Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 132/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 132/CA
Ședința publică de la 16 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Iulia I - -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta - SERV COM SRL, cu sediul în I, -, nr.51, județul I, în contradictoriu cu intimații: MUNICIPIUL I--BIROUL CONTROL FISCAL PERSOANE JURIDICE, PRIMARUL MUNICIPIULUI I, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale, recurs împotriva sentinței numărul 988/ca/07.11.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier, referat potrivit căruia dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 09 martie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, și că, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 16 martie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Prin sentința civilă nr. 988/CA/7.noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea promovată de reclamanta SERV. COM I în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului I și municipiul I - Direcția Economică și Finanțe Publice Locale Control Fiscal Persoane Juridice.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că la data de 21 decembrie 2006
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 21.12.2006, în urma controlului efectuat la sediul reclamantei - COM SERV SRL de către organele de control fiscal locale a fost întocmit un raport de inspecție fiscală și s-a emis decizia de impunere nr. 75750 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a impozitului pe clădiri pentru perioada 01.04.2002-31.12.2005 în sumă de 37598 lei, dobânzi pentru perioada 16.06.2002-21.12.2006 în cuantum de 17348 lei și penalități de întârziere calculate pentru perioada 01.07.2002 - 31.12.2005 în sumă de 1253 lei.
Pentru a stabili astfel, organul de control a constatat că societatea reclamantă nu a declarat pentru anii 2002-2005 centralele termice, platforma betonată, instalația sanitară și cea de încălzire centrală, precum și centrala telefonică, iar clădirea motelului Aroma și cea de nefamiliști au fost impozitate eronat pentru anul 2003 cu cota de 0,5%, în loc de 0,7%, iar în anul 2005 motelul Aroma a fost impozitat eronat cu cota de 0,8%, în loc de 7,5 %.
Împotriva acestei decizii de impunere și a raportului de inspecție fiscală a formulat contestație reclamanta, care a fost soluționată în sensul respingerii ca neîntemeiată prin dispoziția nr. 384/27.02.2007 a Primarului mun.
Instanța constată că principalele critici de nelegalitate aduse de reclamantă actelor contestate privesc 1). includerea în valoarea clădirii Motel Aroma în vederea stabilirii impozitului pe clădiri a valorii centralei termice și a celei telefonice; 2). aplicarea cotei de impozitare de 7,5% pentru anul 2005 și a celei de 0,7% pentru anul 2003.
In ceea ce privește includerea în valoarea clădirii Motel Aroma în vederea stabilirii impozitului pe clădiri a valorii centralei termice și a celei telefonice, instanța reține că, potrivit răspunsului la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză contabilă întocmit de expert, deși centrala termică și cea telefonică sunt evidențiate contabil în cont 213.1 echipamente tehnologice, acestea sunt utilizate în fapt pentru deservirea clădirii Motel Aroma, societatea reclamantă având drept obiect de activitate principal închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate (care nu este activitate de producție), astfel încât trebuie incluse în valoarea de inventar a clădirii, cum în mod corect a procedat organul fiscal de control la stabilirea bazei de impozitare.
S-a apreciat, în raport de proba cu expertiză contabilă, dar și după analizarea dispozițiilor legale în materie, că într-adevăr valorile celor 2 centrale au fost în mod corect avute în vedere la stabilirea bazei de impozitare. Astfel, potrivit art. 6.08 din Normele metodologice de aplicare a OG nr. 36/2002 aprobate prin HG nr. 1278/2002 și potrivit art. 52 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004, la determinarea valorii de inventar a clădirii se are în vedere însumarea valorilor tuturor elementelor și instalațiilor funcționale ale acesteia, cum sunt: terasele, scările, ascensoarele, instalațiile de iluminat, instalațiile sanitare, instalațiile de încălzire, instalațiile de telecomunicații prin fir și altele asemenea; aparatele individuale de climatizare nu fac parte din categoria elementelor și instalațiilor funcționale ale clădirii.
Instalația de încălzire și cea de telecomunicații prin fir sunt menționate expres printre elementele și instalațiile funcționale ale clădirii.
Susținerea reclamantei că cele două centrale ar fi echipamente tehnologice, ce nu intră în valoarea de inventar a clădirii, nu poate fi reținută de instanță, fiind contrazisă chiar și de HG nr. 2139/2004 privind catalogul de clasificare și duratele de funcționare a mijloacelor fixe, unde la codul 2.1.22.5.2. apar centralele automate (telefonice și telegrafice) analogice pentru instituții, iar la codul 2.1.16.5 aparataje pentru stații electrice și posturi de transformare. pentru centrale termice, electrice și nucleare. Reclamanta nu este instituție, ci societate comercială, iar centrala termică nu se poate încadra la codul 2.1.16.5, care privește doar echipamentele tehnice pentru centrale, nu centrala în sine care deservește un motel. Totodată, așa cum corect a stabilit și pârâtul Primarul mun. I, cele două centrale sunt instalații funcționale pentru că deservesc clădirea, iar nu participă la procesul de producție, reclamanta nedesfășurând, de altfel, o astfel de activitate.
S-a reținut că și platforma betonată a fost supusă în mod corect impozitării în anul 2002, conform nr. 27/1994 republicată, OG nr. 36/2002 modificată și art. 12 din Normele metodologice de aplicare a OG nr. 36/2002 aprobate prin HG nr. 1278/2002.
