Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1851/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1851/2008
Ședința publică din 18 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr. 729 din data de 24.04.2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă avocat dr. în reprezentarea intereselor intimatei SC SRL, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este legal timbrat, că la data de 15.09.2008 s-a înregistrat la dosar întâmpinare, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin 2.pr.civ.
Reprezentantul intimatei depune la dosar împuternicirea avocațială și arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței civile recurate, ca temeinică și legală, pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul întâmpinării formulate. Totodată, solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, conform facturii nr.-/09.09.2008 depusă în copie certificată la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 729/2008 din data de 24 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului C-N și în consecință s-a anulat hotărârea Consiliului Local al Municipiului C-N din 18.12.2007, prin care s-a respins proiectul de hotărâre privind aprobarea raportului comisiei de evaluarea licitației nr. 88246/23.10.2007, hotărâre cuprinsă în procesul-verbal din 18.12.2007, a fost obligat pârâtul Consiliul Local al Municipiului C-N la adoptarea unei hotărâri de aprobare a raportului comisiei de evaluare a licitației nr. 88246/23.10.2007 și la încheierea contractului de concesiune respingând excepțiile ridicate, a fost obligat pârâtul la plata unei penalități de 1000 lei/zi de întârziere începând cu rămânerea irevocabilă a hotărârii și până la executarea acesteia și totodată pârâtul fiind obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată reprezentând 8,6 lei taxă de timbru judiciar și 14.280 lei onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, potrivit art. 38 alin. 1 Consiliul Local are inițiativă și hotărăște în condițiile legii în toate problemele de interes local. Prin urmare forma manifestării de voință a consiliului local a fost hotărârea care putea fi de aprobare sau de respingere a unui proiect de hotărâre, astfel că a fost evident că măsura adoptată și consemnată în procesul verbal din 18.12.2007 a reprezentat o hotărâre exprimată de Consiliul Local al Municipiului C-N în sensul respingerii propunerii de aprobarea a raportului comisiei de evaluare a licitației cu nr. 88246/23.10.2007, chiar dacă nu a îmbrăcat forma unei hotărâri.
În ce privește oportunitatea realizării investiției, instanța a considerat că aceasta nu mai putea fi pusă în discuție având în vedere că înainte de a se proceda la organizarea licitației, consiliul local s-a bazat pe un studiu fundamentat pe oportunitatea iar HCL 481/2005 a fost menținută în urma unor procese care s-au terminat în anul 2006 și au permis continuarea procedurii de licitație.
Pe de altă parte, inițial sentința civilă 1690/2006 a Tribunalului Clujs -a bazat pe modificările legislative intervenite care a impus participarea a cel puțin 3 participanți la licitația organizată și pe prevederile art. 43 din OUG54/2006 potrivit cărora licitația a putut fi anulată până la data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii de atribuire, însă Curtea de APEL CLUJ prin decizia nr. 400/2007 a apreciat că este aplicabilă Legea nr. 219/1998 și prin urmare, hotărârea 53855/423/07.07.2006 a comisiei de licitație s-a impus a fi anulată și a fi continuată procedura de licitație în condițiile și cu procedura prevăzută de legea în vigoare la data începerii acesteia.
Această procedură a fost urmată și ca atare comisia de licitație a declarat reclamanta că ofertant câștigător prin raportul de evaluare din data de 23.10.2007.
În aceste condiții potrivit prevederilor art. 18 alin. 1 din Legea nr. 219/1998, autoritatea contractantă a evaluat și a ales oferta, a întocmit un raport pe care l-a transmis concedentului, respectiv Consiliului Local al Municipiului C-N în vederea încheierii contractului de concesiune.
Atât timp cât dispozițiile acestei legi au fost respectate, consiliul local avea obligația de a aproba propunerea și de a încheia contractul de concesiune cu reclamanta în conformitate cu art. 28 și urm. din Legea nr. 219/1998.
Neprocedând de această manieră, neadoptând în conformitate cu art. 46 alin. 1 o hotărâre și respingând proiectul într-un proces verbal, tribunalul în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 a dispus anularea acestei hotărâri cuprinse în procesul verbal din data de 18.12.2007, hotărâre care nu îmbracă forma prevăzută de lege, care încearcă să eludeze efectele unei decizii irevocabile și care apreciază asupra oportunității și a unor modificări legislative fără să ia în considerare tocmai aspectele ce s-au impus a fi vizate și anume dacă procedura de concesiune inițiată și derulată sub efectul Legii 219/1998 a fost finalizată în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.
