Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1181/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 1181/CA/2009
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâtele S și prin DIRECȚIA PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B împotriva sentinței nr.385/CA/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru pârâta recurentă DGFP S, lipsă fiind pârâta recurentă prin DIRECȚIA PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B și reclamantul intimat SPITALUL CLINIC DE PEDIATRIE
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul de față este scutit de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
Din partea reclamantului intimat s-a transmis prin fax la dosar întâmpinare.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâtei DGFP S susține recursul formulat de aceasta, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei. Fără cheltuieli de judecată.
În ce privește recursul declarat de pârâta prin DIRECȚIA PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B solicită admiterea acestuia.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea în contencios administrativ -fiscal înregistrat la ribunalul Sibiu la nr-, reclamantul Spitalul Clinic de Pediatrie Sibiu a chemat în judecată pârâții Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Sibiu și Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, solicitând ca prin hotărârea judecătoreasă ce se va pronunța:
- anularea Deciziei nr. 115/10 10.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu
- anularea Deciziei de impunere nr. 3/26.08.2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală -Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Sibiu
În motivarea acțiunii, se susține, în esență că, Raportul de Inspecție Fiscală nr. 7491/2008 întocmit în urma inspecției fiscale parțiale efectuate în perioada 05.08.2008 - 21.08.2008, în domeniul accizelor la sediul reclamantului, precum și Decizia de nr. 3/2008 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată reprezentând accize în cuantum de 3816 lei și majorări de întârziere acciză în cuantum total de 1534 lei, pentru neîndeplinirea obligației stipulată la punctul 22.7 din HG 44/2004 sunt nelegale, întrucât, pe de o parte, reclamantul a depus situațiile centralizatoare prevăzute de alin. 14, chiar dacă s-a depășit termenul prevăzut de legiuitor, legiuitorul nesancționând depunerea situațiilor peste termen, ci doar neprezentarea acestor situații centralizatoare, iar pe de altă parte, Legea Nr. 571/2003 nu prevede obligația de a depune situațiile centralizatoare trimestrial, iar normele metodologice de aplicare nu prevăd vreo sancțiune în caz de prezentare cu întârziere a situațiilor centralizatoare, ci doar o sancțiune pentru neprezentare.
În drept, se invocă dispozițiile art. 201 din Legea nr. 571/2003, art. 205 și următoarele Cod Procedură Fiscală, HG nr. 44/2004 pct. 23.7 alin. 14, 15 și 17.
Prin sentința nr.385/CA/30 06.2009 Tribunalul Sibiua admis acțiunea reclamantului, s-au anulat actele atacate respectiv Decizia nr. 115/10 10.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu și Decizia de impunere nr. 3/26.08.2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală -Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Sibiu
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul beneficia pentru cantitățile de combustibil accizabil achiziționat de pe piața internă în perioada 2007 - 2008 de scutire de la plata accizelor conform art.200 Cod fiscal, potrivit autorizațiilor de utilizator final. Faptul că a depus cu întârziere situația centralizatoare privind cantitățile de produse energetice achiziționate în decursul unui trimestru, cantitățile utilizate și stocul rămas neutilizat, a apreciat instanța nu atrage sancțiunea prevăzută în art.22.7 din nr.HG44/2004 de plată a accizelor aferente acestor produse în lipsa anulării autorizației de utilizator final, sancțiunea poate fi aplicată dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile privind nedepunerea situațiilor și anularea autorizației de utilizator final.
Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale și Sibiu solicitând a se dispune modificarea acesteia și respingerea acțiunii reclamantului, cu consecința păstrării actelor administrativ fiscale atacate.
În esență, recurentele susțin că instanța de fond a interpretat greșit prevederile legii, ale normelor metodologice de aplicare a art.200 Cod fiscal cuprinse în art.22 alin.28 din nr.HG44/2004, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă. Astfel, recurentele apreciază că acest text de lege trebuie interpretat în sensul că depunerea cu întârziere (peste data de 15 lunii următoare trimestrului ce s-a încheiat) a situațiilor centralizatoare echivalează cu anularea autorizației de utilizator final și astfel trebuie calculate și plătite accizele de care utilizatorul a fost scutit, existând o opțiune a organului de control între anularea autorizației și plata accizelor, cu atât mai mult cu cât reclamantul a recunoscut că a depus cu întârziere situația centralizatoarea produselor energetice.
