Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1325/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--18.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1325
Ședința publică din 10.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de intervenientul, împotriva sentinței civile nr. 294/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat Prefectul Județului A și pârâtul intimat Consiliul Local, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, intervenientul recurent a depus o cerere de suspendare a prezentei cauze pe motivul că împotriva sa s-a declanșat urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals în declarații.
Instanța respinge cererea de suspendare formulată de recurent, întrucât dispozițiile art.244 pct.1 Cod procedură civilă sunt facultative și lasă instanței posibilitatea de a dispune suspendarea cauzei.
Văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost formulată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art.242 Cod proc. civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea, înregistrată la Tribunalul Arad la data de 9 decembrie 2008 reclamantul Prefectul județului Aac hemat în judecată Consiliul local al comunei solicitând anularea Hotărârii nr. 24 /30 iulie 2008 prin care a fost aprobată dezlipirea și atribuirea în folosință cu titlu gratuit a suprafeței de 5 ha teren agricol, proprietatea privată a comunei, situat în extravilanul localității Nouă, înscrisă în Cf nr. 2086 cu nr. top 94.Ps.918 numitului, secretarul comunei.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că hotărârea a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 4, art. 6 alin. 1 și 4 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 646/2002, pricind sprijinul acordat de stat tinerilor din domeniul rural, în sensul că pârâtul, Consiliul local al comunei nu avea competența să atribuie terenuri agricole în baza acestei legi și că această competență o avea doar Comisia județeană A pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, după identificarea, de către Comisia comunală a terenurilor din extravilan rămase disponibile în urma reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole. De asemenea, reclamantul mai arată că la data adoptării hotărârii de către pârât, la nivelul comunei mai existau un număr de 4 hotărâri judecătorești nepuse în executare, iar în anexele lucrării de fond funciar a localității figurează un număr de 452 de poziții cu o suprafață totală de 1681,69 ha teren agricol pentru care nu a fost atribuit efectiv terenul, din lipsă de rezervă la dispoziția comisiei locale.
Prin întâmpinare, pârâtul consiliul local a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că hotărârea în speță a fost adoptată cu respectarea Legii nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare, - "lege specială" în opinia pârâtului - și nu în baza prevederilor Legii nr. 646/2002.
Hotărârea a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 10, art. 36, alin. 1 și 2 lit. c) și alin. 5 lit. b) art. 119, art. 120 și art. 121 alin. 1 și 2 din Legea nr. 215/2001.
Prin cererea de intervenție în interes propriu, din 23 ianuarie 2009, intervenientul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, cu motivarea că hotărârea a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare și nu în baza Legii nr. 646/2002 și că terenul în speță a rămas în proprietatea comunei care nu și-a diminuat patrimoniul prin atribuirea suprafeței de 5 ha în folosința lui.
Prin sentința civilă nr. 294/16.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis acțiunea în contencios administrativ exercitată de reclamantul Prefectul județului A, împotriva pârâtului Consiliul local al comunei și în consecință:
A anulat Hotărârea nr. 24/30 iulie 2008 privind atribuirea în folosința lui suprafeței de 5 ha teren agricol.
A respins cererea de intervenție în interes propriu exercitată de intervenientul, împotriva reclamantului Prefectul județului
În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
S-a constatat că hotărârea în speță a fost adoptată de pârâtul Consiliul local cu încălcarea competenței, pentru că, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 6, alin. 2 din Legea nr. 646/2002, asupra atribuirii în folosință gratuită a suprafeței de teren respective, competentă să hotărască era Comisia județeană A pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în situația în care comisia locală ar fi identificat terenuri din extravilan rămase disponibile în urma reconstituirii dreptului de proprietate. Cum la nivelul comunei există un număr de patru hotărâri judecătorești nepuse în executare și un număr de 452 de poziții cu o suprafață de 1581,69 ha teren agricol pentru care terenul nu a fost atribuit, din lipsă de rezervă la dispoziția comisiei locale, rezultă și faptul că la nivelul comunei nu există disponibil de teren pentru a fi atribuit gratuit în condițiile acestei legi.
Deși pârâtul și intervenientul susțin că hotărârea a fost emisă în conformitate cu prevederile Legii nr. 215/2001 și nu a Legii nr. 646 /2002 - lege specială față de dispozițiile Legii nr. 215/2001 - instanța a constatat că la motivarea în drept, în preambulul hotărârii se face referire la prevederile corespunzătoare din Legea nr. 646/2002 și la cele din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi, fără a se face vreo referire la articolele din Legea nr. 215/2001 arătate în întâmpinarea pârâtului.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, instanța a admis acțiunea reclamantului și în consecință a anulat hotărârea. Pe cale de consecință a respins și cererea de intervenție a numitului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intervenientul, solicitând modificarea sentinței reecurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivare se arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că hotărârea Consiliului Local nr.24/30.07.2008 a fost adoptată cu încălcarea competenței prin raportare la prevederile Legii 646/2002, în speță impunându-se a se face distincție între prerogativele pe care le are Consiliul Local în ceea ce privește administrarea domeniului publkic și privat conform Legii 215/2001 și procedura prevăzută de Legea 646/2002.
