Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 237/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--22.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.237
Ședința publică din 21.02.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
Pe rol se află pronunțarea în recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.903 din 28.XI.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local, având ca obiect anulare act.
Procedura îndeplinită, dată fără citarea părților.
Se constată că prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat a depus concluzii scrise și copie a chitanței pentru suma de 500 lei reprezentând onorariu de avocat.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14.02.2007, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și potrivit căreia pronunțarea a fost amânată pentru data de 21.02.2008, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.69/31.01.2006 pronunțată în dosarul nr. 6870/CA/2005 Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Consiliul Local.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că:
Deliberând asupra excepției invocate potrivit prevederilor art. 137 alin.1 Cod procedură civilă raportat la prevederile art. 28 alin 1 din Legea nr. 554/2004 s-a constatat ca este întemeiată excepția invocată de pârât, sens în care a respins acțiunea reclamantului pe excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii potrivit reglementarilor art. 7 alin 1 din Legea nr.554/2004.
Conform actelor de la dosar, scriptul intitulat plângere prealabilă de la fila 20-21 dosar nu a fost datat și nu avea nici o dovadă de înregistrare. datată 10.06.2005 de la fila 19 dosar a fost în acord cu răspunsul pârâtului de la fila 14 dosar și care se referea la cererea reclamantului adresată pârâtului pentru aprobarea unui schimb de terenuri - adresa de răspuns nr.3051/15.06.2005.
Cererea reclamantului pentru aprobarea unui schimb de terenuri nu a întrunit condițiile unei plângeri prealabile potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, iar cu privire la scriptul intitulat plângere prealabilă, nu a rezultat că s-ar fi expediat pârâtului anterior promovării cauzei, prezumția a fost în sensul că ulterior primului termen de judecată la care instanța a pus în vedere reclamantului să facă dovada, reclamantul a încercat să reconstituie proba pentru a induce în eroare instanța cu privire la îndeplinirea condiției impuse de legea contenciosului administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen reclamantul iar Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 362/CA/R/11.05.2006 pronunțată în dosar nr.1802/CA/2006 în temeiul disp.art.312 alin 5 Cod procedura civilă, a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel Timișoaraa reținut că una din condițiile de admisibilitate ale acțiunii în contencios administrativ este îndeplinirea procedurii administrative prealabile. În esență, această condiție de admisibilitate constă în demersul reclamantului de a determina emitentul unui act administrativ să-l revoce sau să-l reformeze pe motiv că îl vatămă pe reclamant într-un drept recunoscut de lege/interes legitim.
În speță, rezultă fără putință de tăgadă că reclamantul a întreprins o serie de demersuri pe lângă pârât, că între părți s-a purtat corespondență imediat după emiterea hotărârii contestate, dovada fiind, printre altele, recipisa nr.53133/10.06.2005.
Reclamantul a susținut că plângerea prealabilă a fost înregistrată în evidențele pârâtului în data de 13.06.2006, dar cu toate acestea pârâtul a prezentat în instanță doar copii după mai multe file din registrul de intrări-ieșiri, însă începând doar cu data de 14.06.2005, acest material probator, nefiind concludent în sensul ca nu a fost adresată o plângere prealabilă Consiliului Local. Or, cum instanța de fond nu a stabilit fără nici cel mai mic dubiu că procedura administrativă nu a avut loc, în cauza de îndoială, comportamentul reclamantului în raport de art.7 din Legea nr.554/2004, trebuie considerat ca fiind conform textului legal menționat, astfel s-ar încălca un principiu superior - acela al accesului liber la justiție, consacrat de însăși legea fundamentală română.
