Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1232/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara OPERATOR -2928
Secția contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr--18.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1232
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr.418/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Consiliul Local, și și intervenienții intimați și, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, pentru reclamanta-recurentă lipsă se prezintă avocat, în reprezentarea pârâtului Intimat Consiliul Local se prezintă avocat, lipsă fiind pârâții intimați și și intervenienții intimați și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului intimat Consiliul Local, domnul avocat solicită respingerea recursului. Depune concluzii scrise.
După dezbateri, dar nu înainte de ridicarea ședinței de judecată, se prezintă pentru pârâții intimați lipsă avocat, care depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamanta a chemat in judecata pe paratul CONSILIUL LOCAL solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună anularea HCL nr.7/2008, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, sunt întrunite condițiile art.7 alin. 1 al Legii nr.554/2004, respectiv a solicitat revocarea actului administrativ atacat prin plângerea prealabila introdusa in termen la autoritatea emitenta. A formulat plângerea prealabila la 13.03.2008 sub nr.1950, in condițiile in care i s-a comunicat hotărârea atacata, la cerere, in 26.02.2008, conform plicului atașat in copie, in interiorul termenului legal de 30 de zile de la.comunicare. La 28.03.2008 i se comunica faptul ca plângerea prealabila prin care am solicitat revocarea actului administrativ atacat a fost respinsa, respectiv"nu se aproba".În primul rând, s-a procedat la aceasta vânzare in condițiile in care instituția Primarului a fost notificata cu privire la existenta unui litigiu cu privire la folosința acestui imobil, respectiv subsemnata si minora sunt de asemenea titularii unui drept de folosința a unei părți din imobil, motiv pentru care a solicitat instanței de judecata partajul de folosința al imobilului menționat, in contradictoriu cu titularul de contract și instituția Consiliului Local. În asemenea condiții, adoptarea acestei hotărâri, după comunicarea citației pentru procesul antemenționat, este o dovada de rea-credința evidenta din partea acestei instituții.
Reclamanta arata ca, dețin drepturi locative cu privire la imobilul a cărui înstrăinare s-a hotărât, fiind înscrisa in contractul de închiriere, aceasta hotărâre ii aduce o vătămare directa, fiind pasibila a rămâne în stradă împreună cu copilul sau minor. Acest fapt este cu atât mai condamnabil în condițiile în care, așa cum a arătat, a intentat acțiune judecătorească pentru constatarea drepturilor sale locative.
În ce privește temeiul legal al hotărârii, a arătat că, în mod incorect s-a menționat in preambulul hotărârii ca temei legal Legea nr.114/1996 cu modificările si completările ulterioare, deoarece nici un articol din aceasta lege nu îndreptățește autoritatea locala a proceda la vânzarea imobilelor, cu atât mai mult cu cat Raportul Curții de Conturi din 2007 cu privire la modul de gestionare a proprietății comunei, publice sau private, a arătat în mod concret că temeiul legal pentru înstrăinarea imobilelor proprietate a Statului, în administrarea comunei, este Legea nr. 112/1995 în condițiile expres menționate în acel act normativ. Același raport a reținut în sarcina autorităților locale un prejudiciu considerabil, datorită vânzărilor la preturi subevaluate, fapt ce a generat daune importante bugetului statului.
La termenul din data de 22.09.2008 au depus cerere de intervenție în interes propriu și, însă văzând extrasul CF în care nu apar ca proprietari cei doi intervenienți, tribunalul prin încheierea de ședință de la acea dată a respins cererea de intervenite în interes propriu ca fiind făcută de persoane care nu au legătura cu obiectul cauzei.
Reclamanta a depus la dosar o cerere de chemare în judecată împotriva pârâților si, ca subdobânditori ai imobilului în litigiu.
S-a invocat excepția lipsei de obiect și excepția procesuală a lipsei calității procesuale active a reclamantei de a solicita anularea HCL nr.7/31.01.2008, pentru faptul că, odată cu rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței de divorț dintre reclamantă și fostul soț, au încetat drepturile locative ale reclamantei și ale fiicei acesteia. Pe de altă parte, reclamanta nu făcea parte din categoria "familie", în accepțiunea art.17 din Legea nr.114/1996.
Pârâtul CONSILIUL LOCAL a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat lipsei de interes a reclamantei, iar pe fondul cauzei respingerea acesteia ca neîntemeiată, deoarece, așa cum rezultă și din actele depuse de către intervenienți, reclamanta, în urma admiterii acțiunii de divorț nu mai justifică nici o calitate pentru a locui în acel imobil. Reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004 de persoana interesată, reclamanta, nu face parte din categoria "familie" așa cum prevede art. 17 din Legea nr. 114/1996.
