Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1370/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--08.09.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1370
Ședința publică din 10 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Diana
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții recurenți Municipiul A-Direcția Venituri, Primăria Municipiului A și Primarul Municipiului A împotriva sentinței civile nr.238/17.06.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL, având ca obiect anulare act emis de autoritățile publice locale.
Instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 3 decembrie 2008, ce face parte integrantă din prezenta acțiune.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.238/17.VI.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada admis acțiunea precizată formulată de reclamanta SRL A împotriva pârâților Municipiul A, Primăria Municipiului A și Primarul Municipiului A și a anulat Dispoziția nr. 21 din 6 martie 2008, emisă de Direcția Venituri - Biroul Juridic, Contestații, din Primăria Municipiului A și exonerează pe reclamantă de plata majorărilor de întârziere în cuantum de 17.237,84 lei, stabilite prin Decizia de impunere nr. - din 3 ianuarie 2008, exonerând-o pe reclamantă de plata acestei sume și a obligat pârâții să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 612,3 lei.
În motivare, Tribunalul Arada reținut că din documentația depusă de părți rezultă starea de fapt susținută de ambele, în esență aceea că începând cu 22 septembrie 2003 și până la data de 1 iunie 2007, reclamanta a utilizat o gheretă în suprafață de 16,2 mp, amplasată pe domeniul public al municipiului A și în toată această perioadă, cu toate că avea înregistrată la Primăria Municipiului A declarația de utilizare a domeniului public, nu i s-a calculat și nu a plătit taxa de ocupare a terenului.
Prin înștiințarea de plată nr. - din 3 ianuarie 2008, emisă de Municipiul A - Direcția Venituri, reclamanta a fost înștiințată că datorează mai multe debite fiscale, între care o rămășiță din anii anteriori de 26.142, 96 lei și majorări de întârziere pentru neplata taxei de ocupare a domeniului public cu ghereta în cuantum de 17.537,21 lei (fila 31 dosar).
Împotriva acestei înștiințări de plată reclamanta a formulat plângere prealabilă, care i-a fost respinsă prin Dispoziția nr. 21 din 6 martie 2008, Direcției Venituri a Municipiului A, organul de soluționare al contestației stabilind că majorările de întârziere sunt datorate și au fost corect calculate, în condițiile prevăzute de art. 119- 120 din nr.OG 92/2003.
Acțiunea reclamantei, pentru anularea obligației de plată a majorărilor de întârziere este întemeiată. Astfel, majorările de întârziere pentru obligațiile fiscale, neplătite la scadență, trebuie stabilite, potrivit art. 119 alin. 4 Cod procedură fiscală, prin decizii ale organelor fiscale care sunt obligate să le comunice debitorului contribuabil.
Potrivit art. 44 alin. 1 Cod procedură fiscală, obligația de comunicare a actului administrativ fiscal, către contribuabil, este expresă. Rostul comunicării este reglementat expres de art. 45 din același cod, care precizează că numai din momentul comunicării contribuabilului, actul administrativ fiscal produce efecte.
După cum s-a arătat, reclamantei nu i-au fost comunicate obligațiile fiscale de plată a taxei pentru utilizarea domeniului public. Reclamantei nu i s-a comunicat nici decizia pentru stabilirea și încasarea majorărilor de întârziere pentru neplata la scadență a taxei de ocupare a domeniului public.
În aceste condiții, instanța a admis cererea precizată a reclamantei și a anulat Dispoziția nr. 21 din 6 martie 2008, emisă de Direcția Venituri Primăriei Municipiului A, cu privire la contestația reclamantei, precum și obligația de plată a acesteia pentru majorările de întârziere aferente taxei pentru ocuparea terenului din domeniul public al municipiului A, în cuantum de 17.237,84 lei.
În condițiile prevăzute de art. 274 Cod procedură civilă, reclamantei i s-au acorda cheltuielile de judecată, constând în taxele de timbru și onorariul avocațial, în cuantum total de 612,3 lei.
În cauză a declarat recurs pârâtul Municipiul A -Primăria Municipiului A-prin Primar solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivare se critică prima instanță pentru că a reținut greșit faptul că majorările de întârziere în cuantum de 17.537,21 lei trebuie stabilite potrivit art.119 alin.1 Cod procedură fiscală, prin decizie a organului fiscal, datorându-se numai din momentul comunicării către contribuabili a actului administrativ fiscal, or, potrivit art.120 alin. (1) și alin.(2) din același act normativ, reiese foarte clar că: "Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
Pentru diferențele suplimentare de creanțe fiscale rezultate din corectarea declarațiilor sau modificarea unui decizii de impunere, majorările de întârziere se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenței creanței fiscale pentru care s-a stabilit diferența și până la data stingerii acesteia inclusiv".
În ce privește taxa datorată de către - SRL, instanța recunoaște că a fost stabilită în concordanță cu dispozițiile legale, respectiv 1,70 lei/mp. fiind de 10.079,64 lei, nefiind prescrisă, termenul de calcul și plată fiind de 5 ani, astfel cum prevăd dispozițiile art.91 di Codul d e procedură fiscală.
Examinând recursul pârâtului în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este fondat, motiv pentru care se admite împotriva sentinței civile nr.238/17.VI.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arad. Modifică sentința și respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SRL A împotriva pârâților Municipiul A, Primăria municipiului A și Primarul municipiului A, pentru că:
Potrivit probelor administrate în prima instanță, Tribunalul Arada reținut că din documentația depusă de părți rezultă starea de fapt susținută de ambele, în sensul că începând cu 22.IX.2003 și până la 1.VI.2007 reclamanta a utilizat o gheretă amplasată pe domeniul public al municipiului
Prin precizarea de acțiune reclamanta nu a contestat această stare de fapt, dar a menționat că deși a solicitat înregistrarea sa în evidența Primăriei Municipiului A încă din 16.03.2006, autoritățile fiscale ale Municipiului A nu au comunicat nicio înștiințare de plată înainte de 3.01.2008, calculând, însă, majorări de întârziere.
