Situația în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2348
Ședința publică de la 08 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Constantin Diaconu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 05 mai 2009 privind recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței nr.803 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI O și intimatul pârât PRIMARUL ORAȘULUI
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din data de 05 mai 2009 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.803 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantul INSTITUȚIA PREFECTULUI - JUDEȚUL O în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL ORAȘULUI O și și s-a dispus anularea dispoziției nr. 1501/13.06.2008 emisă de către Primarul orașului -
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele considerente:
Organizarea juridică a vieții sociale implică în mod necesar asigurarea unei stabilități a raporturilor juridice instituite în baza normelor juridice.
În realizarea acestei stabilități, principiul irevocabilității actelor administrative puse în executare sau a celor care au produs efecte juridice în alte domenii, ori a actelor administrative de aplicare a sancțiunilor corespunzătoare formelor răspunderii din dreptul administrativ, ieșind astfel din sfera de reglementare exclusivă a dreptului administrativ, este un principiu de aplicabilitate generală.
Prin consacrarea acestui principiu, se limitează posibilitatea organului administrativ de a reveni asupra actelor ce le-a emis putându-le revoca, fie pentru ilegalitate, fie pentru inoportunitate, numai până în momentul în care actele administrative nu și-au produs efectele.
Pentru ipoteza în care actul administrativ a fost emis prin încălcarea unei norme de drept imperative sau prohibitive, iar organul administrativ constată această situație, dar actul și-a produs efectele prin executare, prin trecerea lor în sfera altor ramuri de drept, calea legală de desființare a actului administrativ ilegal nu mai poate fi revocarea actului, ci constatarea nulității ori anularea lui numai de către instanța judecătorească competentă, la cererea organului administrativ.
Dacă s-ar acredita ideea susținută de către pârâtul cu privire la faptul că organul emitent poate să revoce actul administrativ, ar însemna că, după ce actul administrativ a fost executat ori a intrat în sfera altor raporturi juridice, inclusiv în circuitul civil producând alte efecte juridice, organul administrativ emitent să-și poată revoca actul, desființând situațiile juridice nou create, ceea ce este inadmisibil, fiind contrar principiului stabilității raporturilor juridice și ordinii de drept.
Anularea unui act juridic este definită, în general, ca fiind operațiunea juridică ce constă într-o manifestare de voință în scopul de a determina, în mod direct, desființarea actului și, deci, încetarea definitivă a efectelor juridice produse de acesta.
Revocarea este o operațiune juridică prin care organul emitent al unui act administrativ sau organul ierarhic superior desființează acest act. Revocarea apare, așadar, ca un caz particular al nulității, constituind o specie a nulității, dar în același timp și o regulă, un principiu al regimului juridic al actelor administrative.
Indiferent cum se înțelege nulitatea ori revocarea actelor administrative, ea trebuie să fie constată și pronunțată de organele competente, iar față de noul sistem constituțional, față de noile raporturi între autoritățile publice, competența de a constata nulitatea unui act administrativ care a produs efecte ori a actelor administrative de aplicare a sancțiunilor corespunzătoare formelor răspunderii din dreptul administrativ, ori de dreptul muncii nu mai poate reveni decât instanțelor judecătorești, în principal instanțelor de contencios administrativ, care își întemeiază dreptul de anulare pe dispozițiile exprese ale art. 21 și art. 52, coroborate cu dispozițiile art. 123 alin. (5), art. 124 și art. 126 alin. (6) din Constituția României Republicată, precum și pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun, care prin art.1 alin. (6) pentru prima dată într-o lege a contenciosului administrativ se prevede expres posibilitatea autorității publice emitente a unui act administrativ nelegal, de a solicita instanței constatarea nulității acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.
În argumentarea acestei teze a irevocabilității actului juridic de către organul emitent, trebuie avut în vedere principiul din dreptul civil după care contractul nu poate fi reziliat decât pe cale judecătorească, organul administrației de stat a avut posibilitatea să verifice legalitatea și oportunitatea unui raport juridic civil când a emis actul administrativ.
Ori, în speță, dispoziția nr. 1501/13.06.2008 emisă de Primarul orașului -O privind revocarea dispoziției nr. 230 /6 februarie 2008 prin care s-a dispus începând cu data de 19 februarie 2008 încetarea raportului de serviciu al pârâtului din funcția de secretar al orașului - a fost emisă după aplicarea sancțiunii disciplinare, deci după producerea efectelor juridice care au început să curgă din momentul comunicării actului individual, dată la care pe rolul Curții de APEL CRAIOVA se afla în curs de soluționare recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței nr. 302 din 23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția comercială și de contencios administrativ prin care a fost respinsă acțiunea acestuia cu privire la constatarea nulității absolute a actului administrativ de sancționare, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1684/2 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Una din excepțiile de la principiul revocabilității actelor administrative individuale îl constituie actele administrative de aplicare a sancțiunilor corespunzătoare formelor răspunderii din dreptul administrativ precum și actele administrative împotriva cărora a fost introdusă o acțiune în justiție în legătură cu ele.