În ce privește aplicabilitatea dispozițiilor OUG119/2007 fără ca instanța să conteste, această ordonanță de guvern terenul în litigiu fiind încadrat conform documentațiilor de urbanism în V7, acest fapt a fost avut în vedere la data organizării licitației și cu toate că o parte din teren poate fi încadrată ca spațiu majoritatea spațiului are destinația faptică de spațiu expozițional și parcare betonat.
În consecință, anulând hotărârea Consiliului Local al Municipiului C-N cuprinsă în procesul verbal din 18.12.2007 și considerând că licitația a fost organizată cu respectarea dispozițiilor legale și că reclamanta este câștigătorul acestei licitații, a obligat pârâtul Consiliul Local al Municipiului C-N să adopte o hotărâre de aprobare a raportului menționat și să procedeze la încheierea contractului de concesiune având ca obiect imobilul situat în C-N, str. - - FN în suprafață de 50000 mp.
Referitor la excepțiile ridicate, acestea nu a putut fi avute în vedere pentru că așa cum s-a arătat mai sus, deși nu îmbracă forma unei hotărâri, consiliul local și-a exprimat un punct de vedere contrar prevederilor Legii 215/2001 și Legii 219/1998, astfel că această exprimare de voință este un act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a impus pârâtei plata unei penalități de 1000 lei/zi de întârziere începând cu rămânerea irevocabilă a hotărârii și până la executarea acesteia.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 274.pr.civ. a obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată reprezentând 8,6 lei taxă timbru și timbru judiciar și 14.280 lei onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâtul Consiliul Local al Municipiului C-N solicitând, admiterea recursului și în consecință, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii introductive.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că, prin cererea de înregistrare la data de 15 februarie 2008, reclamanta a solicitat instanței de judecată să constate că hotărârea Consiliului local din data de 18 decembrie 2007 prin care s-a respins propunerea de aprobare a raportului Comisiei de evaluare prin care reclamanta a fost declarată ofertant câștigător, este vădit nelegală și pe cale de consecință, s-a dispus anularea ca atare a actului administrativ, să oblige Consiliul local la emiterea unei hotărâri de aprobare a raportului Comisiei de evaluare și să procedeze la închiderea contractului de concesiune, să oblige consiliul local la plata de daune cominatorii cu titlu de despăgubiri parțiale în sumă de 5.000 lei/zi de întârziere, să se dispună suspendarea efectelor HCL din 18 decembrie până la soluționarea irevocabilă a acțiunii, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea pronunțată în cauză, instanța de fond a admis în parte acțiunea, anulând hotărârea Consiliului local al municipiului C-N din 18.12.2007, prin care s-a respins proiectul de hotărâre pentru aprobarea raportului comisiei de evaluare a licitației nr. 88246/23.10.2007, hotărâre cuprinsă în procesul verbal din 18.12.2007, și obligă Consiliul local al municipiului C-N la adoptarea unei hotărâri de aprobare a raportului comisiei de evaluare a licitației nr. 88246/23.10.2007 și la încheierea contractului de concesiune, de asemenea, obligă pârâtul la plata unei penalități de 1.000 lei/zi de întârziere, începând cu rămânerea irevocabila a hotărârii și până la executarea acesteia, obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecata în sumă de 8,6 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și 14.280 lei onorariu avocațial.
Soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală, hotărârea fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii - motiv de recurs prevăzut de disp. art. 304 pct. 9. pr. civ.
În motivarea recursului de față nu s-a considerat oportuna reiterarea care a precedat ședința Consiliului local din data de 18.12.2007, deoarece s-a prezentat aceste aspecte pe larg, prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond, dar, în completarea acestor argumente, pârâta dorește să învedereze instanțe următoarele:
Prima critică adusă sentinței atacate a vizat împrejurarea, reținută de către prima instanță, ca " actul administrativ " atacat este act administrativ, în sensul disp. art. 2 alin. 1. lit. c din Legea nr. 554/2004.
Astfel, în mod greșit a reținut instanța de fond faptul că măsura adoptată și consemnată în procesul verbal din data de 18.12.2007 reprezintă o hotărâre exprimată de Consiliul Local.
Cu privire la acest aspect, pârâta susține în continuare că " hotărârea " atacată nu întrunește condițiile actului administrativ. Practic, ceea ce a solicitat reclamanta este anularea ( parțială) a procesului verbal încheiat cu ocazia ședinței Consiliului Local din data de 18 decembrie 2007, în condițiile în care, din interpretarea art. 45 din Legea nr. 215/2001. republicată, cu modificările ulterioare, deciziile Consiliului Local de " respingere a unui proiect de hotărâre nu s-a materializat sub forma unei hotărâri act administrativ.