În speță Consiliul Local a procedat conform Legii 215/2001 iar nu în baza Legii 646/2002. Nu poate fi reținu ca motiv de anulare a hotărârii nici susținerea reclamantului privind existența a patru hotărâri judecătorești nepuse în executare întrucât persoanele respective aveau deja titlul de propriertate sau urmau să-l primească, iar prin HCL nr.46/2007 s-a pus la dispoziția Comisiei locale de fond funciar o suprafață de aprox.100 ha teren agricol în vederea punerii în posesie și emiterea titlurilor de proprietate.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Consiliul Local a solicitat respingerea recursului, arătând că acesta este neîntemeiat câtă vreme recurentul a obținut în mod nelegal avizul Consiliului Local privind atribuirea terenului agricol în cauză, întrucât acesta nu îndeplinea în mod cumulat condițiile legale prevăzute de lege, respectiv să domicilieze, să locuiască și să profeseze în localitatea, condiții pe care nu le-a adus la cunoștința emitentului hotărârii, iar pentru aceste ilegalități s-a dispus începerea urmăririi penale în dosar 3624/P/2008.
Intimatul Prefectul Județului A prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului, arătând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică și nu pot fi reținute susținerile recurentului potrivit cărora la emiterea hotărârii atacate s-a ținut cont de dispozițiile Legii 215/2001 întrucât din însăși preambulul actului administrativ atacat reiese faptul că motivarea în drept a acestuia are la bază Legea 646/2002.
Referitor la recursul declarat de intervenient, la termenul de judecată din 10.11.2009 instanța a invocat oportunitatea declarării acestuia, față de care reține următoarele considerente.
În fața primei instanțe s-a formulat de către Prefectul Jud. A în condițiile contenciosului obiectiv reglementat de art.3 alin.1 din Legea 554/2004 acțiune de anulare a HCL nr.24/30.07.2008 prin care s-a aprobat dezlipirea și atribuirea în folosință cu titlu gratuit a suprafeței de 5 ha teren agricol, conform Anexei 1 hotărârii, teren ce reprezenta proprietatea privată a comunei și care a fost atribuit d-lui, funcționar public de conducere, secretar al comunei.
La termenul de judecată din 26.01.2009 acesta a formulat o cerere de intervenție intitulată intervenție în nume propriu întemeiată în drept pe dispozițiile art.49 și 50 Cod procedură civilă prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului și menținerea actelor administrative atacate.
Prima instanță a calificat cererea de intervenție ca fiind una în interes propriu și a procedat la respingerea acesteia în urma anulării HCL nr.24/30.07.2008. Calificarea dată de prima instanță cererii de intervenție este însă una greșită întrucât intervenția voluntară principală este aceea prin care un terț solicită introducerea sa într-un proces în curs de judecată pentru a i se recunoaște sau stabili un drept propriu iar ca natură juridică intervenția voluntară principală reprezintă o veritabilă cerere de chemare în judecată îndreptată împotriva părților inițiale, respectiv a reclamantului și a pârâtului. Intervenția voluntară principală presupune deci, invocarea de către terți a unui drept propriu fără însă a fi necesară existența unei identități între dreptul pretins de terți și cel ce formează obiectul cererii de chemare în judecată.
În speță intervenientul nu a invocat o pretenție proprie împotriva părților inițiale, ci prin considerentele sale legate de legalitatea actului administrativ atacat a susținut în fapt poziția procesuală a Consiliului Local, cu atât mai mult cu cât era și beneficiarul actului administrativ atacat. În aceste condiții cererea acestuia trebuia calificată cel mult ca o cerere de intervenție în interesul pârâtei, fiind susținută poziția procesuală a acestei părți și nefiind invocat un drept propriu ce ar fi rezultat tot din nelegalitatea hotărârii atacate.
În cazul contenciosului administrativ obiectiv ce presupune încălcarea unui interes general, o cerere de intervenție voluntară principală nu ar putea fi respinsă ca inadmisibilă "de plano" în măsura în care, prin același act administrativ se dovedește atât încălcarea unui interes general cât și a unui interes individual, or, în speță, intervenientul nu și-a grevat cererea de intervenție pe considerentele acțiunii principale pentru a dovedi astfel că prin HCL nr.24/23.07.2008, pe lângă interesul general ocrotit pe calea tutelei administrative a fost încălcat și un interes individual, ci dimpotrivă, a susținut legalitatea actului administrativ atacat.
Aceste considerente conduc la concluzia potrivit căreia cererea de intervenție formulată este una accesorie în interesul pârâtei, iar nu una principală care ar fi presupus îndeplinirea condițiilor pentru cererea de chemare în judecată reglementată de art.112 Cod procedură civilă.
Prin urmare, Curtea constată că în speță au devenit incidente dispozițiile art.56 Cod procedură civilă potrivit cărora recursul declarat de cel care intervine în interesul uneia dintre părți se socotește neavenit dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși recurs, întrucât recursul a fost declarat numai de către intervenient nu și de către Consiliul Local.
Nici considerentele de fond invocate de intervenient pe calea recursului nu pot fi reținute întrucât HCL nr.24/30.07.2008 a fost justificată pe dispozițiile Legii 646/2002 privind sprijinul acordat de stat tinerilor din mediul rural iar dispozițiile Legii 215/2001 invocate în preambulul hotărârii vizează aspecte de competență a consiliului local în adoptarea hotărârilor precum și aspecte de ordin procedural, motiv pentru care nu se poate susține că adoptarea hotărârii s-a făcut exclusiv în baza Legii 215/2001. Prevederile Legii 646/2002, invocate de asemenea în preambulul hotărârii, au reprezentat justificarea în drept a măsurii adoptate prin hotărârea atacată, dart aceste dispoziții legale au fost aplicate greșit de către autoritatea locală, fapt ce a condus în mod corect la anularea hotărârii astfel emise.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge recursul declarat de intervenient.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 294/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații Consiliul Local și Prefectul Județului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./19.11.2009
Tehnored./22.11.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător G
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Ionel
