Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 205/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 16.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 205
Ședința Publică din 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Dascălu Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr. 620/2.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu pârâții intimați Consiliul Județean T, Consiliul Local Nouă, Președintele Consiliului Județean T, Comuna Nouă prin primar și Instituția Primarului Nouă, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 2.02.2010, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la 23.02.2007, reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârâți, Consiliul Județean T,Consiliul Local Nouă și Comisia locală de fond funciar Nouă, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună în principal: anularea Certificatului de urbanism cu nr. 1518/03.11.2006 emis de pârâta nr.1 și obligarea pârâtei la eliberarea unui alt certificat de urbanism, în care să fie înlăturate toate interdicțiile de construcție, așa cum sunt menționate în prezentul sub sancțiunea unei penalități de 100 RON/ zi, iar în subsidiar: - obligarea pârâtei 2 de a prelua în domeniul privat a suprafeței de teren afectate de interdicțiile de construcție prevăzute de cu nr. 1518/2006 emis de CJ T și pe cale de consecință obligarea pârâtei 2și 3 de a-i atribui reclamantei din domeniul privat al com. Nouă a unei suprafețe de teren egale cu cea afectată de actualele interdicții, iar în măsura în care în domeniul privat al com. Nouă nu mai există teren, să fie obligați pârâții să-i achite o despăgubire a cărei valoare să fie egală cu valoarea suprafeței de teren ce va fi preluată de pârâta nr. 2, despăgubire a cărei valoare va fi stabilită printr-o expertiză evaluatorie, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că este proprietară în Nouă, asupra terenului arabil extravilan în suprafață de 20700 mp. În toamna anului 2006 dorit să pregătească documentația necesară în vederea parcelării terenului, situație în care i-a fost eliberat Certificatul de Urbanism nr. 1518/2006, în care există însă anumite interdicții de construire. Astfel, la regimul Tehnic este prevăzută obligația reclamantei de a respecta anumite distanțe stradale minime, așa cum sunt ele enumerate în
Prin aceste distanțe, reclamanta a afirmat că este pusă în situația de a nu putea folosi mai mult de un sfert din suprafața pe care o ara în proprietate, îngrădindu-i-se suprafața pe care o ara cu mai mult de 5.000 mp. în sensul că nu îi sunt permise nici un fel de construcții în aceea zonă.
Reclamanta a apreciat că prin aceasta i se aduce o gravă atingere dreptului său de proprietate, prin faptul că în zonă există un plan urbanistic, care prevede anumite drumuri care în viitor vor trece pe proprietatea ei, însă nici pârâta 1 și nici pârâta 2 nu au făcut vreun demers în vederea exproprierii ei așa cum este prevăzut în legea nr. 33/1994. În susținerea celor arătate, invocă disp. Curții de APEL TIMIȘOARA în Dosarul nr-.
Consiliul Județean Taf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiat al capătului de cerere principal și de admitere a excepției de necompetență materială a instanței de contencios administrativ și a lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean T, față de capetele de cerere subsidiare formulate de reclamantă.
Consiliul Local al comunei Nouă a formulat și el întâmpinare, solicitând de asemenea respingerea capătului 1 al cererii reclamantei ca neîntemeiat iar cu privire la subsidiarul acțiunii a invocat excepția de ne competență materială a instanței de contencios administrativ și în subsidiar excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Nouă. De asemenea, prin completarea la întâmpinare, Consiliul Local Nouă, făcând referire la Sentința civilă cu nr. 528/14.09.2006 a Curții de APEL TIMIȘOARA invocată de către reclamantă, consideră că aceasta are cu totul alt obiect, căci instanța a admis doar în parte acțiunea reclamantei, în sensul că a obligat pârâtul să elibereze un certificat de urbanism doar pentru extinderea casei P ( parter), respectând astfel prevederile Z aprobat prin
Prin sentința civilă nr. 296/CA/17.03.2008, Tribunalul Timișa respins acțiunea și a admis excepția privind necompetența materială a secției de contencios administrativ în ce privește lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Județean T în ce privește capătul 2 de cerere.
Prin decizia civila nr. 1130/30.10.2008, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentința recurată iar cauza a fost trimisa spre rejudecare la aceeași instanță cu motivarea că Tribunalul Timișa reținut necompetența materială în judecata cererilor privind fondul funciar și exproprierea fără să soluționeze problema instanței competente să judece cererile. De asemenea, s-a reținut că sentința nu conține soluția rezultată din admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean
La Tribunalul Timiș cauza a fost înregistrată din nou la data de 19.11.2008 sub nr- iar după admiterea cererii de abținere formulată de dna. judecător prin încheierea de ședință nr. 9/CC/CA/28.11.2008, acțiunea a fost înregistrată sub nr-.
