Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1228/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--02.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1228
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Reșița împotriva sentinței civile nr.61/23.01.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Serviciul Public-Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Mun. Reșița și SC SRL Reșița, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurent consilier juridic, în reprezentarea pârâtului intimat Serviciul Public-Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Mun. Reșița, consilier juridic, în reprezentarea pârâtei intimate se prezintă avocat în sub. av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus dosar, prin registratura instanței, un set de documente din partea pârâtei SC SRL, care se comunică părților.
Instanța pune în discuția părților excepțiile invocate de reprezentantul pârâtei SC SRL, respectiv a lipsei calități procesuale de recurent în reprezentarea Consiliului Local Reșița și Primarul și a lipsei calității de reprezentat a domnului, și nemaifiind alte cereri de formulat acordă cuvântul atât pe excepții, cât și pe fond.
Reprezentanta pârâtei SC SRL precizează faptul că prin HCL nr.266/2008 domnul a primit un mandat general din partea Reșița pentru a formula acțiunii în fața instanțelor competente prin care să solicite anularea tuturor actelor administrative, însă prin HCL nr.3421/16.12.2008 completează prevederile art.1 din HCL nr.266/2008 prin care se dispune că promovarea acestor acțiunii se realizează numai după aprobarea prealabilă a Reșița, sens în care solicită admiterea acestei excepții. De asemenea, solicită și admiterea excepția lipsei calității procesuale active a Primarului municipiului Reșița astfel cum a fost formulată, iar pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul recurentului Consiliului Local Reșița invocă faptul că HCL nr.266/2008 a fost adoptată la data de 17.09.2008, iar acțiunea a fost înregistrată la instanța de fond la data de 16.10.2008, astfel că a fost mandatat domnul, în reprezentarea acesteia, iar HCL nr.341/2008 a fost adoptată la data de 16.12.2008 ce vine în completarea HCL nr.266/2008, astfel că solicită respingerea excepțiilor, iar pe fond admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul pârâtului intimat Serviciul Public-Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Mun. Reșița solicită admiterea excepțiilor și respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea introdusă la această instanță și înregistrată sub nr. 2855/115/20.10.2008, reclamantul Consiliul Local al municipiului Reșița în contradictoriu cu pârâții Serviciul Public,Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat" și,", a solicitat instanței anularea Hotărârii Consiliului Local al municipiului Reșița nr. 147/13.05.2008 privind aprobarea scoaterii din domeniul public și trecerea în domeniul privat al municipiului Reșița, a suprafeței de 55,4 mp. teren, Calea, bloc 4A, scara 1, în vederea concesionării pentru extinderea construcției existente către," și, pe cale de consecință a solicitat anularea contractului de concesiune nr. 7905/20.05.2008 încheiat între Consiliul Local al municipiului Reșița, prin Serviciul Public,Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat" și,", respectiv, anularea autorizației de construire nr. 241/09.09.2008 emisă de către Primăria municipiului Reșița, precum și asupra efectelor juridice produse de acestea, suspendarea autorizației de construire nr. 241/09.09.2008.
În motivare arată că, prin nr. 147/13.05.2008, a fost aprobată,scoaterea din domeniul public al municipiului Reșița și trecerea în domeniul privat al municipiului Reșița a suprafeței de 55,4 mp. teren situat în Reșița, Calea, bloc. 4A, scara 1, înscris în nr. 1870, nr. top. /a/8/7/18/3/1/1/1/b/b, proprietate a Statului Român cu drept de administrare în favoarea Consiliului Local al municipiului Reșița", respectiv, a fost aprobată concesionarea către,", fără licitație, pe o durată de 49 de ani, a terenului menționat.
Ulterior, la data de 20.05.2008, între Consiliul Local al municipiului Reșița prin Serviciul Public,Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat" și," a fost încheiat contractul de concesiune nr. 7905/20.05.2008, având ca obiect concesionarea terenului în suprafață de 55,4 mp. din parcela cu nr. top /a/8/7/18/3/1/1/1/b/b, nr. 1870 în suprafață totală de 30922,2 mp. descris ca,trotuare, zone verzi, căi de acces".