Pe de altă parte, în conformitate cu disp. art. 47 din Legea nr. 215/2001, republicată, " Hotărârile consiliului local se semnează de președintele de ședință, ales în condițiile prevăzute la art. 35, și se contrasemnează, pentru legalitate, de către secretar." Niciuna din aceste prevederi nu este aici îndeplinită, presupusa hotărâre fiind un proces-verbal de ședință a Consiliului Local consemnat la data de 18.12.2007.
Cea de-a doua critică vizează argumentele pentru care instanța de fond a înlăturat toate apărările formulate de către Consiliul Local al municipiului C-N în întâmpinarea și concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
Astfel instanța de fond a considerat că oportunitatea realizării investiției nu mai poate i pusă n discuție în acest moment, "având în vedere faptul ca HCL nr. 481/2005 este în vigoare.
Pârâta nvederează Instanțe, cu privire la acest prim argument, faptul că, la momentul adoptării HCL nr. 481/2005 nu existau constrângeri legislative în privința schimbării destinației spațiilor verzi. Din punctul de vedere al pârâtei, o dată cu intrarea n vigoare a nr.OUG 114/2007 art. 3 din HCL nr. 481/2005 este lipsit de efecte juridice, întrucât, din conținutul actului normativ invocat, autoritatea administrației publice locale are obligația de a nu schimba destinația terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism. indiferent de regimul juridic al acestora.
Or, amplasamentul în litigiu, conform documentațiilor de urbanism aprobate respectiv - este încadrat în sub denumirea " Parcul expoziției ", din categoria V - spații verzi publice cu acces limitat de folosință, utilizările admise referindu-se numai la construcții legate de programul specific funcțiunii specializate, aceste aspecte fiind reținute și în decizia civila nr. 343/2006 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ. Ca atare, în condițiile incidentei în cauză a O- nr. 114/2007 schimbarea destinației terenului în litigiu prin PUZ și construirea unui mall, complex hotelier, etc. este inadmisibilă.
Pe de alta parte, instanța de fond face o gravă confuzie atunci când reține, în considerentele hotărârii atacate ca " majoritatea spațiului are destinația faptică de spațiu expozițional și parcare betonată ", întrucât, la o astfel de concluzie se poate ajunge doar printr-o cercetare la fața locului. În realitate, amplasamentul în litigiu reprezintă numai teren, nu are nici o legătură cu pavilionul expozițional și nici cu parcarea betonată, aflată în fața pavilionului expozițional.
Chiar în ipoteza în care, destinația faptică a terenului ar fi alta decât cea prevăzută în documentațiile de urbanism aprobate, acest argument nu poate avea nici o relevanță în cauză, în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, autoritatea administrației publice locale are obligația de a nu schimba destinația terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism.
În ceea ce privește împrejurarea afirmată de către reclamantă în conținutul acțiunii introductive și reținută întocmai de către instanța de fond, în sensul că procesul verbal din data de 18.12.2007 eludează efectele unei decizii irevocabile, s-a învederat instanței de recurs ca pârâta și-a îndeplinit întocmai obligația impusă prin decizia civila nr. 400/2007, aceea de a continua procedura începută în conformitate cu prevederile Legii nr. 219/1998.
Nu întâmplător, Curtea de Apel a arătat în considerentele deciziei civile nr. 400/2007 că alegerea ofertei în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 219/1998, întocmirea raportului de evaluare conform art. 19 din același act normativ, transmiterea acestuia concedentului și, în final, încheierea contractului de concesiune constituie atribuții aparținând exclusiv comisiei și respectiv concedentului. Continuarea procedurii în sensul dispozitivului deciziei Curții de Apel nu a însemnat și declararea reclamantei ca și ofertant câștigător, și nici încheierea contractului de concesiune în favoarea reclamantei.
n acest context, s-a arătat că, potrivit disp. art. 36 din Legea nr. 215/2001, "în itare atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. C), consiliul local hotărăște darea în concesionare a bunurilor proprietate publică sau privată a comunei, orașului sau municipiului, după caz, precum și a serviciilor publice de interes local, în condițiile legii ".
Or, tocmai în exercitarea atribuțiilor conferite de legiuitor, consiliul local a luat aceasta decizie de a nu atribui contractul de concesiune în favoarea reclamantei, și aceasta bazat pe criterii de oportunitate și în conformitate cu reglementările privind spațiile verzi.