Cauza s-a reînregistrat la Tribunalul Timiș sub nr.607/30/19.06.2006 iar la dosar s-au mai depus împuterniciri avocațiale, copie plângere penală, convocator, copia PV încheiat la 28.02.2005, HCL 18/28.02.2005, extras din registrul de hotărâri al pârâtului, dispoziția nr.299/2005, PV din 28.04.2005, referat de oportunitate, copie notă scrisă și cerere înregistrată sub nr. 1874/14.10.1999, adresa nr.582/1.09.1999, certificat e urbanism. Adresa 6744/17.11.1999 și nr.255/99, extras registrul de hotărâri pe anul 1999, PV din 31.03.2000, HCL 38/27.03.2000 si HCL din 31.03.2000, adrese emise în dosar nr.8374/P/2006, sentința civilă nr.508/28.06.2005 a Tribunalului Timiș rămasă irevocabilă, copia rezoluției din 7.12.2006, copie contestație în anulare, concluzii scrise, întâmpinare.
La termenul de judecată din 31.01.2007 instanța a dispus suspendarea soluționării cauzei până la soluționarea dosarului nr. 8374/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara în baza art.244 pct.2.proc.civilă iar prin decizia civilă nr.455/30.05.2007 a Curții de Apel Timișoaras -a dispus continuarea judecății cauzei.
Prin sentința civilă nr.903/CA din 28 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtului CONSILIUL LOCAL.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Prin HCL nr.18/28.02.2005 s-a aprobat schimbul de teren între comuna prin Consiliul Local reprezentat prin Primar și numitul. Hotărârea mai cuprinde valoarea bunurilor ce fac obiectul schimbului precum și modalitatea de punere în posesie și întocmirea contractului de schimb.
Prin HCL nr.42/27.04.2005 (23 dosar 6870/CA/2005) s-a procedat la anularea HCL 18/28.02.2005 intervenită pentru schimbul de teren cu reclamantul. Emiterea acestei hotărâri s-a realizat pe fondul acțiunii în contencios administrativ inițiată de instituția Prefectului T care prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.3996/CA/12.04.2005 a solicitat anularea HCL 18/28.02.2005.
Prezenta hotărâre atacată nr.42/27.04.2005 a fost depusă în acest dosar la termenul de judecată din 25.05.2005 iar instanța prin sentința pronunțată la 28.06.2005 sub nr.508 respins acțiunea introdusă de Prefectul Jud. T pentru anularea HCL 18/28.02.2005 ca rămasă fără obiect, reținând că pârâtul Consiliul Local prin HCL 42/27.04.2005 a revenit asupra HCL 18/2005 revenindu-se la situația anterioară în sensul nefinalizării operațiunii de schimb de terenuri. Hotărârea a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Fără a reține că în speță este vorba despre o autoritate de lucru judecat nefiind îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză conform art. 1202 cod civil instanța a reținut totuși că din punct de vedere formal, Hot. nr 42/27.04.2005 a fost supusă controlului exercitat de instanță în cadrul dosarului nr.3996/CA/2005. Nu s-au reținut susținerile reclamantului în sensul că hotărârea nu poartă număr și dată întrucât în antetul acesteia se prevede nr.42 din 27.04.2005 iar un asemenea număr a fost reținut și de instanța de judecată în dosar nr.3996/2005. De asemenea, referitor la temeiul de drept eronat, respectiv indicarea art. 71 Lg.215/2001 ce reglementează activitatea primarului concretizată prin emiterea de dispoziții în locul art. 46 Lg.215/2001 privind adoptarea hotărârilor de către Consiliul Local deși reală, este totuși fără relevanță juridică în condițiile în care instanța de judecată prin sentința civilă nr.588/28.06.2006 a statuat cu putere de lucru judecat că pârâtul a emis o hotărâre prin care a procedat la anularea HCL 18/28.02.2005.
Fără îndoială că în dosar nr.3996/CA/2005 al Tribunalului Timiș nu s-au invocat aspectele mai sus menționate de reclamant dar nici instanța nu putea proceda la respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect fără o analiză formala a HCL 42/27.04.2005 pentru a verifica dacă aceasta este emisă de către pârât și dacă are drept consecință revenirea la situația anterioară schimbului de teren. În caz contrar, soluția instanței nu ar fi vizat respingerea ca rămasă fără obiect ci ar fi analizat pe fond cererea de anulare a HCL 18/28.02.2005.