Totodată, la data de 09.09.2008 a fost emisă de către Primăria municipiului Reșița Autorizația de Construire nr. 241.
Reclamantul precizează că, Hotărârea Consiliului Local al municipiului Reșița nr. 147/13.05.2008 a fost adoptată fără a se avea în vedere prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 114/2007 prin care au fost aduse modificări și completări la.OUG nr. 195/2005 și, în consecință, este lovită de nulitate absolută.
În drept, invocă art. 112 Cod procedură civilă, art. 1 alin. 6, art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 61 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, nr. 266/2008 privind acordarea unui mandat special șefului Biroului Juridic, Aplicarea Legilor Proprietății și Contencios Administrativ din cadrul aparatului de specialitate al primarului municipiului Reșița; nr.OUG 195/2005 privind protecția mediului, cu modificările și completările ulterioare.
Pârâtul Serviciul Public,Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat" a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
Pe cale de excepție a invocat lipsa calității procesuale pasive a Serviciului Public,Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat" cu privire la capetele 1,3,4 și 5 ale acțiunii în contencios administrativ, deoarece nu a fost emisă de către acest serviciu, acestuia încredințându - i - se doar ducerea la îndeplinirea hotărârii consiliului local în vederea încheierii contractului de concesiune (capătul 2 al cererii).
Cu privire la capătul 3,4 și 5 autorizația de construire a fost emisă de către Primăria municipiului Reșița, deci Serviciul Public,Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat" nu are calitate procesuală pasivă, conform art. 161 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, pârâtul Serviciul Public,Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat" arată că, extinderea construcției," nu s-a făcut pe spațiul. Există, de altfel, un referat în care se specifică din ce se compun spațiile verzi conform legii nr. 24/2007 și anume: parcuri, scuaruri, aliniamente plantate în lungul bulevardelor și străzilor, terenuri libere, neproductive din intravilan precum mlaștini, stâncării, pante, terenuri afectate de alunecări, sărături care pot fi amenajate cu plantații. Acest referat a fost aprobat de către primar în data de 17.01.2008.
Pârâta," a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
Pe cale de excepție, a invocat nulitatea acțiunii ca fiind lipsită de obiect, deoarece însuși reclamantul a recunoscut, ulterior introducerii acțiunii, că terenul în litigiu nu a făcut parte din categoria spații verzi. Astfel, după introducerea prezentei acțiuni în data de 16.10.2008 la Tribunalul C - S, reclamantul Consiliul Local a comunicat pârâtei, prin adresa nr. 21158 din 13.11.2008, pct. 1, că,Nu au existat zone verzi pe amplasament ci o suprafață betonată ocupată de terasa în aer liber pentru alimentație publică". Consideră că această adresă este lămuritoare.
Pârâta," învederează că, hotărârea contestată de reclamant, respectiv nr. 147/13.05.2008 privind concesionarea terenului a fost adoptată în aplicarea nr. 222/28.08.2007 de aprobare, hotărâre care nu mai poate fi contestată, trecând mai mult de 1 an de la adoptare. De asemenea, nu se poate invoca nulitatea unui act emis în baza și în aplicarea altui act legal și necontestat (în termen legal).
Pe fond, pârâta," arată că terenul în litigiu a fost folosit ca terasă acoperită, grădină de vară, fiind teren betonat, nu spațiu, înainte din anul 2000.
Din Informarea Comisiei de identificare de identificare a spațiilor verzi din cadrul Primăriei Reșița nr. 19977/2008, anexată la dosar, reiese cu certitudine că terenul situat pe Calea, nr. 4A,. 1, nu se regăsește în lista spațiilor verzi.
Pârâta," consideră că în cauză nu sunt aplicabile prevederile nr.OUG 114/2007, nefiind vorba de spații verzi, așa cum sunt acestea precizate prin Legea nr. 114/2007, acțiunea fiind inadmisibilă, fără obiect.