La termenul de judecata din data de 10.02.2009 paratul Consiliul Județean T prin întâmpinarea depusa la dosar a solicitat respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere principal - anularea Certificatului de urbanism nr. 1518/03.11.2006 și obligarea Consiliului Județean T la eliberarea altui certificat de urbanism iar fata de capetele de cerere subsidiare a solicitat admiterea excepției de necompetență materială a instanței de contencios administrativ.
Cu privire la capătul de cerere principal paratul JTa arătat ca Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții (art. 6) și Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului (art. 29 și urm.), reglementează în mod expres și detaliat regimul juridic al Certificatului de urbanism și condițiile de eliberare a acestuia. Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, fiind obligatoriu să se menționeze scopul emiterii Certificatului de urbanism.
Potrivit dispozițiilor art. 39 și ale art. 44 din Legea nr. 350/2001, planurile de amenajare a teritoriului au un caracter director, adică sunt obligatorii pentru autoritățile administrației publice. Aceste autorități au obligația să transpună în documentațiile de urbanism, la nivelul localităților urbane și rurale, propunerile cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului național, zonal și județean (, și ). La rândul lor, documentațiile de urbanism (, și ) au caracter de reglementare specifică, adică sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice și juridice. Ele stabilesc regulile care se aplică direct asupra localităților și părților din acestea până la nivelul parcelelor cadastrale, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatului de urbanism. Conform prevederilor art. 49 din Legea nr. 350/2001, Regulamentul general de urbanism reprezintă sistemul de norme tehnice, juridice și economice care stă la baza elaborării planurilor de urbanism și a regulamentelor locale de urbanism. După aprobare, Z și împreună cu regulamentele locale de urbanism aferente sunt opozabile în justiție.
A mai arătat că reclamanta, în calitate de proprietară a terenului în suprafață de 20.700 mp situat în extravilanul localității Veche din comuna Nouă, s-a adresat Consiliului Județean T cu o cerere pentru eliberarea unui certificat de urbanism, necesar elaborării unui plan urbanistic zonal, deoarece dorește să transforme situația actuală a terenului din arabil extravilan, neconstruibil, în teren construibil care, prin parcelare și vânzarea parcelelor, urmează să capete destinația de zonă rezidențială.
A precizat că, în principiu, terenurile din extravilanul localităților sunt terenuri neconstruibile, fără destinație urbană. în temeiul art. 23 și a prevederilor Anexei nr. 2 din Legea nr. 50/1991 republicată, construcțiile de locuințe sunt permise doar pe terenuri situate în intravilanul localităților. Terenurile extravilan - cum este cel în litigiu - pot fi introduse în intravilanul localităților doar prin excepție "în condiții temeinic fundamentate, pe bază de planuri urbanistice zonale () aprobate potrivit legii" (art. 23 alin. 2) Rațiunea întocmirii unui în cazul includerii în intravilanul localităților a unor terenuri arabile extravilane, constă în necesitatea aplicării și pentru această categorie de terenuri a regulilor obligatorii specifice zonelor construite prevăzute în și, respectiv existența căilor de circulație, a acceselor la terenuri și prospectele aferente, zonificarea funcțională și echiparea tehnico-edilitară. Deși terenul reclamantei este arabil extravilan, Consiliul Local Nouă a venit în întâmpinarea solicitărilor mai multor proprietari de terenuri extravilane localității, și a întocmit, din fonduri publice, un Plan urbanistic zonal director Nouă, avizat de Consiliul Județean T și aprobat de către Consiliul Local Nouă prin Hotărârea nr. 23/ 24.05.2005, în conformitate cu procedura și competențele date de Legea nr. 350/2001. Prin acest director s-a dat posibilitatea de a se construi și în această zonă, dar cu respectarea prevederilor sale stabilite conform reglementărilor legale în materie de urbanism.
Pe baza director Nouă, cu respectarea drepturilor, obligațiilor și interdicțiilor conținute în acesta și în Regulamentul General de Urbanism aprobat prin nr.HG 525/1996 republicat, Consiliul Județean Tae liberat Certificatul de urbanism nr. 1518/03.11.2006, prin care a dat posibilitatea reclamantei de a schimba situația actuală a terenului, din arabil extravilan, în teren construibil, caz în care reclamanta urmează să întocmească un plan urbanistic zonal. Astfel, atât Consiliul Județean T, cât și Consiliul Local Nouă au efectuat toate demersurile necesare pentru ca un teren arabil neconstruibil, în principiu, să devină construibil. de la lege nu poate însă merge până la încălcarea legii, prin ignorarea, doar pentru aceste terenuri, a regulilor specifice zonelor construibile. Evident că interesul personal al reclamantei este de a parcela și vinde terenul proprietatea sa, cu cheltuieli minime și profit maxim, însă acest interes nu poate fi interpretat în detrimentul interesului general, al respectării normelor urbanistice. Consecința practică ar fi dezvoltarea unor așa zise "zone rezidențiale" lipsite de orice elemente de sistematizare, ceea ce este nu doar ilegal, ci și în dezacord profund cu o structură urbană civilizată.
