Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 224/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 224/CA
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Iulia I - -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta B, cu domiciliul în comuna, județul I, în contradictoriu cu intimații: PREFECTUL JUDEȚULUI I, PRIMARUL COMUNEI, având ca obiect - anulare act emis de autorități publice locale, recurs împotriva sentinței numărul 935/ca/24.10.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, referat potrivit căruia dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 06 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării la 09 aprilie 2009 și apoi pentru astăzi 13 aprilie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 935/CA/24.10.2008 Tribunalul Iașia respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B în contradictoriu cu Prefectul Județului I și Primarul comunei, ca neîntemeiată.
În motivarea acestei sentințe reține instanța că la data de 15.05.2006 reclamanta a depus la pârâtul Primarul comuna și a solicitat înaintarea către pârâtul Prefectul jud. Iac ererii sale de demisie din funcția publică de secretar al unității administrativ teritoriale comuna.
Ca urmare a cererii de demisie formulată de reclamantă pârâtul Prefectul jud. I emite Ordinul nr.225 la data de 01.06.2006 în care stipulează încetarea raporturilor de serviciu începând cu data de 19.06.2006.
Reclamanta la data de 06.06.2006 revocă cererea de demisie, actul de revocare fiind comunicat pârâților, la data de 06.06.2006, respectiv, 14.06.2006, fapt ce nu a impietat asupra încetării raporturilor de serviciu prin demisie în baza Ordinului nr.225/01.06.2006 emis de pârâtul Prefectul jud.
Ulterior, pe cale judiciară, reclamanta a invocat că la data formulării cererii de demisie discernământul său era alterat, astfel încât consimțământul nu a fost valabil exprimat (lipsa consimțământului), iar cauza actului juridic unilateral (demisia) este una falsă, cele 2 motive invocate atrăgând sancțiunea nulității absolute a actului juridic unilateral.
În ceea ce privește cele 2 motive de nulitate invocate de către reclamantă se reține că nici unul dintre acestea nu este operant astfel:
a) lipsa consimțământului/discernământul alterat;
Existența unei stări conflictuale de lungă durată dintre reclamantă și pârâtul Primarul comuna,situație generată de comportamentul acestuia din urmă, suprapusă pe existența unor probleme familiale personale ale reclamantei ( probleme financiare, divorțul în care era angrenată și starea de boală gravă a unuia dintre cei 2 copii) au fost de natură a genera la data de redactării, semnării și depunerii cererii de demisie la data de 15.05.2006 existența unui discernământ alterat sau chiar lipsa consimțământului, în viziunea reclamantei.
În urma administrării probei testimoniale, prin audierea martorului, coroborat cu concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de către IML -I s-a reținut că reclamanta la data de 15.05.2006 a prezentat discernământ critic asupra faptelor și acțiunilor sale, precum și a consecințelor ce decurg din acestea, astfel încât motivul de nulitate invocat de către reclamantă privind lipsa consimțământului/existența unui discernământ alterat ( viciile de consimțământ ) nu este operant.
În consecință, reclamanta a exprimat un consimțământ valabil la data redactării, semnării și depunerii cererii de demisie din funcția publică de secretar al unității administrativ teritoriale comuna.
b) cauza falsă;
Nici acest motiv de nulitate nu este operant atâta timp cât consimțământul reclamantei la formularea cererii de demisie a existat și acesta nu a fost alterat de nici un viciu de consimțământ astfel încât scopul mediat al actului juridic unilateral (cererea de demisie) a fostul real, iar prin motivele invocate reclamanta nu a reușit să răstoarne prezumția de valabilitate și de existență a cauzei instituită de art.967 alin.1 Cod civil.
În consecință, instanța a apreciat că actul juridic unilateral contestat nu este afectat de nici un motiv de nulitate absolută, impunându-se respingerea cererii ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta B, susținând că probatoriul cauzei a fost greșit și trunchiat apreciat.
Susține reclamanta că între ea, ca secretar la comuna, cu vechime de 25 ani ca și funcționar public și primarul, a intervenit o stare de tensiune de natură să afecteze conlucrarea la care erau obligați. Dificultăților de la locul de muncă li s-au adăugat grave probleme familiale culminate prin desfacerea căsătoriei. Ca atare, a fost nevoit să solicite concediul de odihnă, în cursul căruia i s-a solicitat prezența la serviciu, în realizarea unei inspecții, dar această solicitare i s-a părut abuzivă.