Procedând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, la soluționarea excepțiilor invocate de către pârâți, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Serviciul Public,Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat" cu privire la petitele 1,3,4 și 5 ale acțiunii, tribunalul, a admis-o, având în vedere că pârâtul nu este emitentul hotărârii nr. 147/13.05.2008 adoptată de Consiliul Local al municipiului Reșița și nici al autorizației de construire nr. 241/09.09.2008 emisă de Primarul municipiului Reșița, acte administrative contestate de reclamant și, pe cale de consecință, nu are calitate procesuală pasivă nici față de cererile formulate de reclamant în petitele 4 și 5 ale acțiunii de anulare ale celor două acte administrative.
Cu privire la excepția nulității acțiunii ca fiind lipsită de obiect, excepție invocată de pârâta,", tribunalu la respins-
Prin sentința civilă nr.61/23.01.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Serviciul Public,Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat" cu privire la petitele 1,3,4 și 5 ale acțiunii, a respins excepția nulității acțiunii ca fiind lipsită de obiect, excepție invocată de pârâta," L, a respins cererea de suspendare a executării autorizației de construire nr. 241/2008, formulată de reclamant, și a respins acțiunea reclamantului CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI REȘIȚA, împotriva pârâților SERVICIUL PUBLIC -,DIRECȚIA PENTRU ADMINISTRAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT AL MUNICIPIULUI REȘIȚA", și,"
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la cererea de suspendare a autorizației de construire nr. 241/2008 formulată de reclamant, tribunalul a respins-o, pentru următoarele considerente:
Suspendarea executării actului administrativ se poate dispune, în temeiul art. 15 alin. 1 raportat la art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ numai dacă sunt întrunite cumulativ două condiții: un caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că solicită suspendarea autorizației de construire, potrivit art. 15 alin. 1 în scopul prevenirii pagubei iminente ce s-ar putea crea prin anularea actelor administrative în prezenta cauză, după începerea lucrărilor de construire.
Cele două condiții, prin tonul lor restrictiv - imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ contestat, presupunând așadar, dovedirea unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența celor două cerințe prevăzute de lege; or reclamantul s-a limitat, în motivarea cererii sale, doar la invocarea uneia din cele două condiții cerute cumulativ de lege, fără a argumenta și fără a face dovada susținerilor sale.
Pe cale de consecință, tribunalul a respins cererea de suspendare a executării autorizației de construire nr. 241/2008.
Pe fondul cauzei, din analiza materialului probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin hotărârea nr. 147/13.05.2008 Consiliul Local al municipiului Reșița a aprobat concesionarea pe o durată de 49 de ani a unei suprafețe de teren de 55,4 mp, înscris în CF nr. 1870, situat în Reșița, Calea, nr. 4A, către pârâta," pentru extinderea spațiului comercial existent, în vederea modernizării acestuia.
În baza acestei hotărâri a fost încheiat contractul de concesiune nr. 7905/20.05.2008 între Consiliul Local al municipiului Reșița și," (fila 8-11 dosar), iar, ulterior, a fost emisă autorizația de construire nr. 241/09.09.2008 pentru realizarea lucrărilor de construcții de către pârâtă, conform certificatului de urbanism nr. 530/02.07.2008 și a acordului unic și avizelor (fila 7 dosar).
Reclamantul a solicitat instanței, anularea hotărârii nr. 147/13.05.2008 și, pe cale de consecință, anularea contractului de concesiune nr. 7905/20.05.2008, a autorizației de construire nr. 241/09.09.2008, precum și suspendarea autorizației, considerând că aceste acte administrative au fost emise cu încălcarea dispozițiilor nr.OUG 114/2007 pentru modificarea și completarea nr.OUG 195/2005 privind protecția mediului, deoarece terenul concesionat reprezintă spațiu.