A solicitat respingerea excepție de nelegalitate ca inadmisibilă, deoarece
nu îndeplinește condițiile prevăzute de către art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: deși înscrisul este întitulat "excepție de nelegalitate", în realitate, reclamanta invocă un motiv de neconstituționalitate a Planului urbanistic zonal director care a fost aprobat prin HCL Nouă nr. 23/2005, din moment ce se pretinde că se încalcă prevederile art. 44 din Constituție referitoare la proprietate și expropriere. Prin intermediul excepției de nelegalitate trebuie contestate aspecte care țin de forma sau de fondul actului administrativ atacat care să încalce dispoziții legale, nicidecum prevederi constituționale. Reclamanta nu se prevalează în concret de nici un motiv de nelegalitate cu privire la actele arătate.
A solicitat admiterea excepției de necompetență materială a instanței de contencios administrativ în judecarea capetelor de cerere subsidiare formulate de către reclamantă, disjungerea acestor capete și trimiterea spre judecare către instanța competentă material, admiterea excepției de necompetență materială a instanței de contencios administrativ, deoarece competentă să judece cererea cu privire la un eventual schimb de terenuri sau cu privire la o eventuală expropriere este instanța de drept comun, iar nu cea de contencios administrativ, iar în materie de expropriere, instanțele judecătorești competente vor putea hotărî exproprierea numai după ce utilitatea publica s-a declarat potrivit Legii nr. 33/1994. iar utilitatea publica este declarat pe cale administrativa.
La termenul de judecata din data de 7.04.2009 reclamanta si-a precizat acțiunea,in sensul ca in urma renunțării la petitele 2, 2.1 si 2.2 considerând ca mai au calitatea procesuala pasiva: Președintele Consiliului Județean T, Consiliul Județean T, Instituția Primarului comunei Noua, Local Noua si Comuna Noua prin primarul comunei, a solicitat obligarea acestor parați la anularea certificatului de Urbanism cu nr. 1518/3.11.2006 emis de parata nr. 1 ca netemeinic si nelegal, si pe cale de consecința obligarea paratei 1 la eliberarea unui alt certificat de Urbanism, in care sa fie înlăturate toate interdicțiile de construcție, asa cum sunt ele menționate in prezentul U sub sancțiunea unor penalități de 100 RON/zi, iar temeiul de drept al acțiunii este reglementat de art. 1, art.2,art.8,art.18 din L 554/2004.
La termenul de judecata din data de 5.05.2009 paratul Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean T au mai depus o întâmpinare,ca urmare a precizărilor de acțiune formulate de reclamantă. S-a arătat că independent de mersul cauzei de față și ulterior pronunțării sentinței civile nr. 296/.03.2008 de către instanța de fond, tot pe cale judecătorească, într-o acțiune având alte părți, alt obiect și altă cauză, s-a anulat Hotărârea Consiliului Local Nouă nr. 23/ 24.05.2005 prin care s-a aprobat -ul director Nouă care a stat la baza emiterii certificatului de urbanism contestat de către reclamantă. în acest sens, pârâtul Consiliul Local Nouă a arătat, atât la instanța de recurs, cât și acum la rejudecarea cauzei după casarea sentinței civile nr. 296/CA/2008, că Hotărârea nr. 23/2005 a fost anulată pe cale judecătorească. Dat fiind că planul urbanistic zonal director aprobat prin Hotărârea r 23/2005 nu mai este valabil, nici prevederile din certificatul de urbanism nr. 1518/03.1 1.20( extrase din acest nu mai sunt valabile, astfel că întreaga construcție juridică cuprinsă în cererea de chemare în judecată inițială a reclamantei a rămas fără fundamentare, a; că se impunea renunțarea la judecată nu doar la capetele de cerere subsidiare, ci și la capătul principal de cerere. Astfel s-a solicitat față de cererea de chemare în judecată inițială solicită pronunțarea unei sentințe prin care să se ia act de renunțarea la judecată pentru capetele de cerere subsidiare (pct. 2. 2.1 și 2.2) și respingerea ca rămas fără obiect a capătului de cerere principal, iar față de petitul din precizarea de acțiune consideră că se impune judecarea sa într-o cauză distinctă sub un alt număr de dosar.
Tribunalul a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Președintele Consiliului Județean T, Comuna Nouă si Instituția Primarului Comunei Nouă, a luat, luând act că excepția de nelegalitate a rămas fără obiect, a dispus scoaterea din cauză a pârâtului Consiliul Local Nouă.