Pârâtul mai arată că, nu poate fi reținut nici un motiv pentru care să se dispună anularea acestei Hotărâri de Consiliu Local. Faptul că Instituția Primarului a fost notificată cu privire la existența unui litigiu privitor la folosința acestui imobil, nu înseamnă că s-ar realiza încălcarea vreunui act normativ referitor la adoptarea unui HCL privitor la vânzarea acestui bun.
Totodată, s-a arătat ca, titulari ai contractului de închiriere al acestui imobil au fost intervenienții și, reclamanta din prezentul dosar, neavând niciodată un drept locativ asupra acestui imobil. Din nefericire în urma pronunțații divorțului dintre reclamantă și fiul intervenienților s-a stins orice drept al reclamantei (eventual- în calitate de nora) de a solicita vreun drept de folosință asupra acestui imobil.
În ceea ce privește susținerea că au fost indicate temeiuri legal al Hotărârii Legea nr.114/1996 și nu Legea nr. 112/1995, nu înțelege de unde a dedus reclamanta că ar fi trebuit să fie ca temei al HCL nr. 7/2008 Legea nr. 112/1995. Legea nr.114/1996 alături de alte acte administrative și acte normative au fost reținute ca temei de drept al acestui HCL si nu înțelege motivarea reclamantei ca ar fi trebui invocat alt temei de drept. In ceea ce privește referirea la raportul Curții de Conturi, reclamanta este intr-o totala eroare cu privire la acest aspect iar pe de alta parte învederează instanței ca acest raport are un caracter Strict secret, context în care reclamanta nu avea de unde sa aibă cunoștința despre acest raport.
Prin sentința civilă nr.418/6.04.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulata de către reclamanta în nume propriu și ca reprezentant legal al minorei în contradictoriu cu paratul CONSILIUL LOCAL, a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de și, a respins cererea reconvenționala formulata de SI.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin HCL nr.7/2008 emisa de către CONSILIUL LOCAL s-a aprobat vânzarea fără licitație publica către actualul chiriaș a imobilului nr. 5., casa curte si gradina înscris în CF 1976.
Ulterior vânzării, proprietarul a înstrăinat prin contract autentic de vânzare cumpărare imobilul către pârâții si.
În contractul inițial de închiriere încheiat cu Primăria, reclamanta apare ca fiind beneficiara unui drept locativ de folosința in baza faptului ca era nora chiriașului, împreuna cu fiica acesteia.
Prin sentința 8087/2003 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosar nr. 9065/2003 s-a desfăcut căsătoria dintre reclamanta și, iar minora a fost încredințata spre creștere si educare mamei.
Prin sentința civila nr. 5300/2005 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosar nr. 2909/2005 si rămasa definitiva si irevocabila s-a constata încetarea drepturilor locative a reclamantei si s-a dispus evacuarea acesteia din imobil.
Ca urmare, in data de 31.01.2008, paratul Consiliul Local hotărăște vânzarea fără licitație a imobilului către chiriașul, vânzare ce a avut loc.
Reclamanta a invocat în acțiune vătămarea prev. de art. 1 din 554/2004, însă din probatoriul administrat in cauza tribunalul constata si retine ca aceasta vătămare nu exista atâta timp cât la data adoptării HCL reclamanta nu mai deținea vreun titlu locativ asupra imobilului in litigiu.
Existența unui litigiu ce purta asupra imobilului nu impietează vânzarea acestuia atâta timp cit litigiul se purta supra folosinței imobilului iar prin HCL s-a dispus asupra proprietății acestuia, eventualele drepturi locative urmând să fie respectate de către proprietar in situația in care acestea ar fi fost obținute.
Reclamanta a pierdut irevocabil drepturile locative asupra imobilului ulterior pronunțării divorțului, cu toate ca nicicând nu a fost titulara contractului de închiriere ci doar persoana tolerata in imobil.
Având in vedere ca din dosarul administrativ nu a rezultat vreun motiv de nulitate a HCL, ca instanța din oficiu nu a sesizat nici un motiv de ordine publica, tribunalul a constatat că HCL atacată este temeinică si legală, iar în baza art. 18 din 554/2004 a respins acțiunea.
Având în vedere ca proprietari actuali ai imobilului sunt pârâții și, cererea de intervenție este formulată de persoane fără calitate și interes și în considerarea faptului că a fost respinsă în principiu prin încheierea de ședința din 22.09.2008, tribunalul a respins cererea de intervenție în interes propriu.
În ceea ce privește cererea reconvenționala formulată de pârâții și, tribunalul a constatat că aceasta excede cadrului procesual stabilit de către 554/2004.