Din examinarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, respectiv Memoriul de urbanism (fila 19-20 dosar), certificatul de urbanism nr. 464/15.06.2008 (fila 15 dosar), Precizările privind extindere și modernizare spațiu comercial elaborat de (fila 37 dosar), din planșele foto (fila 53-55 dosar) și din autorizația de construire nr. 241/09.09.2008 a rezultat că terenul concesionat în suprafață de 55,4 mp este un teren asfaltat, care nu a constituit nici anterior emiterii actelor administrative contestate, spațiu, conform mențiunii din autorizația de construire nr. 257/2000 (fila 57 dosar).
Aceeași situație rezultă și din Informarea Comisiei de identificare a spațiilor verzi amenajate și neamenajate din intravilanul Municipiului Reșița (fila 38-42 dosar), unde terenul în litigiu, situat pe Calea, nr. 4A nu este inclus în lista spațiilor verzi din municipiu.
Față de probele administrate în cauză, mai sus menționate, tribunalul a apreciat că susținerea reclamantului, referitoare la faptul că terenul concesionat este spațiu, este neîntemeiată și nedovedită, sens în care sunt și mențiunile înscrise în extrasul de nr. 17175/2008 (fila 102 dosar) care precizează că întregul teren în suprafață de 30922,2 mp reprezintă trotuare, spații verzi și căi de acces, fără a indica, în concret, că terenul concesionat în suprafață de 55,4 mp, reprezintă spațiu.
Ca atare, tribunalul a constatat că atât hotărârea nr. 147/13.05.2008, cât și contractul de concesiune nr. 7905/20.05.2008 și autorizația de construire nr. 241/09.09.2008 au fost adoptate, încheiate și, respectiv emise cu respectarea dispozițiilor legale.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus menționate, văzând și dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Consiliul Local Reșița prin Primar și Prin consilier juridic, solicitând modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică câtă vreme trebuia să se pronunțe cu privire la cererea de suspendare a autorizației înainte de soluționare pe fond a cauzei, ținând cont de faptul că în cauză erau îndeplinite atât condiția cazului bine justificat, cât și prevenirea unui pagube iminente, aceste condiții rezidă din promovarea acțiunii în contencios, precum și din faptul că orice lucrare de construire care presupune realizarea unor cheltuieli materiale și financiare reprezintă o pagubă iminentă, iar pârâta SC SRL nu a realizat nicio probă din care să rezultă că construcția a fost realizată și finalizată.
Pe fondul cauzei, recurentul arată că situația de fapt reținută de prima instanță este eronată, iar din însăși planul de situație depus la dosar rezultă că terenul pe care era propusă extinderea este evidențiat ca zonă. Ca atare, deveneau incidente dispozițiile din art.II alin.1 OUG nr.114/2007 de modificarea și completare a OUG nr.195/2005, autoritățile administrației publice locale având obligația de a asigura din terenul intravilan o suprafață minimă de spațiu. Pe de altă parte, potrivit art.71 din OUG nr.195/2005 schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea ori strămutarea acestora este interzisă indiferent de regimul juridic.
În drept, s-au invocat dispozițiile art-304 pct.9 și 304 ind.1 Cod procedură civilă, Legea nr.554/2004, L nr.215/2001, OUG nr.114/2007.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Serviciul Public Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al municipiului Reșița a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe arătând că termenul concesionat nu a avut niciodată destinația de spațiu, aspect ce rezultă din întreg probatoriul administrat în fața primei instanțe.
Intimata SC SRL prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat în prealabil excepția privind lipsa calității de reprezentat a domnului, arătând că în baza HCL nr.341/16.12.2008 care completează HCL nr.266/2008, promovarea acțiunilor prin care se solicită anularea actelor administrative adoptate cu încălcarea OUG nr.114/2007 se va realiza numai după aprobarea prealabilă a Consiliului Local Reșița, iar în fapt nu există o asemenea hotărâre prin care reprezentantul să primească mandatul special pentru promovarea litigiului.
S-a mai invocat totodată, și tardivitatea formulării recursului cu privire la cererea de suspendare a executării autorizației de construire nr.241/2008, pentru acest petit termenul de exercitare a recursului fiind de 5 zile de la comunicarea hotărârii, termen depășit în speță câtă vreme sentința a fost comunicată recurentului la 19.02.2009 și recursul depus la 25.09.2009.