S-a mai invocat de reclamant faptul ca prin HCL nu se poate dispune anularea ci numai revocarea unui act administrativ anterior iar această inadvertență ar atrage anularea HCL 42/27.04.2005.
O asemenea susținere nu a fost reținută întrucât în ciuda exprimării deficitare, intenția organului emitent de revenire la situația anterioară emiterii HCL 18/28.02.2005 este evidentă. În fapt, consecința este revocarea hotărârii nr.18/28.02.2005 care poate interveni în cazul în care actul nu a intrat în circuitul civil si nu a produs efecte juridice, ori, precizarea făcută potrivit căreia schimbul de teren nu s-a finalizat, nefiind încheiat actul în forma autentică reprezintă tocmai justificarea măsurii luate care în fapt reprezintă o măsură de revocare a HCL 18/28.02.2005 ce nu ar mai fi putut interveni în cazul finalizării schimbului de teren prin întocmirea contractului în formă autentică.
Nu au fost reținute nici susținerile reclamantului legate de nemotivarea hotărârii atacate pe motiv că promovarea recursului grațios de către Prefectul Jud. T nu echivalează cu motivarea hotărârii. Astfel este de observat ca Lg.215/2001 nu stabilește conținutul unui act administrativ dar procedura de elaborare a actelor administrative are la bază printre altele și principiul motivării actelor administrative. Motivarea este formalitatea procedurală prin intermediul căreia se expun considerentele ce au determinat și justificat adoptarea unui act administrativ.
În speță, HCL 42/27.04.2005 cuprinde, chiar dacă în mod lapidar, considerentul ce a determinat adoptarea ei, respectiv faptul ca Prefectul Jud. Tap romovat recursul grațios împotriva HCL 18/28.02.2005. Chiar dacă sintagma "recurs grațios" nu este cea mai potrivită, ea vizează acțiunea ce a făcut obiectul dosarului 3996/CA/2005 al Tribunalului Timiș și ține cont și de adresa Prefecturii jud. T nr.2964//d1 din 28.03.2005 prin care în urma verificării legalității hotărârii adoptate s-a comunicat faptul că prin HCL 18/28.02.2005 se consfințește o vânzare-cumpărare mascată fiind astfel eludate dispozițiile legale privind licitația publică precum și prevederile art. 18 Lg.72/2002. Prin HCL 42/27.04.2005 pârâtul a procedat cu un minim de diligență pentru a evita astfel anularea hotărârii 18/28.02.2005 pe calea acțiunii în contencios administrativ formulate de Prefectul Jud.
HCL 42/27.04.2005 cuprinde și considerentul ce a justificat adoptarea sa respectiv faptul că la data emiterii, 27.04.2005, actul revocat HCL 18/28.02.2005 nu intrase în circuitul civil și nu a produs efecte câtă vreme acestea se concretizau prin întocmirea contractului de schimb în formă autentică. Neemiterea actului de schimb în formă autentică dovedește că HCL 18/28.02.2005 nu a produs efecte juridice și nu a intrat în circuitul civil astfel încât justifică adoptarea HCL 42/27.04.2005. Faptul că în cuprinsul HCL 18/28.02.2005 nu s-a prevăzut un termen în care trebuie încheiat contractul de schimb în formă autentică nu are relevanță în cauză întrucât lipsa contractului de schimb în formă autentică nu a determinat adoptarea HCL 42/27.04.2005 ci a justificat emiterea acesteia având în vedere posibilitatea revocării actului administrativ de către autoritatea emitentă.