Astfel, potrivit art. ART. 1din L 554/2004
Subiectele de sesizare a instanței
(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
(2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Astfel, litigiul de contencios administrativ se poarta intre o persoana fizica, o autoritate publica si are ca obiect anularea unui act ce i-a produs o vătămare.
În conformitate cu art 2 din L 554/2004
Semnificația unor termeni:
(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;
b) autoritate publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică;
c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ;
d) act administrativ-jurisdicțional - actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială;
e) jurisdicție administrativă specială - activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competența de soluționare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ-jurisdicționale;
f) contencios administrativ - activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;
g) instanță de contencios administrativ, denumită în continuare instanță - Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel și tribunalele administrativ-fiscale;
h) nesoluționare în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen;
i) refuz nejustificat de a soluționa o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
j) plângere prealabilă - cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia;
k) acte care privesc raporturile cu Parlamentul - actele emise de o autoritate publică, în realizarea atribuțiilor sale, prevăzute de Constituție sau de o lege organică, în raporturile de natură politică cu Parlamentul;
l) act de comandament cu caracter militar - actul administrativ referitor la problemele strict militare ale activității din cadrul forțelor armate, specifice organizării militare, care presupun dreptul comandanților de a da ordine subordonaților în aspecte privitoare la conducerea trupei, în timp de sau război ori, după caz, la îndeplinirea serviciului militar;
m) serviciu public - activitatea organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes legitim public;
n) exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor;
o) drept vătămat - orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ;
p) interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat;
r) interes legitim public - interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice;
s) organisme sociale interesate - structuri neguvernamentale, sindicate, asociații, fundații și altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecția drepturilor diferitelor categorii de cetățeni sau, după caz, buna funcționare a serviciilor publice administrative;
ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;
ț) instanță de executare - instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ.
(2) Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Asa fiind, tribunalul constata si retine ca acțiunea formulata de paratii reconvenționali nu se încadrează in limitele prev. de art. 1 si 2 din 554/2004 motiv pentru care in conformitate cu art. 18 din L 554/2004, va respinge cererea reconvenționala.
Întrucât s-au solicitat cheltuieli de judecata, va obliga reclamanta la 4 lei cheltuieli de judecata către paratul Consiliul Local.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii având ca obiect anularea HCL nr.7/31.01.2008 prin care s-a dispus vânzarea fără licitație publică către intimații și a imobilului din nr.5.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanței este nemotivă fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, singurul argument în motivarea sentinței instanței de fond, fiind acela legat de încetarea drepturilor locative ale recurentei, cu toate că în fapt Curtea de Apel Timișoaraa statuat în sens contrar. Întrucât recurent deține drepturi locative cu privire la imobilul a cărui înstrăinare s-a hotărât prin HCL nr.7/31.01.2008, aceasta hotărâre produce o vătămare directă.
Totodată, se mai arată faptul că, instanța nu s-a pronunțat asupra criticii aduse hotărârii atacate în ceea ce privește temeiul de drept, în preambulul hotărârii fiind indicat ca temei legal Legea nr.114/1996 cu modificările și completările ulterioare, deși temeiul legal corect îl reprezenta Legea nr.112/1995 așa cum s-a reținut și prin raportul Curții de Conturi din 2007. În acest mod s-a adus atingere principiului legalității actelor administrative, respectiv orice act administrativ se emite în baza unui temei juridic existent și pertinent la data emiterii acestuia, iar lipsa temeiul legal corect indicat este asimilabil unui motiv de ordine publică pe care instanța trebuia și putea să-l constate din oficiu.
În drept s-au invocat art.304 pct.7 și 9 și 304 ind.1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimații și au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate arătând că în urma numeroaselor litigii purtate cu privire la imobilul în cauză reclamanta nu este beneficiara unui drept locativ propriu care să-i justifice introducerea prezentei acțiunii cu atât mai mult cu cât, prin sentința civilă nr.5300/2005 s-a dispus respingerea în mod definitiv și irevocabil cererea reclamantei pentru obligarea Consiliului Local să încheie contract de închiriere pentru imobilul în litigiu.