Comportamentul hărțuitor al primarului i-a animat un sentiment de frustrare și disperare sub imperiul căruia a apreciat că singura soluție este demisia.
Arată recurenta, în esență, că hotărârea de a demisiona a fost luată sub presiunea unei stări emoționale negative, iar ulterior, realizând consecințele, a revenit, retractând demisia. Din comportamentul autorităților a înțeles că situația sa a fost clarificată, însă ulterior s-a emis ordinul de eliberare din funcție, atacat în dosarul 11366/2006 al Tribunalului Iași.
Aspectele probate privind starea psihică a recurentei, nu au fost luate în considerare de către instanță și, deși expertiza psihiatrică a confirmat că se află într-un episod depresiv de suprasolicitare, nu s-a făcut nici un fel de corelație între circumstanțele reținute.
Mai arată recurenta că probatoriul cauzei a fost privit prea superficial, instanța rămânând imposibilă la abuzul săvârșit în privința sa. Totodată, în mod greșit s-a refuzat cererea de audiere a un ui specialist în psihologie, care ar fi fost în măsură să lămurească impactul negativ al comportamentului negativ al unei persoane asupra celor din subordinea sa.
Depunând întâmpinare, intimatul Prefectul Județului Iar ăspuns criticilor formulate și a solicitat respingerea recursului.
La dosar au fost depuse următoarele acte: rezoluția din 5.06.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani privind neînceperea urmăririi penale față de B sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 al. 1 Cod penal; articole dintr-un cotidian local privind pe primarul.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
În cauză a fost administrat un amplu probatoriu, examinat de către instanța de fond, care a concluzionat în mod corect că actul juridic unilateral demisie nu este lovit de vreo cauză de nulitate absolută sau relativă.
Probatoriile administrate la solicitarea reclamantei și la care se face referite expresă în hotărârea atacată, nu au evidențiat lipsa consimțământului acesteia la momentul formulării demisiei.
Ceea ce s-a evidențiat este existența reală a unei stări conflictuale, a unor tensiuni în relațiile dintre primarul și secretarul comunei, în urma cărora reclamanta a luat hotărârea de a demisiona din funcția deținută, de secretar.
Decizia recurentei însă, luată în condiții de stres, nu este una care să reflecte lipsa discernământului la acel moment. Acest fapt este conformat de expertiza medico -legală psihiatrică efectuată în cauză, ale cărei concluzii stabilesc că la data de 15.05.2006 recurenta Bap rezentat discernământ critic asupra faptelor sale și a consecințelor ce decurg din acestea.
Relațiile tensionate dintre recurentă și primar, consecințele negative ale problemelor familiale ale recurentei nu pot fi tăgăduite, dar toate aceste situații conturează doar cadrul în care a fost luată decizia de a demisiona, fără a evidenția lipsa consimțământului valabil, care presupune o tulburare de mare gravitate, o lipsă totală a viziunii asupra actului și a consecințelor acestuia.
Instanța de fond i-a însușit concluzii probei de specialitate administrată în cauză - expertiza medico -legală psihiatrică, act ale cărui constatări au caracter științific și nu pot fi contradovedite cu aceeași forță de aspectele relatate de martori privind starea de sănătate psihică a recurentei, impactul relațiilor familiale și de serviciu asupra discernământului său.
Cât privește revenirea asupra demisiei Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și Legea 53/2003 privind Codul muncii lasă la latitudinea angajatorului decizia asupra continuării sau nu a raporturilor de serviciu, astfel încât, neexistând acordul angajatorului, aceste raporturi nu se puteau derula în continuare. Demisia recurentei din data de 16.05.2006 și-a produs efectele în condițiile art. 102 din Legea 188/1999 și art. 79 și urm. din Codul muncii iar revenirea pretinsă din 16.05.2006 s-a produs după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 79 al. 4 Codul muncii.
Raportat la toate aspectele reținute, Curtea apreciază că instanța de fond a analizat în mod judicios probatoriul cauzei, în integralitatea sa, urmând ca, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă să respingă recursul și să mențină sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de reclamanta B împotriva sentinței civile nr. 935/CA/24 oct. 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - I --
Grefier
Red.
13.05.2009
Tehnored.
2 ex.
15.05.2009
Tribunalul Iași:
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Iulia
