Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 167/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație în anulare -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR.167
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Tofan Aurica
Grefier - -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de Consiliul Local al Comunei și Primarul Comunei, ambii cu sediul în comuna, str. - nr. 36, județul Sibiu împotriva deciziei nr. 1161 din 1 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat A pentru contestatori, lipsă fiind intimatul Consiliul Local al Comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că a fost atașat dosarul în care s-a pronunțat decizia contestată, că a fost depusă - din partea apărătorului contestatorilor - împuternicire avocațială, precum și o adresă emisă de Primăria, prin care contestatorii sunt informați că din cele 604 cereri depuse în baza legii 247/2005, doar 8 au fost aprobate pentru reconstituirea dreptului de proprietate în natură, celelalte fiind aprobate pentru despăgubiri.
Instanța constatând cererea în stare de judecată, a dat cuvântul reprezentantului contestatorilor.
Avocat Aaa rătat că în speță nici una din părți nu a depus titlu de proprietate, că ei au dovedit dreptul lor de proprietate prin înscrierea în CF, prin plata impozitului și prin faptul că imobilul figurează în evidențele comunei. A mai susținut că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivelor de recurs, mulțumindu-se să mențină sentința primei instanțe pentru egalitate de tratament. A solicitat admiterea contestației, anularea deciziei, fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului și respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu la data de 16 mai 2007, reclamanții Consiliul Local al com. și Primarul com. l-au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al orașului pentru anularea Hotărârii Consiliului Local nr.41/2007, privind atestarea la domeniul public și privat al orașului a unor terenuri agricole, anularea tuturor actelor și operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii hotărârii, conform prevederilor art.18 alin.2 din Legea nr.554/2004 și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Sibiu, prin sentința nr.137/CA/ 30 octombrie 2007, admis în parte acțiunea formulată de reclamanți în sensul că a anulat hotărârea atacată, respingând celălalt capăt de cerere.
Totodată, a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată parțiale de 20 lei.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe de către pârâtul Consiliul Local, a fost admis de către Curtea de APEL SUCEAVA - secția comercială, de contencios administrativ și fiscală, instanță investită cu soluționarea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție care prin încheierea de ședință nr. 2102 din 23.05.2008 a dispus strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Alba Iulia la Curtea de APEL SUCEAVA.
Urmare a admiterii recursului, Curtea de APEL SUCEAVA - secția comercială, de contencios administrativ și fiscală, a modificat în totalitate sentința și în rejudecare, a respins acțiunea ca nefondată.
În esență, instanța de recurs a reținut că părțile își dispută un drept de proprietate invocând fiecare propria hotărâre, acte administrative care, au doar caracter declarativ de drepturi.
Cum însă, Hotărârea nr.37/2001 emisă de reclamantul Consiliul Local al comunei, a fost menținută de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, pentru egalitate de tratament juridic, s-a impus a fi menținută Hotărârea nr.41/2007 emisă de pârâta Consiliul Local, părțile putând să-și valorifice pretențiile în cadrul unei acțiuni în revendicare.
Împotriva acestei decizii, intimații Consiliul Local și Primarul Comunei au formulat contestație în anulare.
În motivare contestatorii arată că hotărârea atacată este rezultatul unor greșeli materiale, în sensul că instanța de recurs nu a observat faptul că au făcut dovada dreptului de proprietate prin intabularea dreptului de proprietate al Comunei, în CF, depunând în acest sens extrasul de carte funciară.
Totodată arată contestatorii, instanța de recurs a ignorat actele depuse la dosar cu care au dovedit că imobilul în litigiu a fost dat în administrarea Comunei, în anul 1983 fiind posedat și folosit în permanență de către recurenți, a fost cuprins în inventarul bunurilor din domeniul privat al comunei, s-a depus anual declarația fiscală la organul fiscal al orașului, este înscris în CF 4859 ca domeniu privat al Comunei.
Contestatorii mai invocă un alt motiv al contestației în anulare, respectiv omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra motivelor de recurs.
Ca urmare, concluzionează recurenții, hotărârea instanței de recurs, prin nepronunțarea asupra motivelor de recurs, a probelor și susținerilor părților a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă, art. 3 Cod civil, art. 21 din Constituție, art. 6 din
Examinând contestația în anulare de față, ale cărei motive se încadrează în art. 318 Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondată.
Art. 318 Cod procedură civilă este aplicabil atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Primul motiv la care se referă art. 318 Cod procedură civilă, are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite. Este vorba deci despre o greșeală pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. Textul vizează, așadar, greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
C de al doilea motiv prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă, se referă la omisiunea cercetării unui motiv de recurs invocat în termen de către recurent iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte care, oricât de larg ar fi dezvoltate sunt întotdeauna subsumate motivului de recurs pe care îl sprijină.
Astfel, pretinsa greșeală materială a instanței de recurs reprezentată în opinia contestatorilor de neobservarea intabulării dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea acesteia nu poate fi primită, aceasta nefiind în legătură cu aspectele de ordin formal ale judecării recursului și necircumscriindu-se astfel în prevederile art. 318 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, cu atât mai mult cu cât intabularea a fost efectuată sub imperiul Legii 7/1996 având rol exclusiv de opozabilitate și neavând caracter constitutiv.
Fiind o cale de retractare și nu de cenzură judiciară, este inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanța de recurs.
Instanța de recurs a cunoscut actul administrativ intabulat și a efectuat aprecieri asupra acestuia, neputând fi vorba de o greșeală materială în sensul legii, ci de o pretinsă apreciere eronată a probelor, datorită căreia starea reținută de instanța de recurs ar fi neconformă realității, împrejurare ce nu poate face obiectul unei contestații în anulare.
Este neechivoc caracterul pur declarativ al actelor administrative ale părților în conformitate cu decizia instanței de contencios nr. 244/2006 și de necesitatea imperativă a acțiunii în revendicare care să clarifice raporturile dintre părți, ce face de altfel obiectul dosarului - al Judecătoriei Avrig.
De remarcat este și faptul că HCL 37/2001 a fost menținută și de către Curtea de Apel Prahova conform deciziei pronunțate la 4.12.2008, rațiunile de echitate avute în vedere de Curtea de APEL SUCEAVA, menținându-se și în prezent.
Așadar, argumentele invocate de contestatoare privind interpretarea eronată de către instanța de recurs a probelor administrate, nu se circumscriu nici unuia din cele două motive menționate cerute de art. 318 Cod procedură civilă, ci vizează reexaminarea fondului pricinii și reaprecierea probelor. Ori, legiuitorul pe calea contestației în anulare, nu a urmărit să deschidă părților recursul la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul că s-a stabilit eronat situația de fapt.
Față de cele menționate, cum prezenta contestație în anulare este nefondată, nefiind îndeplinite cerințele textului legal menționat, Curtea urmează aor espinge ca atare.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de Consiliul Local al Comunei și Primarul Comunei, ambii cu sediul în comuna, str. - nr. 36, județul Sibiu împotriva deciziei nr. 1161 din 1 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/06.02.2009
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Nastasi Dorina, Tofan Aurica