De asemenea, prin art. 68 din legea nr. 188/1999 Republicată, se instituie principiul acțiunii directe a funcționarului public în fața instanței de contencios administrativ, deci se consacră calea acțiunii judiciare directe. Textul prevede că funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, pentru a solicita anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziției de sancționare, fiind singura cale de atac împotriva acestor acte administrative individuale de sancționare, cale pe care pârâtul a urmat-o în speța de față.
Dispoziția este de asemenea lovită de nulitate și datorită faptului că nu a fost vizată de legalitate de către secretarul orașului -O, respectiv de către persoana ce i-au fost delegate atribuțiunile de serviciu ale secretarului primăriei prin dispoziția nr. 1466/ 28.05.2008, încălcând astfel prev.de art. 117 lit. a din Legea nr. 215/2001 și nici nu a fost comunicată Instituției Prefectului Județului O în termen de 10 zile lucrătoare.
Susținerile pârâtului cu privire la faptul că dispoziția mai sus menționată privind delegarea atribuțiunilor de serviciu ale funcției de secretar este nelegală, nu au fost reținute întrucât până la constatarea nulității actului administrativ acesta se bucură de prezumția de legalitate, datorită faptului că el emană de la un organ de stat în exercitarea atribuțiilor sale privind realizarea puterii de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul a arătat că instanța de fond a modificat obiectul judecății întrucât prin cererea de chemare s-a solicitat constatarea nulității absolute, iar instanța de fond a dispus anularea actului, că acțiunea reclamantului nu a fost motivată în drept, iar în motivarea sentinței nu se regăsesc argumentele reclamantei, că instanța de fond a motivat sentința pe considerente străine pricinii necunoscute de părți și nediscutate în contradictoriu cu acestea.
S-a mai susținut că stabilitatea raporturilor juridice invocată în motivarea sentinței nu presupune limitarea dreptului organului administrativ emitent de a reveni asupra actelor emise prin revocare, dispoziția nr. 1501/13.06.2008 este pe deplin valabilă în ceea ce privește condițiile de fond, iar dispoziția nr. 230/2008 revocată nu a produs nici un fel de efecte juridice, recurentul desfășurându-și activitatea în cadrul Primăriei O pe aceeași funcție până în momentul suspendării, suspendare determinată de acțiunea introdusă de prefect.
Faptul că dispoziția nr. 230/2008 nu a produs efecte juridice este motivată prin aceea că și după declararea recursului ca nul, recurentul și-a desfășurat activitatea la locul de muncă, beneficiind de primă de concediu.
Recurentul a mai arătat că singura posibilitate legală a organului administrativ de înlăturare a efectelor unui act administrativ emis cu încălcarea dispozițiilor exprese prev. de HG nr. 1210/2003 modificată și completată prin HG nr. 1344/2007 o constituie revocarea actului nelegal.
Urmare a constatării nelegalității dispoziției nr. 230/2008 de către primarul în funcție la data emiterii dispoziției 1501/2008, precum și de către ANFP, s-a apreciat în mod legal că aceasta nu a produs efecte juridice impunându-se revocarea.
S-a mai susținut că invocarea art. 68 din Legea 188/1999 referitoare la acțiunea directă a funcționarului public nu se justifică întrucât reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței nr.302/2008, dar că până la soluționarea recursului dispoziția nr. 230/2008 a fost revocată de organul emitent.
Lipsa vizei secretarului orașului de pe dispoziția nr. 1501/2008 nu poate constitui o cauză de nulitate absolută, ci eventual de nulitate relativă ce poate fi acoperită.
La data de 13.03.2009 intimată reclamantă Instituția Prefectului - Județul Oaf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat de pârât și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că soluțiile pe care le poate pronunța instanța de contencios administrativ sunt prev. de art. 18 alin. din legea nr. 554/2004, respectiv anularea în tot sau în parte a actului administrativ, fără a se prevedea constatarea nulității absolute.
S-a mai arătat că soluția instanței de fond este rezultatul analizării tuturor motivelor de nulitate invocate de părți și a întregului material probator administrat în cauză.
Intimata a mai arătat că Dispoziția nr. 230/2008 prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale recurentului pârât ca sancțiune disciplinară și-a produs efecte juridice din momentul comunicării intrând în circuitul civil, dispoziția de revocare nr. 1501/2008 fiind emisă în timp ce pe rolul Curții de APEL CRAIOVA se afla recursul împotriva sentinței civile nr. 302/23.04.2008.
S-a arătat că este nefondată apărarea pârâtului în sensul că dispoziția nu este lovită de nulitate chiar dacă nu poartă semnătura secretarului unității.
La data de 08.04.2009 intimata Primăria Orașului - Oaf ormulat solicitând respingerea recursului formulat de recurentul ca nefondat.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că soluția instanței de fond este rezultatul analizei profunde a motivelor invocate de reclamant în acțiune, Dispoziția nr. 1501/13.06.2008 a Primarului Orașului - O privind revocarea dispoziției nr. 230/06.02.2008 prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al recurentului din funcția de secretar, a fost emisă după aplicarea sancțiunii disciplinare, adică după producerea efectelor juridice care au început să curgă din momentul comunicării actului individual, astfel încât doar instanța de contencios administrativ mai avea posibilitatea înlăturării efectelor actului nelegal.