De altfel, singura autoritate competenta să se pronunțe asupra oportunități și inoportunității realizării unei investiții este autoritatea deliberativă, oportunitatea unei investiții nu poate fi pusă în discuție în cadrul unei comisii de evaluare a ofertelor. Rolul acesteia este de a evalua ofertele depuse sub 2 aspecte: verificarea condițiilor de calificare (documente și alte acte care s-au solicitat pentru dovedirea statutului societății comerciale, bilanț, taxe și impozite, etc.) și evaluarea propriu-zisă a ofertelor conform unui criteriu deja stabilit prin documentația de licitație - în această speță, prețul redevenței cel mai ridicat.
În esența, acesta a fost motivul pentru care Consiliul a decis ca această investiție pe termen, datorită intervalului de timp între demararea licitației (această etapă cuprinde și realizarea studiilor anterioare începerii unei proceduri de licitație) și data efectiva de atribuire a contractului de concesiune, ca rezultat al procedurii de licitație nu mai este oportună.
Această perioadă de aproximativ 2 ani a necesitat punerea în discuție și a aspectelor de natură oportunității, disponibilității terenului și evident a necesității investiției în acea zona.
Prin întâmpinarea formulată de reclamanta intimată s-a solicitat să se constate că recursul este nefondat, iar sentința recurată este pe deplin legală și temeinică și, pe cale de consecință respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței civile recurate.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
1. În ceea ce privește critica privind calificarea actului supus cenzurii în fața instanței de fond, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, prin act administrativ se înțelegeactul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
De asemenea, potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, e asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Curtea mai reține că potrivit dispozițiilor art. 38 alin. 1 din Legea administrației publice locale,consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități publice, locale sau centrale.
Din actele și lucrările dosarului Curtea reține că Primarul municipiului C-N a înaintat pârâtului recurent proiectul înregistrat sub nr. 1 din 18.12.2007 referitor la adoptarea Hotărârii privind aprobarea concesionării terenului situat în C-N str. - - în favoarea reclamantei intimate SC SRL C-N în temeiul Raportului Comisiei de evaluare a licitației cu nr. 88246/23.10.2007.
Așa cum rezultă din Procesul-verbal încheiat la data de 18 decembrie 2007, cu ocazia ședinței ordinare a Consiliului local al municipiului C-N, proiectul de hotărâre mai sus menționat a fost dezbătut de consilieri, iar la final s-a decis prin vot majoritar respingerea acestuia.
Manifestarea de voință a autorității deliberative de la nivelul administrației publice locale în exercitarea atribuțiilor cu care este înzestrată de lege și care are ca efect crearea, modificarea, ori stingerea unui raport juridic îmbracă forma unui act administrativ unilateral, chiar dacă formal această manifestare nu se regăsește într-o hotărâre. Această manifestare de voință poate fi dedusă și din conduita autorității, inclusiv aceea de a refuza explicit recunoașterea unui drept ori interes legitim invocat de particular ori nesoluționarea în termen legal (tăcerea) a unei cereri legitime.
Prin urmare, chiar dacă, în speță, recurentul pârât a dezbătut un proiect de hotărâre înaintat de primar și chiar dacă decizia de a respinge acest proiect nu fost formalizată într-o hotărâre în sensul art. 47 din Legea nr. 215/2001, manifestarea de voință a deliberativului local, ca autoritate publică, îmbracă trăsăturile actului administrativ atipic, respectiv al refuzului nejustificat de rezolvare a unei cereri.
Așa fiind, refuzul exprimat de recurent privind executarea efectivă și în întregime a deciziei civile nr. 400 din 22 februarie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, hotărâre definitivă și irevocabilă, a vătămat interesele legitime ale pârâtei intimate, și astfel se poate conchide că această manifestare de voință poate fi cenzurată de instanțele de contencios administrativ pe calea procedurii contenciosului administrativ.
De aceea, pentru înlăturarea acestei vătămări reclamantei îi poate fi recunoscută prerogativa de a se adresa instanței de contencios administrativ competente pentru a solicita să se verifice în ce măsură refuzul explicit de rezolvare a unei cereri este legal și justificat, iar în caz contrar să se procedeze la obligarea autorității respective să emită ori să adopte actul administrativ.
Din această perspectivă, Curtea apreciază că analiza și calificarea actului supus controlului judecătoresc operată de instanța de fond este corectă și legală, încât motivul de recurs invocat de recurent vizând această chestiune apare nefondat.
2. Cât privește critica privind maniera în care instanța de fond a înlăturat apărările pârâtei recurente, Curtea reține următoarele:
Procedura de concesiune a terenului cât și organizarea licitației publice privind atribuirea acestei concesiuni a fost declanșată în urma adoptării Hotărârii nr. 481/2005 în temeiul unui studiu de oportunitate prin care s-a justificat atât eficiența economică cât și utilitatea investiției preconizate pentru municipiul C-
Nu poate fi admis în prezent ca pentru rațiuni de oportunitate, respectiv că după trecerea timpului generată de rezolvarea unor procese și lipsa de atractivitate a investiției, autoritatea publică să înlăture această procedură cu consecința revocării sui generis a HCL nr. 481/2005 și a ocolirii deciziei definitive și irevocabile a instanței de contencios administrativ care a impus obligația de a finaliza procedura de licitație.