În verificarea îndeplinirii condițiilor legale privind adoptarea hotărârii atacate instanța a reținut că în speță există dispoziția Primarului Comunei nr.299/25.04.2005 prin care s-a dispus convocarea în ședință extraordinară pentru data de 27.04.2005 ( 27 dosar). Chiar dacă în cuprinsul PV de la fila 28 este menționată data de 28.04.2005, aceasta reprezintă o eroare materială fără consecințe juridice de vreme ce hotărârea adoptată a fost înscrisă în registrul de hotărâri al Consiliului Local sub nr.42 din data de 27.04.2005 (fila 75 dosar 6780/CA/2005). Chiar dacă este rectificată data ședinței pe convocatorul de la fila 26 dosar instanța a reținut că un asemenea convocator are o forma tip prestabilită, fiind în fapt emis pentru ședința din 25.03.2005 și ulterior modificată pentru ședința din 28.04.2005.
Aceste modificări nesemnate de către emitenți au făcut obiectul plângerii penale înregistrate sub nr.8374/P/2006 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara iar față de rezoluția de începere a urmăririi penale dispusă în cauză, instanța a procedat la suspendarea judecății în baza art.244 pct.2.proc.civilă prin încheierea din 31.01.2007 apreciind că neregularitățile invocate de reclamant ca motiv de anulare a HCL 42/27.04.2005 se regăsesc și în plângerea penală. De vreme ce s-a dispus continuarea judecății, rezultă că instanța de recurs a apreciat că soluționarea pe fond a prezentei acțiuni nu depinde de soluția pronunțată în cauza penală și deci aceste neregularități nu au relevanță pe fondul acțiunii privind anularea hotărârii.
Instanța a mai reținut totodată că HCL 42/27.04.2005 a fost adoptată cu votul unanim al consilierilor din cadrul fiind respectate prevederile art.40-45 din L 215/2001 în actuala numerotare.
Deși instanța nu a contestat calitatea procesuală activă și interesul reclamantului în formularea prezentei acțiuni a constatat faptul că, în dosar nr.3996/CA/2005 reclamantul a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului având aceeași poziție procesuală ca și a părții în interesul căreia a intervenit. Chiar dacă la vremea respectivă nu putea invoca motive de anulare a HCL 42/27.04.2005 întrucât poziția era de respingere a acțiunii de anulare a HCL 18/2005 ca rămasă fără obiect prin emiterea HCL 42/27.04.2005, prin prezenta acțiune se tinde în fapt la repunerea în vigoare a HCL 18/2005 față de care, la acest moment nu ar mai exista nici un control de legalitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
Prima reținere greșită a instanței de fond este aceea privitoare la faptul că, în dosarul nr.3996/CA/2005, Tribunalul Timiș ar fi analizat chiar și formal, dar suficient în opinia instanței, legalitatea HCL nr.42/2005.
În primul rând, această motivare este eronată din punct de vedere juridic, pentru simplul considerent că în dosarul 3996/CA/2005 instanța nu a fost investită cu cercetarea legalității HCL nr.42/2005 în condițiile în care "recursul grațios" promovat de Prefectul jud. T, tindea la anularea HCL nr.18/2005.
În al doilea rând, motivul invocat nu se poate reține pentru considerentul că prin sentința nr.508/28.06.2005 (și nicidecum sentința 588/28.06.2005, neexistând două hotărâri) pronunțată în dosarul nr.3996/CA/2005, cererea a fost soluționată pe cale de excepție, și anume excepția lipsei de obiect invocată chiar de părți. În această situație, admiterea excepției dirimante a împiedicat instanța să cerceteze chiar și formal HCL 42/2005. De altfel, acest lucru este oglindit în motivarea sentinței sus amintite, care nu face nici o apreciere asupra legalității formale sau de fond a HCL nr.42/2005.
O altă reținere greșită a instanței de fond este aceea că deși există exprimări deficitare - numeroase de altfel și foarte importante - se impune a fi reținută intenția organului emitent de revenire la situația anterioară, cu alte cuvinte neavând relevanță încălcarea unor condiții de formă și de procedură, cu ocazia emiterii HCL 42/2005.