S-a mai arătat că semnarea actelor administrative reprezintă o condiție esențială de valabilitate.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de recurentul pârât și a dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept.
Critica recurentului în sensul că instanța de fond a modificat obiectul judecății întrucât prin cererea de chemare s-a solicitat constatarea nulității absolute, iar instanța de fond a dispus anularea actului, este nefundat având în vedere că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu reglementează nici o diferențiere între acțiunile care invocă nulitatea absolută și cele care invocă nulitatea relativă a actului administrativ, potrivit art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din această lege, instanța de contencios administrativ putând anula în parte sau în tot actul administrativ nelegal.
Teza contrară, în sensul că se poate invoca oricând nulitatea absolută a unui act administrativ, ar încălca principiul securității raporturilor juridice și principiul încrederii legitime a beneficiarului actului care a crezut în aparența sa de legalitate.
Nu poate fi reținută nici critica recurentului în sensul că acțiunea reclamantului nu a fost motivată în drept, iar în motivarea sentinței nu se regăsesc argumentele reclamantei, precum și că instanța de fond a motivat sentința pe considerente străine pricinii necunoscute de părți și nediscutate în contradictoriu cu acestea, având în vedere că acțiunea formulată au fost indicate textele legale încălcate prin emiterea actului administrativ contestat, precum și principiile de drept aplicabile în speță (irevocabilitatea actelor administrative care și-au produs efecte și au intrat în circuitul civil), iar motivarea sentinței cuprinde o analiză a apărărilor părților prin prisma materialului probator administrat în cauză și a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Critica recurentului în sensul că stabilitatea raporturilor juridice invocată în motivarea sentinței nu presupune limitarea dreptului organului administrativ emitent de a reveni asupra actelor emise prin revocare și că singura posibilitate legală a organului administrativ de înlăturare a efectelor unui act administrativ emis cu încălcarea dispozițiilor exprese prev. de HG nr. 1210/2003 modificată și completată prin HG nr. 1344/2007 o constituie revocarea actului nelegal este nefondată pentru următoarele considerente:
actelor administrative reprezintă un principiu al structurii funcționale a administrației publice, cauzele acesteia putând fi ilegalitatea actului, dar mai ales oportunitatea acestuia.
În raport de dispozițiile art. 1 alin. 6 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ potrivit care "autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice" se constată că posibilitatea organului administrativ emitent de a-l revoca este condiționată sub un dublu aspect, actul administrativ nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte, în aplicarea principiul securității și stabilității raporturilor juridice.
Actul administrativ individual își produce efecte juridice și intra în circuitul juridic civil de la data comunicării acestuia subiectului de drept căruia i se adresează, iar actul administrativ normativ din momentul publicării, obligația de executare a actului existând din momentul în care a fost adus la cunoștința subiectelor de drept cărora le revine această obligația.
În speță, se constată că în mod corect instanța de fond, în aplicarea dispoz. art. 1 alin. 6 din din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, a reținut că nu mai putea fi revocată dispoziției nr. 230 /6 februarie 2008 prin care s-a dispus începând cu data de 19 februarie 2008 încetarea raportului de serviciu al pârâtului din funcția de secretar al orașului -O a fost emisă după aplicarea sancțiunii disciplinare, deci după producerea efectelor juridice care au început să curgă din momentul comunicării actului individual.
Este nefondată și susținerea recurentului în sensul că singura posibilitate legală a organului administrativ de înlăturare a efectelor unui act administrativ emis cu încălcarea dispozițiilor exprese prev. de HG nr. 1210/2003 modificată și completată prin HG nr. 1344/2007 o constituie revocarea actului nelegal, având în vedere că potrivit art. 1 alin. 6 din legea 554/2004, din momentul intrării în circuitul civil și al producerii efectele juridice, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal are doar posibilitatea doar să solicite instanței anularea acestuia.
Faptul că dispoziția nr. nr. 230 /6 februarie 2008 prin care s-a dispus începând cu data de 19 februarie 2008 încetarea raportului de serviciu al pârâtului din funcția de secretar al orașului - A fost contestată de recurent la instanța de contencios administrativ, solicitându-se suspendarea efectelor acestuia, este o dovadă a faptului că actul administrativ a intrat în circuitul civil și și-a produs efecte juridice cu privire la persoana recurentului, devenind astfel irevocabil față de autoritatea emitentă.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, Curtea constată nefondat recursul declarat de pârâtul, astfel încât în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, urmează a fi respins, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței nr.803 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI O și intimatul pârât PRIMARUL ORAȘULUI
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
Tehnored. /2ex/05.06.2009
Jud. fond.
Președinte:Costinel Moțîrlichie
Judecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Constantin Diaconu