Intimatul reclamant prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanța a interpretat corect prevederile legale.
Recursurile pârâtelor sunt nefondate potrivit următoarelor considerente:
Așa cum rezultă din raportul de control fiscal încheiat la 21.08.2008, reclamantul este instituție medicală, iar în perioada 2007 - 2008 desfășurat activități privind achiziționarea de pe piața internă a produsului accizabil - alcool etilic rafinat 96% pentru care a beneficiat de scutire de la plata accizelor, fiindu-i emise autorizația de utilizator final nr.17/8 06.2007, în baza căreia reclamantul a achiziționat 150 litri. La sfârșitul lunii iulie 2008 reclamantul mai deținea în stoc 41,5 din produsul autorizat.
S-a reținut că reclamantul a depus la 6 02 2008 situația centralizatoare pentru perioada iunie -decembrie 2007,în 1 04 2008 pentru perioada februarie - martie 2008 și apoi lunar până în august 2008. În cauză sunt incidente prevederile ar 200 Cod fiscal potrivit cărora " unt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic și alte produse alcoolice prevăzute la art. 162, atunci când sunt: f) utilizate în scop medical în spitale și farmacii"
Potrivit art.200 alin.2 Cod fiscal " modalitatea și condițiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1), precum și produsele utilizate pentru denaturarea alcoolului vor fi reglementate prin norme". De menționat că pentru perioada controlată pct.22.14 din Normele metodologice de aplicare a art.200 prevede că " n toate situațiile de scutire directă, scutirea se acordă pe baza autorizației de utilizator final. Această autorizație se eliberează tuturor utilizatorilor care achiziționează produse în regim de scutire de la plata accizelor.", iar conform pct. 27 "Operatorii economici care dețin autorizație de utilizator final au obligația de a transmite autorității fiscale emitente a autorizației, lunar, până la data de 15 lunii următoare celei pentru care se face raportarea, o situație privind achizițiile de alcool etilic în regim de scutire directă, care va cuprinde: cantitatea de alcool etilic achiziționată, cantitatea de alcool etilic utilizată în scopul pentru care a fost acordată scutirea, stocul de alcool etilic la sfârșitul lunii, cantitatea de produs finit rezultată. La pct.28 se prevede ca sancțiune pentru neprezentarea situației centralizatoare anularea autorizației și plata accizelor aferente cantităților achiziționate și utilizate în scopul pentru care a fost emisă autorizația.
Interpretarea instanței de fond în sensul că plata accizelor este subsecventă anulării autorizației de utilizator final, este corectă pentru că scutirea este condiționată de existența autorizației de utilizator final conform pct.22 alin.28 din norme, ori cât timp această autorizație rămâne valabilă, garantează scutire de la plata accizelor pentru cantitățile de produse admise. Nu se poate susține nici că în cazul neprezentării situației centralizatoare, organele fiscale teritoriale au opțiunea între anularea autorizației de utilizator final și plata accizelor de care a fost scutit titularul autorizației căci textul normativ este clar și impune aplicarea cumulativă a celor două "neprezentarea situației centralizatoare atrage anularea autorizației și o data cu aceasta plata accizelor" nefiind prevăzute ca sancțiuni alternative pentru care ar fi trebuit ca formularea să fie "anularea autorizației sau plata accizelor".
Cum nu sunt incidente motive de modificare a hotărârii conform art.304 pct.7 și 9, art.304/1 Cod pr.civilă, instanța va respinge ca nefondate recursurile pârâtelor în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, păstrând hotărârea instanței de fond ca legală.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele DGFP S și prin DIRECȚIA PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B împotriva sentinței nr.385/CA/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored./5 ex./05.11.2009
Jud.fond
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Mariana Claudia Clonța
