat la prevederile art.5 din OG 121/1998 mai sus citate.
Reclamantului i-au fost imputate cheltuielile de judecată la care a fost obligat pârâtul H în dosarul- ca urmare a admiterii plângerii petentului, anulându-se procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției Seria - nr.-/21.01.2008 încheiat de reclamant.
Instanța care a pronunțat sentința civilă nr.1960/7.05.2008 - Judecătoria Deva - a reținut că procesul verbal de contravenție este afectat de nulitate absolută conform art.17 din OG nr.2/2001, deoarece fapta este descrisă sumai și neinteligibil, ceea ce echivalează cu lipsa descrierii faptei.
Totodată s-a reținut că deși petentul a refuzat să semneze procesul verbal și existau martori, agentul constatator nu a menționat vreunul dintre acești martori în procesul verbal conform art.19 din OG nr.2/2001.
Hotărârea de mai sus a fost recurată, însă recursul nu a fost motivat, astfel că prin Decizia nr.617/R/2008 Tribunalul Hunedoaraa constatat nul recursul
Instanța apreciază că în mod greșit pârâtul a imputat cheltuielile de judecată la care a fost obligat în procesul de fond privind plângerea contravențională reclamantului cât timp acesta - prin reprezentanții săi - nu a făcut toate demersurile necesare a desființa, a modifica hotărârea judecătorească.
Dacă pârâtul ar fi motivat în termen recursul și hotărârea instanței de fond ar fi rămas irevocabilă pentru considerentele menționate în urma analizării pe fond a recursului, prejudiciul ar fi fost imputabil exclusiv agentului constatator - în persoana reclamantului, însă în condițiile în care recursul nu a fost motivat se apreciază că pârâtul nu a întreprins toate demersurile juridice necesare pentru a-și apăra actul de constatare a contravenției, existând o altă faptă ilicită care concură direct la producerea prejudiciului, decât cea imputată reclamantului.
Prin urmare, instanța apreciază că nu erau întrunite condițiile art.5 din OG nr.121/1998 pentru antrenarea răspunderii materiale a reclamantului, astfel că în mod corect decizia de imputare trebuia anulată cu consecința restituirii sumei de 500 lei în favoarea reclamantului.
Cum soluția instanței de fond este în concordanță cu cele de mai sus, va fi menținută, substituindu-se motivarea în sensul celor expuse anterior.
Nefiind incidente prevederile art.3041, 304 pct.9 Cod pr.civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul pârâtului.
În cauză se va face aplicarea prevederilor art.274 Cod pr.civilă, pârâtul recurent ca parte căzută în pretenții va fi obligat să plătească reclamantului intimat cheltuielile de judecată din recurs în sumă de 700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI H împotriva sentinței nr.816/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
Obligă recurentul pârât să plătească intimatului reclamant 700 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact./4 ex./15.12.2009
Jud.fond
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Mariana Claudia Clonța
