Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1584/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 20.08.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1584
Ședința publică din 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 3: Olaru
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent Orașul prin Primar împotriva sentinței civile nr.673/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimată -, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului recurent iar în reprezentarea pârâtei intimate se prezintă administrator, asistat de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat cu cheltuieli de judecată și depune în dovedire factura nr. 107/14.12.2009 în sumă de 5.950 lei.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii ca temeinică și legală cu cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei, conform chitanței nr. 33 din 16.12.2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr.1947/115/05.08.2008, reclamantul Orașul, reprezentat prin primar, a chemat în judecată pe pârâta - prin administrator, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea autorizației de construire nr.45/28.05.2008 emisă de Primăria, prin care pârâta a fost autorizată să execute lucrările de construire pentru terasa acoperită, considerând că actul administrativ a fost eliberat cu încălcarea dispozițiilor legale.
Prin sentința civilă nr.673/23.06.2009 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Orașul -, prin primar, în contradictoriu cu pârâta - - și a fost obligat reclamantul la plata sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată către pârâtă.
În motivarea sentinței se arată în esență următoarele:
Prin autorizația de construire nr.45/28.05.2008 eliberată de Primarul Orașului, a fost autorizată construirea de către pârâtă a unei terase acoperite pe terenul proprietatea lui, situat în orașul, str. -, conform proiectului nr. 76/2008 efectuat de SC SRL.
Prin certificatul de urbanism s-a prevăzut că pentru eliberarea autorizației de construire este necesară prezentarea avizelor privind alimentarea cu apă, cu energie electrică, canalizare, privind protecția mediului și sănătatea populației.
Instanța a constatat că pârâta era, la momentul autorizării, în posesia acestor avize-acorduri. Astfel, pentru terasa aparținând AF s-a emis de către SC SA avizul de branșare-racordare nr.774/27.06.2006 pentru rețeaua de apă potabilă-canalizare, s-a obținut autorizația de mediu nr. 226/05.09.2007 pentru activitățile desfășurate, avizul sanitar nr. 44/08.06.2006, acordul de furnizare a energiei electrice, Documentul de înregistrare sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor nr. 826/09.06.2008, eliberat de -DSVSA C-
Așadar, nu se poate reține că nu sunt respectate dispozițiile privind necesitatea prezentării avizelor și acordurilor prevăzute de certificatul de urbanism.
În ce privește planul de urbanism zonal, în certificatul de urbanism nr. 86/15.05.2008 se menționează că acesta este în curs de elaborare, însă acesta nu a fost aprobat nici până în prezent de autoritatea publică locală. Instanța a apreciat că această situație nu poate fi imputată pârâtei, acesta neavând nici o culpă pentru lipsa planului urbanistic zonal.
Din probele cu înscrisuri depuse la dosar rezultă că pârâta a efectuat construcția pentru care a fost eliberată autorizația de construire, astfel că autorizația de construire a încetat să mai producă efecte juridice, urmare a realizării scopului pentru care a fost emisă. Prin urmare, prezenta acțiune a fost apreciată ca lipsită de interes.
Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 28 al 1 din legea nr. 554/2004, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantul Orașul, având ca obiect anularea autorizației de construire nr. 45/28.05.2008.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Orașul prin Primar, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și anularea autorizației de construire nr. 45/28.05.2008.
În motivarea recursului se arată că sentința atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii întrucât instanța, apreciind ca nerelevant PUZ-ul, a făcut abstracție de prevederile imperative ale art. 7 aliniatul 1 litera d și aliniat 9 din Legea nr. 50/1991, care prevăd că autorizația de construire se emite pe baza documentației care va cuprinde avizele și acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism. Ori, în speță s-a stabilit prin certificatul de urbanism nr. 86/15.05.2008 că se va întocmi un Plan urbanistic zonal, condiție pe care pârâta nu a îndeplinit-o, în fapt PUZ-ul neputând fii aprobat întrucât zona respectivă nu este reglementată ca zonă de construcții, în zona respectivă existând spații verzi.