În urma modificării de acțiune din data de 07.04.2009 a fost scoasă din cauză pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Nouă, astfel că judecata fondului cauzei s-a făcut între reclamanta și pârâtul Consiliul Județean T iar obiectul acțiunii îl constituie anularea certificatului de urbanism nr. 1518/03.11.2006 emis de pârât și eliberarea unui nou certificat care să nu conțină interdicții de construire, sub sancțiunea unor penalități de 100 lei/zi.
Prin sentința civilă nr. 620/2.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulata de reclamanta in contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean T, Consiliul Local Nouă, Președintele Consiliului Județean T, Comuna Nouă și Instituția Primarului Comunei Nouă, și cererea reclamantei privind cheltuielile de judecata.
Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut că la data de 03.11.2006, pârâtul Consiliul Județean Tae liberat la cererea reclamantei certificatul de urbanism nr. 1518 pentru terenul arabil extravilan în suprafață de 20.700. înscris în 2170 Nouă, nr. top. 1598/b-1599/a/1671/4/1/2, intenția reclamantei fiind de a dezvolta pe acea suprafață o zonă rezidențială cu funcțiuni complementare. Regimul tehnic menționat de certificatul de urbanism prevedea obligația reclamantei de a respecta anumite distanțe stradale minime, limitări pe care reclamanta le-a considerat că ca o atingere adusă dreptului său de proprietate.
Tribunalul a înlăturat apărarea reclamantei deoarece condiționarea edificării unei zone rezidențiale de respectarea anumitor norme privind distanța între construcții nu aduce atingere dreptului de proprietate care, potrivit art. 480 Cod civil, trebuie exercitat în limitele determinate de lege. Nimeni nu o constrânge pe reclamantă să edifice pe un teren arabil extravilan o zonă rezidențială dar dacă hotărăște să o facă atunci trebuie să respecte dispozițiile legale. Tribunalul a reținut că reclamanta nu critică faptul că certificatul de urbanism ar impune alte condiții decât cele prevăzute de lege ci însăși ideea de limitare (reclamanta cere eliberarea unui certificat de urbanism în care să fie înlăturate toate interdicțiile de construire). Este adevărat că a invocat nelegalitatea Hotărârii Consiliului Local Nouă nr. 23/2005 prin care se aprobă PUZ la care certificatul face referire și că această Hotărâre a fost anulată prin decizia nr. 241/28.02.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA dar această anulare nu are niciun efect asupra certificatului de urbanism a cărui anulare se cere deoarece potrivit art. 23 teza I din Legea 554/2004 hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pe viitor, nu și pentru trecut.
Obligativitatea păstrării unui spațiu între construcții pentru circulație, dotări și spații verzi nu poate reprezenta o formă de expropriere din aceleași considerente: reclamanta poate să păstreze destinația agricolă actuală a terenului și să îl cultive integral, nefiind în niciun fel constrânsă să cedeze proprietatea sa către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta recurentă, solicitând admiterea recursului, in principal: casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, iar în subsidiar modificarea in parte a sentinței recurate in sensul admiterii acțiunii principale asa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea recursului se arată că reclamanta este proprietara terenului in suprafața de 20700 mp, teren arabil extravilan, înscris in Cartea Funciara 2170, Veche, în toamna anului 2006, s-a hotărât sa pregătească documentația necesara in vederea parcelarii terenului proprietate personala, fiindu-i necesar, ca prim document, un certificat de urbanism. Arată că i s-a eliberat Certificatul de Urbanism nr. 1518/2006, in care exista insa anumite interdicții de construire, la Regimul Tehnic fiind prevăzuta obligația sa de a respecta anumite distante stradale minime, asa cum sunt ele enumerate in acesta act, însă prin aceste distante minime care i se impun este in situația de nu putea folosi mai mult de un sfert din suprafața pe care o are in proprietate, îngrădindu-i-se suprafața pe care o are cu mai mult de 5.000 mp.
Se mai arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca Președintele Consiliului Județean T, nu are calitate procesuala pasiva pentru petitul inițial referitor la anularea Certificatului de Urbanism, si eliberarea unui alt certificat de urbanism care sa nu conțină aceleași interdicții ca si in primul certificat, deși dispozițiile art.33 din Legea nr. 350/2001 și art.4 din Legea nr.50/ 1991 sunt în sensul că Președintele Consiliului Județean T are calitate procesuala pasiva.