În speță, acțiunea în contencios administrativ s-a fundamentat și pe încălcarea unor norme speciale prevăzute în Legea nr.215 care vizau condițiile de formă și procedurile premergătoare adoptării HCL. În concret:
- PV a fost încheiat într-o altă zi decât aceea a adoptării HCL (28.04.2005 în loc de 27.04.2005);
- PV nu poartă semnăturile consilierilor locali care și-au exprimat votul;
- Nu se poate verifica îndeplinirea condițiilor de participare a consilierilor la adoptarea hotărârii și întrunirea cvorumului;
- Neexistența raportului de oportunitate, care trebuia să preceadă HCL 42;
- Neîncadrarea în cazurile expres prevăzute de lege pentru incidența instituției anulării unei HCL, respectiv în art.47;
- Nemotivarea HCL;
- Confuzia privind organul emitent, respectiv Primarul în loc de Consiliul Local.
Recurentul mai arată că, la fel de greșită și superficială este și susținerea instanței de fond cu privire la faptul că HCL atacată nu a intrat în circuitul civil prin neîncheierea contractului de schimb în formă autentică.
Se apreciază de către recurent faptul că prin achitarea tuturor cheltuielilor privitoare acestui teren, precum și prin încheierea unor contracte de natură comercială asupra aceluiași teren, toate având la bază HCL nr.18/2005, face excepție de la principiul revocabilității actelor administrative.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Consiliul Local, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, invocându-se în esență următoarele:
În cadrul dosarului nr.3996/CA/2005 Tribunalul Timișa verificat implicit legalitatea actului revocator reprezentat de HCL nr.42/2005, cel puțin din punct de vedere formal, întrucât, în caz contrar, nu ar fi putut constata că demersul judiciar din dosar nr.3996/CA/2005 a devenit lipsit de obiect, pentru motivul că nu ar fi existat un act administrativ verificat drept valid care să genereze un atare incident în proces.
Reclamantul recurent critică în mod neîntemeiat
hotărârea judecătorească atacată prin care instanța de fond a reținut în mod judicios că hotărârea supusă cenzurii sale îndeplinește condițiile formale de legalitate.
Din preambulul actului administrativ atacat rezultă că hotărârea în cauză a fost adoptată de Consiliul Local în ședința extraordinară din data de 27.04.2005, iar numărul acesteia rezultă din cuprinsul actului administrativ ca fiind nr.42/27.04.2005.
Faptul că în procesul-verbal încheiat cu prilejul ședinței consiliului local apare data de 28.04.2005 se constituie fie ca o eventuală eroare de redactare, fie drept un fals, iar această împrejurare formează obiectul cercetărilor penale în dosar nr.8.374/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, însă nu impietează asupra validității hotărârii contestate.
In ceea ce privește pretinsa confuzie relativă la autoritatea administrativă emitentă, învederează că, independent de temeiul de drept indicat, din cuprinsul actului administrativ atacat rezultă fără echivoc că HCL nr.42/27.04.2005 fost adoptată de Consiliul Local, în conformitate cu art.46 din Legea nr.215/2001, iar nu de către Primarul Comunei în exercitarea atribuțiilor sale.
Concluzia este confirmată atât de titulatura explicită de "hotărâre" a actului administrativ (potrivit prevederilor art.71 din Legea nr.215/2001, actele emise de către Primar în exercitarea atribuțiilor sale sunt "dispoziții", iar nu hotărâri, precum în speță), cât și de împrejurarea că hotărârea atacată a fost adoptată cu respectarea procedurii legale prevăzute pentru validitatea acesteia, fiind, de asemenea, semnată de către președintele de ședință și contrasemnată de secretar, potrivit art.48 din Legea nr.215/2001, și purtând sigiliul Consiliului Local care indică fără echivoc denumirea autorității emitente.