A mai susținut recurentul că în mod nelegal a apreciat instanța că pârâta ar deține acordurile și avizele necesare eliberării autorizației, având în vedere că cele mai multe sunt obținute anterior eliberării certificatului de urbanism, pentru o construcție provizorie, precum și ulterior pe durata procesului, ulterior emiterii autorizației de construire.
De asemenea, este criticată și concluzia instanței potrivit căreia acțiunea a devenit lipsită de interes pe considerentul că a fost deja realizată construcția, recurentul arătând că atâta timp cât nelegalitatea emiterii autorizației este neechivocă, instanța este obligată să procedeze la anularea acesteia, chiar dacă a intrat în circuitul civil și și-a produs efectele.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurent, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041.pr.civ. care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prima critică adusă de recurent constând în ignorarea de către instanță a obligativității PUZ-ului, este neîntemeiată întrucât art. 7 aliniatul 1 litera d se referă la avize și acorduri iar nu la Planul urbanistic zonal. Mai mult decât atât, reclamantul invocă lipsa acestui plan însă nu arată în ce măsură construcția edificată în baza autorizației de construire fără existența unui PUZ ar afecta normele legale în materia construcțiilor.
Susținerea potrivit căreia încă din anul 207 fost promovată o acțiune în contencios administrativ pentru promovarea PUZ-ului vine să confirme idea că eliberarea autorizației de construire în absența PUZ-ului nu îi este imputabilă beneficiarului, în condițiile în care, în pofida inexistenței acesteia însăși autoritatea emitentă care a prevăzut această obligație în certificatul de urbanism, a emis totuși la data de 28.05.2008 autorizația de construire.
Ori anularea autorizației de construire, cu toate consecințele ce ar decurge din această măsură, ar fi nedreaptă și vădit neproporțională cu interesul ocrotit printr-o astfel de măsură, cu atât mai mult cu cât autoritatea emitentă ar fi trebuit să analizeze condiția PUZ-ului la eliberar4ea autorizației, iar nu ulterior, după emiterea acesteia și după realizarea integrală a construcției.
Nu pot fi reținute nici susținerile potrivit cărora avizele și acordurile necesare edificării construcției ar fi fost obținute unele anterior eliberării certificatului de urbanism iar altele anterior emiterii autorizației de construire, reclamantul nearătând în ce mod afectează aceste împrejurări legalitatea autorizației de construire. Chiar dacă aceste împrejurări s-ar dovedi adevărate, Curtea apreciază în primul rând că este culpa autorității emitente în emiterea unei autorizații fără verificarea temeinică a cerințelor legale și, în al doilea rând, că eventualele lipsuri au fost acoperite prin obținerea tuturor avizelor, aflate la dosarul de fond.
De altfel, reclamantul nu invocă alte argumente decât cele care vizează respectarea unei formalități, nefiind pus în discuție un eventual pericol public, ce ar putea justifica interesul reclamantului în promovarea acțiunii. Curtea subscrie astfel concluziile primei instanței cu privire la lipsa interesului raportat la împrejurarea edificării în totalitate a edificării construcției pentru care s-a eliberat autorizația de construire, această autorizație încetându-și efectele prin realizarea (epuizarea) obiectului său.
Nu pot fi reținute nici susținerile potrivit cărora că zona respectivă ar fi destinată spațiilor verzi reclamantul nefăcând dovada că la momentul emiterii certificatului de urbanism Planul urbanistic general al orașului ar fi prevăzut în zona respectivă amenajarea spațiilor verzi.
Având în vedere considerentele expuse, constatând neîntemeiat recursul promovat, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 312 aliniatul 1.pr.civ. urmează a-l respinge ca atare.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 aliniatul 1.pr.civ., Curtea va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimată în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul recurent Orașul împotriva sentinței civile nr.673/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată -.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimată în cuantum de 1.000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red./7.01.2010
Tehnodact / 2 ex./7.01.2010
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Belicariu Maria, Olaru