Se mai arată că nu s-a admis administrarea unei expertize tehnice in specialitatea topografie pentru a se putea observa ca se poate dispune emiterea unui Certificat de Urbanism care sa nu conțină interdicțiile din Certificatul de Urbanism a cărei anulare a solicitat-o, în condițiile în care prin anularea Planului Urbanistic Director al Comunei Noua, orice interdicții sunt înlăturate, expertul trebuind sa stabilească daca pe parcela sa mai exista aplicabile o serie de interdicții tehnice in contextul inexistentei acestei plan urbanistic director. Expertul topografic trebuia sa stabilească daca mai exista impuse si alte constrângeri tehnice impuse prin alte planuri de urbanism generale, directoare emise de autoritățile publice locale sau județene, astfel că acesta nu stabilea asupra unor chestiuni de drept, ci aprecia dacă din punct de vedere tehnic pe terenul in discuție, mai funcționează alte interdicții tehnice de construire.
Reclamanta recurentă mai arată că, in subsidiar, a solicitat modificarea in parte a sentinței civile in sensul admiterii petitelor referitoare la Anularea Certificatului de Urbanism nr. 1518/03.11.2006, si eliberarea unui nou Certificat de Urbanism care sa nu conțină interdicții de construire asa cum sunt ele menționate in prezentul. sub sancțiunea unei penalități de 100 RON/zi.
Se susține că trebuia verificat in ce măsura interdicțiile impuse prin Certificatul de Urbanism a cărui anulare a solicitat-o sunt legale sau nu, ca sa poată aprecia ca trebuie sa se supună dispozițiilor legale, având în vedere că HCL Noua nr. 23/2005 - prin care s-a aprobat planul urbanistic. director al comunei a fost anulat de către instanța de judecata
Se arată că după prima casare a primei hotărâri de către Curtea de APEL TIMIȘOARA in prezentul dosar, si deci la momentul judecării din nou pe fond la Tribunalul Timișa prezentului dosar, Planul Urbanistic Director Noua nu mai era in vigoare, astfel ca instanța de fond trebuia sa se raporteze la aceasta stare de fapt, interdicțiile stabilite nemaiavând nici au suport legal.
Pârâtul intimat Consiliul Județean, reprezentat prin președintele acestuia a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
În motivarea întâmpinării pârâtul intimat Consiliul Județean T arată că motivele de casare invocate de către recurentă nu conduc la casarea sentinței civile nr. 620/02.06.2009 a Tribunalului Timiș, respectiv admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Consiliului Județean T și neîncuviințarea efectuării unei expertize tehnice în cauză.
Se arată că instanța nu poate dispune efectuarea unei expertize tehnice care să dovedească existența sau inexistența unor dispoziții legale într-o cauză care are drept obiect anularea unui certificat de urbanism pe motive de nelegalitate.
Se arată că dreptul de proprietate este recunoscut și ocrotit în limitele prevăzute de lege, iar anularea Planului urbanistic zonal-director Nouă, prin hotărâre judecătorească, produce efecte pentru viitor, iar la data emiterii certificatului de urbanism nr. 1518/03.11.2006, Planul Urbanistic Zonal-director Nouă aprobat prin Hotărârea Consiliului Local Nouă nr. 23/2005 era în vigoare, Consiliul Județean T nefăcând decât să preia elementele cuprinse în acesta care se impuneau a fi respectate la elaborarea planului urbanistic zonal pentru terenul proprietate a reclamantei în vederea transformării acestuia din extravilan și neconstruibil, în intravilan și zonă rezidențială.
Se mai susține că certificatul de urbanism nu are natura juridică a unui act administrativ, deoarece el nu dă naștere, modifică sau stinge drepturi și obligații în realizarea puterii publice, acesta fiind calificat drept formalitate procedurală prealabilă emiterii autorizației de construire, rămânând un simplu act de informare, care nu ține loc de autorizație de construire/desființare și nu conferă dreptul de a executa construcții. Nefiind un act administrativ, nu se poate pune în discuție suspendarea, din oficiu sau la cerere, a executării sale. în paralel cu acțiunea în justiție și independent de aceasta, a curs și termenul de valabilitate a certificatului de urbanism. în acest interval de timp, beneficiarul este obligat să utilizeze certificatul de urbanism în scopul pentru care a fost emis, iar la expirarea valabilității certificatului de urbanism, în mod obligatoriu, se emite un nou certificat de urbanism.
Se arată că certificatul de urbanism nr. 1518 fost eliberat la data de 03.11.2006, cu valabilitate de 12 luni de la această dată, recurenta nu a solicitat prelungirea valabilității sale, prin urmare, începând cu data de 04.11.2007, acest certificat de urbanism nu mai are nici o valabilitate, astfel că este nevoie de o nouă cerere, urmată de eliberarea unui nou certificat de urbanism de către autoritatea competentă potrivit legii, cerere ce va fi analizată în contextul documentațiilor de urbanism-planuri urbanistice generale și planuri urbanistice zonale, precum și regulamentelor generale de urbanism aflate în vigoare la data eliberării noului certificat de urbanism.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
În fapt, Curtea reține în fapt că reclamanta este proprietara terenului arabil extravilan în suprafață de 20.700. înscris în 2170 Nouă, nr. top. 1598/b-1599/a/1671/4/1/2.