Pe fondul cauzei se arată că recursul este neîntemeiat, câtă vreme, suprafața în discuție nu a reprezentat spațiu așa cum rezultă și din informarea nr.19977/2008 Comisiei de identificare a spațiilor verzi din cadrul Primăriei Reșița. De asemenea, însăși Primarul mun. Reșița a recunoscut atât prin autorizația de construire eliberată, cât și prin adresa nr.21158/13.11.2008 faptul că amplasamentul respectiv nu reprezintă o zonă.
Ulterior, intimata SC SRL a invocat și excepția lipsei calității de procesuale active a Primarului mun. Reșița de a reprezenta în justiție Consiliul Local Reșița, arătând că potrivit art.67 alin.1 din legea nr.215/2001 Primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, precum și cu persoanele fizice sau juridice, precum și în justiție, iar potrivit acestor norme legale, primarul nu poate reprezenta în justiție Consiliul Local.
Prin notele de ședință recurentul a arătat că, acțiunea introductivă și respectiv recursul au fost declarat de Consiliul Local Reșița, iar față de această situație nu se poate invoca lipsa calității procesuale active a primarului, întrucât acesta nu are calitatea de reclamant. Se mai arată că Primarul are obligația de a aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local, ceea ce îi conferă și dreptul de a semna cererea de chemare în judecată și respectiv și recursul.
Cu privire la calitatea d reprezentat a domnului, se arată că aceasta s-a realizat în baza HCL nr.266/2008 care la mandatat în acest sens, HCL Reșița nr.341/16.12.2008 fiind ulterioare introducerii acțiunii.
Referitor la excepția privind tardivitatea declarării recursului pentru petitul privind respingerea cererii de suspendare a autorizației de construire nr.241/2008, excepție invocată de intimata SC SRL, Curtea reține că aceasta este nefondată, întrucât, deși dispozitivul sentinței recurate cuprinde mențiunea potrivit căreia petitul privind respingerea cererii de suspendare poate fi atacat cu recurs în 5 zile de la comunicare, spre deosebire de restul dispozitivului sentinței, față de care calea de atac a recursului se poate exercita în 15 zile de la comunicare, această dispoziție este dată cu aplicarea greșită a legii. Aceasta deoarece, ipoteza recursului exercitat în termen de 5 zile de la comunicare, vizează exclusiv situațiile în care cererea de suspendare a unui act administrativ este formulată pe cale separată de cererea privind anularea acestuia, caz în care sunt aplicabile dispozițiile art.14 alin.4 din Legea nr.554/2004. Cererea de suspendare poate fi însă formulată și prin acțiunea principală adresată instanței competente pentru anularea actului, ca un petit accesoriu, caz în care calea de atac va fi aceea a recursului în termen de 15 zile de la comunicare, conform art.20 alin.1 din Legea nr.554/2004 în ipoteza în care instanța va soluționa ambele petite prin hotărâre, și nu va proceda la soluționarea prealabilă a cererii de suspendare, prin încheiere interlocutorie care ar putea fi atacată în termen prevăzut de art.14 alin.4 din Legea nr.554/2004.
În speță, prima instanță s-a pronunțat prin hotărâre atât asupra autorizației de construire nr.241/2008, cât și asupra cererii de suspendare a acesteia, condiții în care calea de atac o reprezintă recursul exercitat în 15 zile de la comunicare.
În privința excepției privind lipsa calității procesul active a Primarului mun. Reșița de a reprezenta în justiție Consiliul Local al mun. Reșița, invocată de intimata SC SRL prin notele de ședință din 16.06.2009, instanța reține că aceasta se află într-o eroare asupra naturii excepției invocate întrucât câtă vreme susține că primarul nu poate reprezenta în justiție Consiliul Local este vorba despre o excepție privind lipsa calității de reprezentant, iar nu despre excepția privind lipsa calității procesual active, excepție ce presupune ca primarul să fie exercitat în nume propriu o acțiune, iar nu în calitate de reprezentant.