In consecință, indicarea prevederilor art.71 din Legea nr.215/2001 este lipsită de relevanță juridică atâta timp cât actul administrativ în cauză poartă titulatura de "hotărâre" și a fost adoptat de către autoritatea administrativă competentă, respectiv Consiliul Local, în exercițiul dreptului conferit de prevederile art.46 din Legea nr.215/2001.
În același context juridic se impune precizarea că singura cerință de formă prevăzută de lege cu privire la actul administrativ este aceea de a fi emis în formă scrisă, condiție evident îndeplinită în cauză.
În literatura de specialitate s-au subliniat următoarele condiții de formă ale actului administrativ:)denumirea autorității emitente; ii) data emiterii; iii) sigiliul; iv)semnătura și v) numărul, toate aceste condiții formale fiind îndeplinite în speță. în plus, lipsa acestora nici nu conduc la nulitatea absolută a actului administrativ.
Intimatul mai arată că nici celelalte pretinse motive de nulitate enumerate în mod succint de recurent în cuprinsul pct.2 din memoriul de recurs nu sunt întemeiate, instanța de fond reținând pe baza probelor existente la dosarul cauzei că procedura de adoptare a hotărârii atacate a fost legal îndeplinită, atât în ceea ce privește convocarea consilierilor, cât și votul exprimat, eroarea materială relativă la data ședinței fiind fără consecințe juridice, atâta timp cât hotărârea a fost înscrisă în Registrul de hotărâri al CL sub nr.42/27.04.2005.
Deopotrivă este neîntemeiată critica recurentului cu privire la terminologia utilizată în HCL nr.42/2005 pentru a lipsi de efecte juridice HCL nr. 18/2005.
Așa cum în mod judicios a considerat instanța de fond, în pofida exprimării deficitare, este evidentă intenția organului emitent de a reveni la situația anterioară emiterii HCL nr. 18/2005, actul administrativ urmând a fi interpretat în raport cu voința manifestă a autorității administrative, iar nu în raport cu sensul literal al termenilor utilizați.
Prevederile Legii nr.215/2001 nu stabilesc conținutul pe care trebuie să îl aibă actul administrativ individual, astfel că susținerea recurentului din finalul pct.2 al memoriului de recurs, relativă la pretinsa nemotivare a actului administrativ atacat, este neîntemeiată și lipsită de un fundament juridic.
Actul administrativ atacat este motivat în preambulul acestuia fiind expuse motivele care au determinat adoptarea sa:
- controlul de legalitate exercitat de Prefectul Județului T care a concluzionat că HCL nr. 18/28.02.2005 este nelegală (motiv pentru care, cu finalitatea restabilirii legalității, se impunea desființarea/ revocarea propriului act administrativ de către autoritatea emitentă);
- împrejurarea că HCL nr. 18/28.02.2005 nu a intrat în circuitul civil prin perfectarea actului autentic de schimb și deci nu a devenit act administrativ irevocabil. De altfel, această împrejurare se constituie și ca o condiție de revocabilitate a actului administrativ individual, fiind evidențiată în mod oportun în preambulul HCL nr.42/27.04.2005.
In acest sens s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție a României, care, prin Decizia civilă nr.2959/08.06.2007,a statuat în mod judicios că atunci când în conținutul unui act administrativ se face referire la un proces-verbal, la un aviz, la un fapt descris printr-un proces-verbal, raport, etc. și acest document aparține documentației care a stat la baza emiterii actului administrativ, nu se poate reține nemotivarea acestuia.
Situația este identică și în speța supusă cenzurii de instanța de recurs cu singura deosebire că documentația la care se face referire, care a stat la baza desființării HCL nr. 18/28.02.2005 și care motivează hotărârea atacată este cea a Instituției Prefectului Județului T care, prin Adresa nr.2964//d1 din data de 28.03.2005 ne-a comunicat că HCL consfințește o vânzare-cumpărare deghizată, fiind astfel eludate dispozițiile legale privind licitația publică și cele ale art.18 din Legea nr.72/2002.