În această calitate, întrucât intenționa să edifice pe acea suprafață o zonă rezidențială cu funcțiuni complementare, doamna a solicitat Consiliului Județean T eliberarea unui certificat de urbanism cu privire la acest teren,
La data de 03.11.2006, pârâtul Consiliul Județean Tae liberat, la cererea reclamantei, certificatul de urbanism nr. 1518 pentru terenul arabil extravilan în suprafață de 20.700. înscris în 2170 Nouă, nr. top. 1598/b-1599/a/1671/4/1/2.
Regimul tehnic menționat de certificatul de urbanism prevedea obligația reclamantei de a respecta anumite distanțe stradale minime.
Reclamanta a apreciat însă că astfel de limitări, prin care se ajunge ca mai mult de un sfert din suprafața deținută în proprietate să nu poată fi construită, aduc atingere dreptului de proprietate deoarece constituie o veritabilă expropriere. În consecință, reclamanta a promovat prezenta acțiune judiciară, contestând legalitatea actului emis de Consiliul Județean
Astfel, Curtea constată că în prezenta cauză, reclamanta a solicitat - conform precizării din 7.04.2009, în contradictoriu cu pârâții Președintele Consiliului Județean T, Consiliul Județean T, Instituția Primarului comunei Nouă, Consiliul Local Nouă și Comuna Nouă prin primarul comunei - anularea certificatului de Urbanism cu nr. 1518/3.11.2006 emis de pârâta nr. 1 și, pe cale de consecință obligarea pârâtei 1 la eliberarea unui alt certificat de Urbanism, in care să fie înlăturate toate interdicțiile de construcție, așa cum sunt menționate în respectivul Certificat de urbanism, sub sancțiunea unei penalități de 100 RON/ zi.
Soluționând acțiunea reclamantei, Tribunalul Timișa admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Președintele Consiliului Județean T, Comuna Nouă si Instituția Primarului Comunei Nouă, considerând, în raport cu obiectul judecății, că pârâtele nu sunt titularele obligației corelative dreptului pretins de reclamantă de a se elibera un nou certificat de urbanism fără interdicțiile prevăzute de precedentul.
Pe fondul cauzei, Tribunalul Timișa respins acțiunea reclamantei, apreciind că o condiționare a edificării construcțiilor de respectarea anumitor norme privind distanța între construcții nu aduce atingere dreptului de proprietate care, potrivit art. 480 Cod civil, trebuie exercitat în limitele determinate de lege.
Astfel, instanța de fond a reținut că obligativitatea păstrării unui spațiu între construcții pentru circulație, dotări și spații verzi nu poate reprezenta o formă de expropriere din aceleași considerente: reclamanta poate să păstreze destinația agricolă actuală a terenului și să îl cultive integral. Nu este în niciun fel constrânsă să cedeze proprietatea sa către stat.
Instanța de fond a reținut, de asemenea, că reclamanta nu critică faptul că certificatul de urbanism ar impune alte condiții decât cele prevăzute de lege, ci însăși ideea de limitare, instanța de fond reținând că reclamanta cere eliberarea unui certificat de urbanism în care să fie înlăturate toate interdicțiile de construire.
Examinând legalitatea sentinței civile recurate, Curtea reamintește că reclamanta a solicitat anularea certificatului de Urbanism cu nr. 1518/3.11.2006, certificat emis de Președintele Consiliului Județean T în conformitate cu dispozițiile Planului urbanistic zonal director Nouă, aprobat de către Consiliul Local Nouă prin Hotărârea nr. 23/ 24.05.2005.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Consiliului Județean, Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
Astfel, în cazul în care reclamantul înțelege să invoce un drept, poate chema în judecată numai persoanele cărora le incumbă obligațiile corelative dreptului invocat de reclamant, fiind unanim admis că orice drept subiectiv implică existența unei obligații corelative care incumbă unui alt subiect de drept decât titularul dreptului subiectiv respectiv.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamantei de anulare a certificatului de Urbanism cu nr. 1518/3.11.2006, certificat emis de Președintele Consiliului Județean
Or, în condițiile în care reclamanta contestă legalitatea unui act administrativ emis de Președintele Consiliului Județean T, acesta din urmă este debitorul din raportul juridic dedus judecății, în calitate de autoritate administrativă emitentă a actului a cărui anulare se solicită.
În concluzie, Curtea apreciază că pârâtul Președintele Consiliului Județean T are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Sub acest aspect, Curtea reține nelegalitatea admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât de către instanța de fond, soluția acesteia fiind dată cu interpretarea eronată a dispozițiilor legale sub acest aspect.