Or, în această privință sunt incidente dispozițiile art.111 alin.2 Cod procedură Fiscală, conform cărora "pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel: a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 lunii următoare; b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 lunii următoare".
Conform acestui text legal, pentru obligațiile fiscale accesorii scadența se stabilește în funcție de data comunicării debitului principal.
Or, în cazul S: SRL nu a fost comunicat debitul principal decât la data de 3.01.2008, aceasta fiind data la care se puteau calcula majorări de întârziere.
De asemenea, conform art.119 alin.4 Cod procedură fiscală, "majorările de întârziere se stabilesc prin decizii întocmite în condițiile aprobate prin ordin al ministrului economiei și finanțelor, cu excepția situației prevăzute la art.142 alin.6".
Or, în cazul - SRL nu s-a emis nicio decizie prin care să se stabilească majorările de întârziere, decizie care să fi fost comunicată societății în cauză.
Comunicarea unei astfel de decizii este impusă și de art.44 alin.1 Cod procedură fiscală, potrivit căruia "actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care si-au desemnat împuternicit potrivit art.18 alin.4, precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art.19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz".
În absența comunicării, orice act emis pentru stabilirea unor obligații fiscale nu poate fi opus contribuabilului, respectiv - SRL, având în vedere dispozițiile art.45 Cod procedură fiscală, conform cărora "actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii", a susținut reclamanta.
Din analiza probelor dosarului rezultă că prin declarația privind taxele datorate pentru ocuparea domeniului public sau privat, cu nr.242/15.III.2006, reclamanta a depus la pârâta Primăria municipiului A, Direcția fiscală o declarație fiscală, în sensul art.81 și urm.Cod procedură fiscală pentru terenul ocupat din domeniul public al municipiului
Art.81 alin.1 Cod procedură fiscală prevede că declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit codului fiscal, la termenele stabilite de acesta, iar art.82 alin.2 Cod procedură fiscală prevede că în declarația fiscală contribuabilul trebuie să calculeze cuantumul obligației fiscale dacă acest lucru este prevăzut de lege.
Art.85 alin.1 lit.a și c Cod procedură fiscală, cuprins în titlu VI al codului, referitor la stabilirea impozitelor, taxele contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevede că impozitele și taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului de stat se stabilesc prin declarație fiscală, în condițiile art.82 alin.2 și art.86 alin.4 și prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
Art.86 Cod procedură fiscală, privitor la decizia de impunere prevede la alin.4 că declarația fiscală întocmită potrivit art.82 este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare și producere efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia.
Deci, potrivit dispozițiilor legale enumerate, declarația privind taxele datorate pentru ocuparea domeniului public, cu nr.242/15.III.2006, depusă de reclamantă, în cuprinsul căreia a calculat și declarat o taxă de 10.079,64 lei, pe care o datora pârâților, constituie o decizie de impunere fiscală, cu efecte juridice de la data depunerii acesteia, astfel că apărările formulate prin acțiune privind necomunicarea unui act de impunere fiscală este contrară legii și urmează a fi înlăturată.
Concluzionând că reclamanta datorează taxa pentru ocuparea domeniului public, conform propriei sale declarații de impunere, în mod legal a fost impusă și la plata majorărilor de întârziere în cuantum de 17.237,84 lei, ce fac obiectul acțiunii, pentru că devin incidente dispozițiile art.119 Cod procedură fiscală,referitoare la reglementarea acestor majorări, în sensul că art.119 alin.1 prevede expres că pentru neachitarea la termenul de scadență, de către debitor, a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere.
Art.120 Cod procedură fiscală, privitor la majorări, prevede la alin.1 și 2, că acestea se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare scadenței și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
Deci, momentul care generează, calculul majorărilor de întârziere este scadența obligației publicate fiscale și nu data comunicării debitului principal, cum eronat susține prin sentință, conform susținerilor reclamantei, prin invocarea prevederilor art.111 alin.2 Cod procedură fiscală.
Art.111 Cod procedură fiscală privitor la termenele de plată ale creanțelor fiscale, dispune la alin.1 că, acestea sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau alte legi speciale care le reglementează, iar alin.2 prevede că pentru diferențele de obligații fiscale principale și cele accesorii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel lit.a din aliniat prevede că data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 lunii următoare; dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 lunii următoare".
Deci art.111 Cod procedură fiscală reglementează termenul în care trebuie plătite obligațiile fiscale principale sau accesorii, nu stabilește scadența obligației de plată, care este reglementă prin codul fiscal sau prin alte legi speciale, cum rezultă fără putință de tăgadă din textul legal suscitat.
Cum soluția instanței de fond contravine reglementărilor legale în materia dedusă judecății, este nelegală, astfel că recursul pârâților se admite așa cum s-a precizat, cu aplicarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul A-Primăria Municipiului A-prin Primar împotriva sentinței civile nr.238/17.VI.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arad.
Modifică sentința și respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SRL A împotriva pârâților Municipiul A, Primăria municipiului A și Primarul municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 10.XII.2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.--12.12.2008
Tehnored. /22.12.2008/ 2 ex.
Prima instanță Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Rodica Olaru, Diana