Critica recurentului în raport cu pretinsa irevocabilitate a HCL nr. 18/2005 (iar nu a hotărârii atacate, cum greșit indică la pct.3) este neîntemeiată.
Revocarea se definește ca fiind operațiunea juridică care determină încetarea definitivă a efectelor actelor administrative ca urmare a ilegalității sau inoportunității acestor acte.
Revocarea unui act administrativ pentru motive de nelegalitate produce efecte retroactive de la data adoptării (emiterii) actului revocat, efectele acestuia desființându-se în totalitate, ca și cum actul nu ar fi existat.
Potrivit dispozițiilor art.24 alin.(l) lit.f) din Legea nr.340/2004, Prefectul Județului Tap rocedat la controlul de legalitate a HCL nr. 18/28.02.2005 și a comunicat instituției noastre prin Adresa nr.2964//d1 din 28.03.2005 că actul administrativ este vădit nelegal.
Cu finalitatea restabilirii legalității, Prefectul Județului Taf ormulat acțiune în contencios administrativ înregistrată sub nr.3.996/CA/2005 la Tribunalul Timiș prin care a solicitat anularea ca nelegală a HCL nr. 18/28.02.2005 argumentat de faptul că, pe de o parte, prin această hotărâre s-a diminuat terenul cu destinația de "pășune comunală" contrar prevederilor Legii nr.72/2002, fără consultarea crescătorilor de animale și a specialiștilor, iar pe de altă parte, contractul de schimb aprobat prin hotărârea în cauză reprezintă de fapt un contract de vânzare-cumpărare deghizat prin care s-a urmărit eludarea dispozițiilor legale privind licitația publică.
În raport cu demersul administrativ și judiciar menționat al Instituției Prefectului Județului T, Consiliul Local a procedat la revocarea HCL nr. 18/28.02.2005 pentru motivele de nelegalitate argumentate în cuprinsul recursului grațios promovat de Prefectul Județului
În consecință, desființarea HCL nr. 18/28.02.2005 prin actul administrativ atacat se întemeiază pe principiul revocabilității actelor administrative care se constituie ca un corolar al principiului legalității actului administrativ și ca un mijloc de restabilire a legalității.
Prin prisma circumstanțelor cauzei, desființarea HCL nr. 18/28.02.2005 prin actul administrativ atacat, de către autoritatea publică locală emitentă, se impunea fără echivoc tocmai în vederea restabilirii legalității încălcate prin HCL nr. 18/28.02.2005.
În acest sens, în practica judiciară s-a statuat că "autoritatea administrativă poate oricând reveni asupra actelor sale administrative de autoritate ilegale".
În plus, se impune precizarea că HCL nr.18/28.02.2005 nu a devenit un act administrativ irevocabil atâta vreme cât nu a intrat în circuitul civil prin perfectarea actului autentic de schimb, astfel că hotărârea menționată a consiliului local putea fi în mod valid desființată (revocată) de către autoritatea administrativă emitentă.
Este eronată teza juridică pe care reclamantul recurent tinde să o acrediteze, în sensul că formularea de comenzi ferme pentru autovehicule sau încheierea unui contract de antrepriză ori de asociere în participațiune ar opera intrarea actului administrativ în circuitul comercial, astfel că ar deveni irevocabil.
Actul în baza căruia HCL nr.18/2005 ar fi intrat în circuitul civil este reprezentat exclusiv de contractul autentic de schimb, care însă nu s-a perfectat, toate celelalte acte pe care reclamantul recurent le-ar fi încheiat ulterior fiind subsecvente acestuia, întrucât presupun prin ipoteză ca să fie titularul dreptului de proprietate asupra terenului în cauză, calitate pe care acesta nu o poate dobândi decât în temeiul contractului de schimb, iar nu în virtutea HCL nr.18/2005.