Cu privire la competența emiterii certificatului de urbanism în speță, Curtea constată că terenul proprietatea reclamantei pentru care s-a solicitat eliberarea certificatului este situat în extravilanul Comunei Nouă.
Conform art. 33 alin. 1 din Legea nr. 350 din 6 iulie 2001, privind amenajarea teritoriului și urbanismul, "certificatul de urbanism se emite de aceleași autorități ale administrației publice locale care, potrivit competențelor stabilite de legislația în vigoare, emit autorizațiile de construire".
Totodată, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a) punctul 2) din Legea nr. 50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, "autorizațiile de construire se emit depreședinții consiliilor județene, de primarul general al municipiului B, de primarii municipiilor, sectoarelor municipiului B, ai orașelor și comunelor pentru executarea lucrărilor definite laart. 3, după cum urmează:
a)de președinții consiliilor județene, cu avizul primarilor,pentru lucrările care se execută:
1. pe terenuri care depășesc limita unei unități administrativ-teritoriale;
2.în extravilanul comunelor, cu excepția celor de la lit. f) pct. 3;
Conformart. 4 alin. 1 lit. f) punctul 3) din Legea nr. 50/1991, autorizațiile de construire se emit de primarii comunelor, pentru lucrările care se execută "în extravilanul comunelor pentru construcții reprezentând anexe gospodărești, până la 100 mp."
Față de aceste dispoziții legale, în condițiile în care reclamanta a solicitat eliberarea unui certificat de urbanism în vederea edificării unei construcții care depășea 100 mp pe un teren situat în extravilanul localității Nouă, Curtea reține că Președintele Consiliului Județean T este autoritatea administrativă competentă să emită certificatul de urbanism în acest caz.
În consecință, Curtea constată că în cazul în care se solicită eliberarea unui astfel de certificat, singura persoană care are calitate procesuală pasivă este Președintele Consiliului Județean
Sub acest aspect, Curtea reține că nu au calitate procesuală în prezenta cauză pârâții Consiliului Județean T, Consiliul Local Nouă, Comuna Nouă, Instituția Primarului comunei Nouă, motiv pentru care va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliului Județean T, Consiliul Local Nouă, Comuna Nouă, Instituția Primarului comunei Nouă, și va respinge acțiunea formulată de reclamantă împotriva acestora ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul litigiului, Curtea constată că actul a cărui anulare a solicitat-o reclamanta - respectiv certificatului de Urbanism cu nr. 1518/3.11.2006 emis de Președintele Consiliului Județean T - a fost emis în conformitate cu dispozițiile Planului urbanistic zonal director Nouă, aprobat de către Consiliul Local Nouă prin Hotărârea nr. 23/ 24.05.2005.
Curtea constată însă că Hotărârea Consiliului Local Nouă cu nr. 23/24.05.2005 a fost anulată de Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia civilă nr. 241/28.02.2008, pronunțată în dosar nr-, atașată în copie la filele 32-35 din dosarul - al Tribunalului Timiș
Cum actul în litigiu, respectiv certificatul de Urbanism cu nr. 1518/3.11.2006, a fost emis în conformitate cu regimul juridic impus prin Hotărârea Consiliului Local Nouă nr. 23/24.05.2005 - hotărâre anulată, la rândul său - Curtea constată că temeiul juridic al interdicțiilor impuse reclamantei prin acest certificat de urbanism a fost desființat.
Caracterul retroactiv al efectelor nulității impune consecința desființării actelor emise în baza actului nelegal, ca o consecință a repunerii părților în situația anterioară emiterii actului anulat.
În speță, consecința desființării Planului urbanistic zonal director Nouă, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local Nouă nr. 23/24.05.2005, constă în lipsirea de temei legal a oricărei interdicții de construire impusă reclamantei prin certificatul de Urbanism cu nr. 1518/3.11.2006, în măsura în care aceste interdicții decurgeau din dispozițiile Consiliului Local Nouă nr. 23/24.05.2005.
În raport cu aceste concluzii, Curtea reține temeinicia cererii reclamantei de anulare a certificatului de Urbanism cu nr. 1518/3.11.2006.
Este lipsit de relevanță faptul că a expirat valabilitatea certificatului de Urbanism cu nr. 1518/3.11.2006. Sub acest aspect, Curtea reține că expirarea valabilității certificatului nu poate constitui un motiv de refuz în analizarea legalității acestui certificat, o asemenea interpretare lipsind de efecte orice idee de acces la justiție prin prelungirea - uneori obiectivă a litigiului. Sub acest aspect, Curtea constată că un certificat de urbanism are o valabilitate de un an, în condițiile în care reclamantul este obligat să parcurgă procedura administrativă prealabilă - având la dispoziție un termen de 30 de zile de la emiterea actului pentru a solicita revocarea sa, iar autoritatea emitentă având, la rândul său, un termen de 30 de zile pentru a răspunde la această solicitare, după care legea prevede un termen de 6 luni de la expirarea acestui termen de 30 de zile, termen înăuntrul căruia poate fi sesizată instanța de contencios administrativ. În aceste condiții, dispozițiile legale referitoare la obligativitatea parcurgerii acestei proceduri prealabile au drept consecință inevitabilă prelungirea litigiului mult după expirarea termenului de valabilitate al certificatului de urbanism contestat.