Referitor la aspectul privind posibilitatea primarului de a reprezenta în justiție Consiliul Local, instanța reține că într-adevăr din dispozițiile Legii nr.215/2001 nu rezultă o asemenea posibilitate în condițiile în care este vorba despre autoritățile administrației publice cu competențe diferite, primarul ca autoritate executivă, și Consiliul local ca autoritate deliberativă, iar art.67 alin.1 din Legea nr.215/2001 mandatează primarul să reprezinte în justiție comuna sau orașul ca unitate administrativ teritorială ce reprezintă o persoană juridică de drept public cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, conform art.21 alin.1 din Legea nr.215/2001.
În concluzie, câtă vreme din cuprinsul Legii nr.215/2001 nu rezultă această posibilitate acordată primarului, reprezentarea consiliului local de către acesta se poate realiza numai în baza unui mandat special acordat în acest sens, respectiv prin adoptarea unei hotărâri de consiliu local care să-l mandateze în acest sens pe primar. De vreme ce, nu s-a făcut dovada existenței acestei hotărâri, instanța va reține că în cauză nu s-a făcut dovada calității de reprezentat a consiliului local de către primar. Susținerea potrivit căreia primarul este abilitat să aducă la îndeplinire și să pună în executare hotărârile consiliului local, deși se fundamentează pe dispozițiile exprese ale Legii nr.215/2001 nu poată însă justifica reprezentarea în justiție a consiliului local.
În privința lipsei calității de reprezentant al Consiliul Local Reșița de către domnul, Curtea reține că excepția astfel invocată este neîntemeiată, întrucât prin HCL Reșița nr.266/17.09.2008 a fost mandatat domnul să formuleze acțiunii în fața instanței competente pentru anularea actelor administrative adoptate cu încălcarea OUG nr.114/2007, hotărâre ce justifică astfel calitatea de reprezentant al Consiliului Local Reșița în prezenta cauză. Invocarea HCL Reșița nr.341/16.12.2008 de către intimata SC SRL este fără relevanță juridică, întrucât a fost adoptată după promovarea prezentei acțiunii, la 16.10.2008, motiv pentru care văzând și dispozițiile art.137 alin.1 și 161 Cod procedură civilă, instanța va respinge excepția lipsei calității de reprezentant a domnului.
Procedând la analiza pe fond a recursului declarat de Consiliul Local Reșița prin reprezentant legal, prin raportare la probatoriul administrat în cauză și la dispozițiile legale incidente, inclusiv art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este neîntemeiat, după cum urmează:
Reclamantul a solicitat anularea HCL Reșița nr.147/13.05.2008 privind aprobarea trecerii din domeniul public în domeniul privat al Mun. Reșița a suprafeței de 55,4 mp. teren în situat în Calea,.4A,.1, în vederea concesionării pentru extinderea construcției existente către SC SRL pe considerentul că la data adoptării acestei hotărâri, OUG nr.195/2005 era modificată prin OUG nr.114/2007, iar schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi, reducerea sau strămutarea acestora era interzisă, actele administrative astfel încheiate fiind lovite de nulitatea absolută.
Prezenta acțiune a fost introdusă în baza art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004 ce permite autorității publice emitente să ceară instanței competente anularea unui act administrativ unilateral nelegal ce nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, în condițiile în care în urma adoptării a hotărârii atacate s-a procedat la încheierea contractului de concesiune nr.7905/20.05.2008 și la eliberarea autorizației de construire nr.241/9.09.2008.