Intimatul Consiliul Local prin înscrisul depus la dosar a solicitat respingerea recursului arătând că hotărârea primei instanțe este legală și corectă, iar reclamanta nu avea nici un drept de folosință asupra imobilului. Hotărârea atacată vizează dreptul de proprietate asupra acestui imobil și are ca temei legal Legea nr.114/1996 alături de alte acte normative incidente în speță.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este neîntemeiat, după cum urmează:
Prin HCL nr.7/31.01.2008 s-a aprobat vânzarea către intimatul a imobilului cu nr.5. casa, curte și grădină de 2038 mp. înscris în CF nr.1976, nr.top.448-449/a/1. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat plângere prealabilă, înregistrată sub nr.1950/13.03.2008 apreciind că aceasta este de natură aov ătăma în drepturile locative deținute cu privire la imobilul respectiv, menționând totodată, indicarea greșită ca temei legal al vânzării a Legii nr.114/1996, câtă vreme temeiul legal corect îl reprezenta Legea nr.112/1995. Prin adresa nr.1950/28.03.2008 i s-a comunicat reclamantei respingerea solicitării sale privind revocarea HCL nr.7/31.01.2008.
Instanța de fond învestită cu acțiunea în anularea hotărârii menționate a reținut că reclamanta numai deținea la data atacării hotărârii atacate nici un titlu locativ asupra imobilului în litigiu.
Referitor la drepturile locative ale reclamantei asupra imobilului în litigiu instanța de recurs, constată că prin sentința civilă nr.5300/19.05.2005 a Judecătoriei Timișoaras -a respins acțiunea reclamantei privind obligarea pârâtului la încheierea unui contrat de închiriere pentru două camere din imobilul respectiv și totodată, s-a constatat încetarea drepturilor locative ale acesteia, dispunându-se radierea cin contractul de închiriere și evacuarea din imobil. Hotărârea a rămas definitivă prin decizia civilă nr.83/a/27.01.2006 a Tribunalului Timiș, dar această decizie a fost modificată prin decizia civilă nr.1203/24.05.2006 a Curții de Apel Timișoara, în sensul că a fost schimbată în parte sentința apelată fiind respinsă și cererea reconvențională formulată în cauză. În consecință, deși reclamantei i s-a respins cererea privind obligarea pârâtului la încheierea unui contract de închiriere s-a respins și cererea reconvențională a pârâților persoane fizice pentru constatarea încetării drepturilor locative și evacuarea reclamantei din imobil. Cu toate acestea prin sentința civilă nr.2814/20.03.2007 rămasă definitivă și irevocabilă s-a dispus evacuarea acesteia din imobilul din litigiu fiind respinsă cererea reconvențională formulată de reclamantă pentru încheierea unui contract de închiriere cu privire la spațiul respectiv.
Prin urmare, Curtea reține că, în prezent reclamanta nu face dovada existenței unor drepturi locative proprii asupra imobilului în litigiu astfel încât nu poate invoca nicio vătămare ce i-ar fi produsă într-un drept sau interes legitim, prin această hotărâre, de vreme ce aceste litigii locative s-au purtat anterior adoptării HCL nr.7/31.01.2008 astfel încât la data adoptării actului atacat reclamanta nu putea invoca nicio vătămare actuală. Astfel art.2 alin.1 lit.a din Legea nr.554/2004 definește persoana vătămată ca orice persoană titulara unui drept sau interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cererii. Ori, în speță, reclamanta nu mai era titulara unui interes legitim înainte de adoptarea de HCL nr.7/31.01.2008, fiindu-i respinsă irevocabil cererea privind încheierea unui contract de închiriere pentru imobilul respectiv. Chiar în ipoteza anulări HCL nr.7/31.01.2008 aceasta nu produce nici un efect în favoarea reclamantei întrucât chiar dacă imobilul ar fi readus în patrimoniul comunei, reclamanta nu ar beneficia de închirierea acestuia întrucât închirierea ar presupune existența în patrimoniul său a unor drepturi locative actuale care numai subzistă în speță.
Instanța de recurs nu poate reține nici argumentul de nelegalitate invocat de reclamantă cu privire la indicarea greșită a temeiului legal al vânzării imobilului, fiind indicată Legea nr.114/1996, pe când temeiul legal corect îl reprezenta Legea nr.112/1995. Aceasta deoarece din cuprinsul hotărârii atacate rezultă că în preambulul acesteia se face referire expresă la dispozițiile art.42 din Legea nr.10/2001 care la alin.3 permite vânzarea imobilelor rămase în proprietatea statului către chiriași, aceștia având un drept de preemțiune. Chiar dacă vânzarea trebuia realizată în temeiul Legii nr.112/1995 acesta nu reprezintă un motiv de nelegalitate care să conducă la anularea hotărârii, ci prin consecințele legate de prețul vânzării poate forma obiectul controlului de specialitate exercitat de Curtea de Conturi.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate, și văzând și dispozițiile art.312 alin. 1 teza II-a Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr.418/CA/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimații Consiliul Local, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 3.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
red. -23.11.2009
tehnored. - 23.11.2009; 2 ex.
Prima intimată:Tibunalul
Judecător:
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Ionel Barbă