Curtea reține însă că necesitatea analizării legalității emiterii acestui certificat are relevanță și ulterior expirării valabilității sale, în condițiile în care reclamantul înțelege să continue demersurile referitoare la edificarea aceleiași construcții, caz în care are interesul de a fi tranșate în prealabil orice dispute cu privire la legalitatea unui nou certificat de urbanism care - în absența analizării legalității vechiului certificat - ar putea avea un conținut similar.
Cu privire la cererea reclamantei de obligare a Președintelui Consiliului Județean T de a emite un nou certificatul de urbanism, Curtea reține, de asemenea, că acest pârât are competența emiterii acestui act și conform dispozițiilor legale în vigoare la data prezentei hotărâri. Prin urmare, Curtea va obligă Președintele Consiliului Județean T să emită reclamantei un nou certificatul de urbanism, însă conform dispozițiilor legale în vigoare la data prezentei hotărâri, acestea fiind singurele în măsură să producă efecte juridice la acest moment.
Cu privire la cererea reclamantei de obligare a Președintelui Consiliului Județean T la emiterea certificatului de urbanism sub sancțiunea aplicării de penalități de 100 RON / zi, Curtea constată că, potrivit art. 24 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii".
Potrivit art. 24 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ, "încazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".
De asemenea, Curtea atrage atenția asupra dispozițiilor art. 24 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora "eexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanța de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data aplicării amenzii prevăzute la alin. (2), constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 2.500 lei la 10.000 lei".
În acord cu aceste dispoziții legale, Curtea reține că obligația executării unei hotărâri emise de o instanță de contencios administrativ este asigurată prin aplicarea unor amenzi și prin incriminarea penală, în anumite condiții, a neexecutării unei astfel de hotărâri.
În consecință, Curtea reține că - în condițiile în care legea a pus la dispoziția reclamantului aceste mijloace de constrângere a autorității pârâte la respectarea și executarea hotărârii judecătorești irevocabil - nu este posibilă obligarea Președintelui Consiliului Județean T la emiterea certificatului de urbanism sub sancțiunea aplicării de penalități de 100 RON / zi, neexistând temei juridic pentru aplicarea acestei sancțiuni, reclamantul neavând nici interesul unei astfel de cereri, față de mijloacele legale de constrângere a autorității la executarea hotărârii judecătorești.
Curtea reține, așadar, că este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă, soluția fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 620/2.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, Curtea îl va admite.
Față de dispozițiile art. 20 alin. 3 teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora "când hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanță", instanța reține că - în condițiile în care în prezenta cauză s-a dispus o dată casarea hotărârii instanței de fond - nu mai este posibilă rejudecarea cauzei de către instanța de fond pe considerentul nesoluționării fondului în contradictoriu cu pârâtul Președintele Consiliului Județean
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta.
Curtea va anula certificatul de urbanism nr. 1518/3.11.2006, emis de Președintele Consiliului Județean T și va obliga acest pârât să emită reclamantei un nou certificatul de urbanism, conform dispozițiilor legale în vigoare la data prezentei hotărâri.
Totodată, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliului Județean T, Consiliul Local Nouă, Comuna Nouă, Instituția Primarului comunei Nouă, și va respinge acțiunea formulată de reclamantă împotriva acestora ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea, Curtea va respinge cererea reclamantei de obligare a Președintelui Consiliului Județean T la emiterea certificatului de urbanism sub sancțiunea aplicării de penalități de 100 RON / zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 620/2.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința civilă nr. 620/2.06.2009 a Tribunalului Timiș, în sensul că:
Admite în parte acțiunea reclamantei.
Anulează certificatul de urbanism nr. 1518/3.11.2006, emis de Președintele Consiliului Județean
Obligă Președintele Consiliului Județean T să emită reclamantei un nou certificatul de urbanism, conform dispozițiilor legale în vigoare la data prezentei hotărâri.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliului Județean T, Consiliul Local Nouă, Comuna Nouă, Instituția Primarului comunei Nouă, și respinge acțiunea formulată de reclamantă împotriva acestora ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea reclamantei de obligare a Președintelui Consiliului Județean T la emiterea certificatului de urbanism sub sancțiunea aplicării de penalități de 100 RON / zi.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Red./23.02.2010
Tehnored. / 02.03.2010/ 2 ex.
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Pătru Răzvan, Dascălu Maria