Soluția primei instanțe prin care s-a procedat la respingerea acțiunii ca nefondată este legală, fiind dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii în condițiile în care s-a reținut că terenul ce a făcut obiectul HCL nr.147/13.05.2008 nu a figurat niciodată în documentațiile de urbanism ca spațiu și nici nu a fost amenajat ca atare. Acest aspect rezultă din întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv din informarea nr.19977/22.10.2008 a Comisiei de identificare a spațiilor verzi din cadrul Primăriei Mun. Reșița (fila 38 dosar fond), terenul respectiv neregăsindu-se pe lista spațiilor verzi din mun. Reșița. De asemenea, din cuprinsul certificatul de urbanism nr.464/15.06.2006, rezultă destinația de trotuar a terenului în litigiu confirmată ulterior prin mențiunea cuprinsă în autorizația de construire nr.241/2008. Aceeași concluzie rezultă și din cuprinsul extrasului CF nr.1870 privind terenul în litigiu care este definit ca reprezentând o zonă de trotuare, zone verzi și căi de acces, dar vizează o suprafață totală de 30.922, 2 mp. și nu identifică în mod expres suprafața de 55,4 mp. în discuție ca reprezentând o zonă, precum și din întreaga documentație tehnică depusă în vederea eliberării a autorizației de construire nr.214/2008.
Susținerea recurentului potrivit căreia caracterul de zonă a terenului în discuție rezultă prin însăși planul de situație ce a stat la baza adoptării HCL nr.222/28.08.2007 pentru aprobarea documentației de urbanism "- spațiu comercial" în mun.Reșița Calea,.4A, nu poate fi reținută în cauză, întrucât din studiul documentelor indicate aflate la filele 89, și urm. dosar fond rezultă că arhitectul cea întocmit planul de situația a folosit pentru terenul pentru care se solicita extinderea spațiului comercial inițialele ZV care nu pot fi interpretate ca aparținând noțiunii de "zonă ", ci respectiv de "zonă vizată". Pe de altă parte, caracterul unui teren amenajat ca zonă sau figurând cu această destinație în documentațiile de urbanism nu rezultă din acte de natura celor indicate de recurent, ci din lista spațiilor verzi ale mun. Reșița, listă în care așa cum s-a menționat anterior terenul în discuție nu se regăsește. Mai este de observat faptul că, la baza HCL nr.147/2008 a cărei anulare se solicită prin prezenta cauză, a stat HCL Reșița nr.222/28.08.2007 pentru aprobarea documentației de urbanism "- spațiu comercial" în mun. Reșița Calea,.4A, hotărâre ce a fost adoptată înainte de modificarea legislativă a OUG nr.195/2005 intervenită prin OUG nr.114/2007 ( publicată în în 22.10.2007).
Referitor la motivul de recurs privind greșita respingere a cererii de suspendare a executării autorizației de construire nr.241/2008, Curtea reține că în mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite condițiile cumulativ prevăzute la art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 în condițiile în care simpla inițiere a demersului judiciar de anularea autorizației de construire nu poate justifica condiția privind existența cazului bine justificat. Demersul judiciar privind anularea actului administrativ reprezintă o condiție procedurală prealabilă pentru inițierea unei cererii de suspendare a executării actului respectiv, dar în analiza cererii de suspendare reclamantul trebuie să facă dovada prevenirii unei pagube iminente și a cazului bine justificat ce este definit potrivit art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004 ca reprezentând împrejurări legate de stare de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, or, în speță, nu a rezultat o aparență de nelegalitate a autorizației de construire atacată.
La argumentele reținute de prima instanță prin care s-a procedat la respingerea cererii de suspendare,Curtea mai reține că din documentele depuse de intimata SC SRL în fața instanței de recurs rezultă că în prezent lucrările pentru care s-a eliberat autorizația de construire atacată au fost finalizate fiind întocmit procesul verbal de recepție nr.1/8.05.2009, astfel încât în prezent nu se mai pune problema executării autorizației de construire nr.241/2008.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate, și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza II-a Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul Consiliul Local Reșița împotriva sentinței civile nr.61/23.01.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- în contradictoriu cu intimații Serviciul Public-Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al municipiului Reșița și SC SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 3.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
red.-P- 23.11.2009
tehnored. - 23.11.2009/ 2 ex.
Prima instanță:Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Ionel Barbă
