Anulare act administrativ . Decizia 2349/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2349
Ședința publică de la 08 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Constantin Diaconu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 05 mai 2009 privind recursul declarat de reclamanta CASA T TG. J împotriva sentinței nr. 2218 din 04 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din data de 05 mai 2009 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.2218 din 4 noiembrie 2008, Tribunalul Gorja respins ca nefondată acțiunea reclamantei Casa T Tg J, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Tg J - Direcția Publică de Venituri și Primarul Municipiului Tg J -.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că nu se poate lua în calcul susținerea potrivit căreia Dispoziția Primarului Municipiului Tg.J nr.408/10.07.2008, este neîntemeiată deoarece aceasta a fost redactată în conformitate cu art 211 din /2003, conține motivele de fapt și de drept precum și celelalte dispoziții privind termenul de contestare,
S-a apreciat că nici susținerea potrivit căreia decizia nu a fost comunicată nu poate fi primită, deoarece în conformitate cu art 281 din Legea 571/2003 privind codul fiscal, unitățile de cazare au obligația de a vărsa taxa hotelieră la bugetul local,lunar, până la data de 10 inclusiv a lunii următoare în care s-a colectat taxa hotelieră de la persoanele care au plătit cazarea
Deci nu se putea calcula cuantumul debitului și al majorărilor și penalităților de vreme ce chiar contestatoarea nu și-a îndeplinit obligația
A reținut tribunalul că nici obligația emiterii unei înștiințări nu poate fi avută în vedere deoarece nu există un text de lege care să prevadă aceasta.
S-a apreciat că din actele de la dosar rezultă că până la data eliberării Certificatului de Atestare Fiscală petenta nu depusese declarația privind taxa hotelieră și atunci în mod corect s-a emis Raportul de Inspecție Fiscală pentru diferența suplimentară față de cele declarate și tot corect s-a emis și Decizia de impunere 26413/12 05 2008.
A constatat tribunalul că probele administrate dovedesc faptul că s-a respectat și modul de publicare al Hotărârilor Consiliului Local al Municipiului Tg.J în sensul că, în raport de disp. art. 49 alin 1 din Legea 215/2001, hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii și produc efecte de la data aducerii lor la cunoștința publică, iar în cauză tocmai despre un astfel de act este vorba.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Casa T Tg J, care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta arată că instanța de fond a omis să se pronunțe pe aspectul invocat de ea, în sensul că pârâta nu a respectat dispozițiile prevăzute de art.185 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.
Astfel, potrivit acestor dispoziții legale hotărârea privind instituirea taxei hoteliere se adoptă în cursul lunii mai și se aplică în anul fiscal următor, iar neadoptarea hotărârii până la 31 mai a fiecărui an fiscal corespunde opțiunii autorității deliberative de a nu institui taxa hotelieră pentru anul fiscal următor.
Arată recurenta că în afară de HCL nr.138/28.05.2004, toate celelalte hotărâri au fost adoptate după data de 31 mai a anului respectiv, astfel că față de dispozițiile exprese ale art.185 alin.2 din Normele metodologice sumele stabilite de agenții de control fiscal nu sunt datorate întrucât Consiliul Local nu a respectat termenul impus de normele metodologice, fapt ce echivalează cu opțiunea autorității deliberative de a nu institui taxa hotelieră pentru anul fiscal următor.
Mai precizează recurenta că din certificatul de atestare fiscală emis în luna aprilie reiese că nu are nicio datorie la bugetul local și-n consecință nu datora nici taxa hotelieră.
La 20.03.2009, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Se arată că susținerea recurentei întemeiată pe prevederile art.185 alin.2 din HG 44/2004, privind normele de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal, nu are aplicabilitate în speța dedusă judecății.
Astfel, potrivit art.288 alin.11din același act normativ Consiliile locale adoptă hotărârile privind impozitele și taxele locale în termen de 45 de zile lucrătoare de la data publicării în Monitorul Oficial a HG privind adoptarea impozitelor și taxelor locale și în concluzie, în baza acestei nome juridice, autoritățile administrației publice locale au acest termen de 45 de zile de adoptare a respectivelor hotărâri ale Consiliului Local în ceea ce privește taxele și impozitele locale, termene ce au fost respectate de către intimata pârâtă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține:
Prin raportul de inspecție fiscală din 06.05.2008 s-a stabilit în sarcina reclamantei următoarele taxe: taxă teren = 353 lei, majorări taxă teren = 12,71 lei, taxă mijloace de transport = 77,50 lei, majorări taxă mijloace de transport = 3,18 lei, taxă hotelieră = 37.848 lei, majorări taxă hotelieră = 24.488 lei.
În baza acestui raport de inspecție a fost emisă decizia de impunere privind creanțele datorate bugetului local, iar contestația formulată de reclamantă împotriva raportului de inspecție fiscală a fost respinsă prin dispoziția nr.408/10.07.2008.
Reclamanta în contestația la organul fiscal, prin acțiunea formulată la instanță, dar și în motivele de recurs solicită anularea dispoziției nr.408/2008, raportului de inspecție fiscală și deciziei de impunere nr.26413/2008, ceea ce înseamnă că este nemulțumită și contestă toate obligațiile fiscale reținute prin aceste acte administrative fiscale și nu doar taxa hotelieră.
Instanța de fond își motivează hotărârea având în vedere doar această obligație fiscală (taxa hotelieră), ignorând celelalte taxe și accesorii stabilite de organul fiscal.
Deoarece, cercetarea fondului, în sensul art.312 Cod pr.civilă, presupune existența tuturor elementelor de rezolvare a fondului cauzei, iar unul din aceste elemente constă în pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată în totalitatea sa, și nu doar parțial, reprezintă o împrejurare ce configurează motivul de casare prevăzut de art.304 pct.5 Cod pr.civilă, ce impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare,la aceeasi instanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta CASA T TG. J împotriva sentinței nr. 2218 din 04 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.G:-
LF/ 2 ex/25.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Constantin Diaconu