Curtea constată că actul prin care a refuzat aprobarea raportului comisie de evaluare și încheierea contractului de concesiune cu reclamanta intimată este adoptat cuexces de putereîn înțelesul dat de art. 2 alin. m) din Legea nr. 554/2004, respectiv autoritatea publică a apreciat că investiția preconizată pentru care s-a demarat și finalizat o procedură complexă de licitație nu mai este necesară, încălcând astfel interesul legitim aparținând reclamantei circumscris calității de câștigător al licitației și de dobânditor al concesiunii terenului din litigiu.
Aprecierea că prin conduita autorității publice nu s-au eludat efectele hotărârii judecătorești definitive și irevocabile pe considerentul că autoritatea publică a continuat procedura începută în conformitate cu prevederile Legii nr. 219/1998 este total falsă.
Continuarea procedurii de licitație prevăzută ca obligație în dispozitivul deciziei nr. 400/2007 adoptată de Curtea de APEL CLUJ, impunea nu numai finalizarea formală a acesteia printr-un raport al comisiei de evaluare ci și propunerea și adoptarea hotărârii de a se încheia contractul de concesiune cu câștigătorul licitației, numai în felul acesta putându-se înțelege rațiunea dispozițiilor instanței judecătorești.
Procedura de licitație presupune o serie de operațiuni tehnico-juridice menite a stabili câștigătorul acesteia și deci a decela care este persoana cu care autoritatea contractantă va încheia contractul, aceasta cu atât mai mult cu cât obligația de a proceda la finalizarea procedurii de licitație a fost decisă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă opozabilă autorității contractante.
Neprocedând astfel, autoritatea contractantă refuzând practic să omologheze rezultatul licitației și să-i dea efectul cuvenit a paralizat nu numai procedura de licitație consumată ci a condus pe cale indirectă și la lipsirea de efecte juridice a propriei hotărâri de inițiere a concesiunii, procedeu nelegal, întrucât hotărârea respectivă a devenit irevocabilă pentru autoritatea care a adoptat-o, întrucât aceasta a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.
Apărarea invocată de recurent cu trimitere la efectele OUG nr. 114/2007 care ar paraliza în bună măsură efectele HCL nr. 481/2005 (art. 3) nu este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 71 din OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului modificată prin OUG nr. 114/2007 schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spatii verzi si/sau prevăzute ca atare in documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisa, indiferent de regimul juridic al acestora. Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea acestor prevederi sunt lovite de nulitate absoluta.
Din cuprinsul procesului-verbal al ședinței consiliului local nu rezultă că terenul în litigiu ar face parte din categoria spații verzi și că dat fiind acest regim construcția preconizată nu mai poate avea loc, dimpotrivă însuși inițiatorul proiectului hotărârii " consideră că poate construi altceva pe acel teren, fiind o suprafață de 4,4 ha, dând exemplu un centru internațional de conferințe și un spațiu expozițional".a contrario, terenul este susceptibil de fi concesionat în vederea construirii dar nu în scopul avut în vedere inițial de autoritatea contractantă ci în scopul expres prevăzut în cuprinsul dezbaterilor.
Pe de altă parte, în cauză nu s-a dovedit că terenul, obiect al concesiunii, ar avea regimul juridic prevăzut la art. 71 din OUG nr. 195/2005 ca să fie temeinic susținută teza prohibirii schimbării destinației.
Așa fiind, nu se poate reproșa instanței de fond că acesta ar fi speculat asupra destinației terenului în litigiu.
Față de cele ce preced, Curtea reține că și al doilea motiv de recurs circumscris aprecierii și analizei apărărilor evocate de pârât este nefondat.
Așa fiind, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din legea nr. 554/2004 să respingă ca nefondat recursul cu consecința menținerii în întregime a sentinței instanței de fond.
3. Întrucât recurentul a căzut în pretenții în faza recursului, în temeiul art. 274 acesta urmează a fi obligat să plătească reclamantei intimate suma de 14.280 l1i cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial ( 17).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local C-N, împotriva sentinței civile nr. 729 din data de 24.04.2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Obligă pârâtul să plătească intimatei C-N suma de 14.280 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
RED.
DACT. /
2 EX./17.10.2008.
JUD.FOND..
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