Cu privire la cotele de impozitare 7,5% pentru anul 2005 și a celei de 0,7% pentru anul 2003 s-a apreciat că, așa cum s-a stabilit și prin raportul de expertiză, acestea au fost în mod corect aplicate. Pentru anul 2003 HCL nr. 184/2002 stabilește cota legală de 0,7%. Pentru anul 2005, având în vedere că, într-adevăr, nu fost efectuată reevaluarea în ultimii 3 ani anteriori controlului, ci doar în anul 2001, potrivit dispozițiilor HCL nr. 566/2004 și pct. 54 din HG nr. 84/2005 privind completarea Normelor metodologice de aplicare a nr. 571/2003, cota de impozitare este de 7,5%. Procesul-verbal de recepție nr. 1086/05.06.2003 a lucrărilor de modernizare nu poate fi asimilat efectuării reevaluării întregii clădiri proprietatea reclamantei în sensul Codului fiscal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta SERV COM I care consideră sentința recurată ca fiind nelegală și netemeinică motivat de faptul că organul de control a dat o interpretare eronată dispozițiilor legale aplicabile în cauză și a fost apreciată greșit situația de fapt precum și probatoriul administrat.
Se precizează în motivele de recurs că în mod greșit organul de control a aplicat cota de 7,5% pentru toate activele în anul 2005, motivat de faptul că acestea nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anterior anului 2005. Imobilul în discuția a fost supus unui proces de modernizare, așa cum de altfel rezultă din autorizațiile existente la dosar.
În recurs nu au mai fost administrate noi probatorii.
Curtea, examinând cererea de recurs și dosarul de fond urmează a constata următoarele: În urma controlului efectuat la sediul reclamantului la data de 21 decembrie 2006 de către organele de control fiscal locale a fost întocmit un raport de inspecție fiscală și s-a emis decizia de impunere nr. 75750 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a impozitului pe clădiri pentru perioada 01.04.2002-31.12.2005 în sumă de 37598 lei, dobânzi pentru perioada 16.06.2002-21.12.2006 în cuantum de 17348 lei și penalități de întârziere calculate pentru perioada 01.07.2002 - 31.12.2005 în sumă de 1253 lei.
Criticile de nelegalitate aduse de reclamanta -recurentă actelor contestate sunt reiterate și în motivele de recurs și privesc includerea în valoarea clădirii Motel Aroma în vederea stabilirii impozitului pe clădiri a valorii centralei termice și a celei telefonice și aplicarea cotei de impozitare de 7,5 pentru anul 2005 și a celei 0,7% pentru anul 2003.
Din raportul de expertiză rezultă că valorile celor 2 centrale au fost în mod corect avute în vedere la stabilirea bazei de impozitare. Potrivit art. 608 din Normele metodologice de aplicare a OG nr. 36/2002 aprobate prin HG nr. 1278/2002 și potrivit art. 52 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004,la determinarea valorii de inventar a clădirii se are în vedere însumarea valorilor tuturor elementelor și instalațiilor funcționale ale acesteia, cum sunt: terasele, scările, ascensoarele, instalațiile de iluminat, instalațiile sanitare, instalațiile de încălzire, instalațiile de telecomunicații prin fir și altele asemenea; aparatele individuale de climatizare nu fac parte din categoria elementelor și instalațiilor funcționale ale clădirii. Instalația de încălzire și cea de telecomunicații prin fir sunt menționate expres printre elementele și instalațiile funcționale ale clădirii.
În mod corect s-a reținut că reclamanta nu este instituție ci societate comercială, iar centrala termică nu se poate încadra la codul 2.1.16.5 care privește doar echipamentele tehnice pentru centrale, nu centrala în sine care deservește un motel. Cele două centrale sunt instalații funcționale care deservesc clădirea și nu participă la procesul de producție.
De asemenea în mod corect s-a reținut că și platforma betonată a fost supusă impozitării în anul 2002 conform Legii 27/1994.
Referitor la cotele de impozitare 7,5% pentru anul 2005 și a celei de 0,7% pentru anul 2003 instanța apreciază că, așa cum s-a stabilit și prin raportul de expertiză, acestea au fost în mod corect aplicate. Așadar, pentru anul 2003 HCL nr. 184/2002 stabilește cota legală de 0,7%. Pentru anul 2005, având în vedere că, într-adevăr, nu fost efectuată reevaluarea în ultimii 3 ani anteriori controlului, ci doar în anul 2001, potrivit dispozițiilor HCL nr. 566/2004 și pct. 54 din HG nr. 84/2005 privind completarea Normelor metodologice de aplicare a nr. 571/2003, cota de impozitare este de 7,5%. Procesul-verbal de recepție nr. 1086/05.06.2003 a lucrărilor de modernizare nu poate fi asimilat efectuării reevaluării întregii clădiri proprietatea reclamantei în sensul Codului fiscal.
Față de cele reținute și având în vedere că în recurs nu au fost admise noi înscrisuri precum și raportul de expertiză de specialitate efectuat la instanța de fond, urmează a se constata că recursul este nefondat și conform art. 312 din Codul d e procedură civilă urmează a fi respins și a fi menținută ca fiind legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de reclamanta - SERV COM SRL împotriva sentinței civile nr.988/ca din 07.11.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - u I-
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
16.04.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Iulia