Totodată se caracterizează ca neîntemeiate și tendențioase susținerile reclamantului recurent de la pct.3 din memoriul de recurs cu privire la pretinsele demersuri pentru intabulare pe care le-a inițiat în temeiul HCL nr. 18/28.02.2005, întrucât, pe de o parte, intabularea nu se putea realiza în baza hotărârii amintite, ci numai în baza actului autentic de schimb, iar, pe de altă parte, orice asemenea acte subsecvente sunt lovite de nulitate pentru anularea actului administrativ care le-a fundamentat, pe temei de accesorialitate, conchide intimatul.
Recursul este neîntemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată, că prin acțiunea introductivă la instanță, reclamantul, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local, anularea nr.42 din 27.04.2005, prin care s-a dispus revocarea nr.18 din 28.02.2005, emisă de pârâtă.
De menționat că prin nr.18 din 28.02.2005, Consiliul Local a aprobat efectuarea unui schimb de terenuri între părți, în cadrul căruia, valoarea terenului comunei era de 2.595.240 mii lei, iar cel al reclamantului de 932.536.320 lei, rezultând o diferență în sumă de 1.663.057 mii lei.
În contul acestei diferențe s-a prevăzut ca reclamantul să vândă pârâtului un autoturism și un microbuz.
Totodată, hotărârea în discuție conține mențiunea potrivit căreia schimbul de terenuri se va face prin încheierea actului la notariat, în formă autentică.
Pe de altă parte, Prefectul Jud. T, în baza art.26 din Legea nr.340/2004, urmarea controlului de legalitate efectuat asupra nr.18 din 28.02.2005, a promovat a acțiune în contencios administrativ în vederea anulării ei, întemeiat pe faptul că terenul în discuție, înscris în nr.3423 constituie proprietatea comunei, fiind inclus în categoria "pășune în extravilan", constituită prin Ordinul prefectului nr.11/1994, iar conform art.18 din Legea nr.72/2002, putea fi folosit în exclusivitate doar pentru pășunat, schimbarea destinației acestuia neputând avea loc decât în anumite condiții, nerespectate în speță.
Mai mult, s-a apreciat că acest schimb, în fapt, constituie o vânzare cumpărare deghizată, prin eludarea regulilor în materie ce vizează organizarea unei licitații publice.
Drept urmare, în cauza de față revocarea hotărârii mai sus arătate a intervenit pentru existența unor condiții de ilegalitate, sesizate de către Prefect, aspecte menționate în hotărârea contestată, revocabilitatea constituind de altfel un principiu al structurii funcționale a administrației publice.
Ca atare, nu se poate reține aspectul nemotivării acestei hotărâri, din moment ce se ridică drept motiv al revocării, demersul Prefectului cât și faptul că schimbul de terenuri nu se finalizase încă la acea dată, iar actul de revocare a înlăturat starea de ilegalitate.
Desigur că, de la principiul revocabilității există mai multe excepții, ca efect al dispozițiilor exprese ale legii ori al naturii drepturilor și obligațiilor, care s-au născut în urma adoptării actului administrativ, ceea ce nu e cazul în speța de față.
Și aceasta întrucât, transferul de proprietate poate opera doar prin act autentic sau prin hotărâre judecătorească, hotărârea emisă de pârât nefiind translativă de proprietate, pentru ca ea să dobândească caracter irevocabil.
În consecință, atâta timp cât părțile din litigiu nu s-au prezentat la notariat, în vederea autentificării convenției privind schimbul de terenuri, nr.18/2005, nu putea constitui baza unor raporturi contractuale, situație în care inițierea unor contracte de către reclamant asupra acestor terenuri, în absența deținerii unui titlu valabil, nu putea avea loc decât în condițiile asumării riscului unor pagube, de către acesta.
Curtea mai reține și faptul că la dosarul cauzei, pârâtul a depus și documentația care a stat la baza organizării ședinței din data de 28.04.2005, constând în convocator semnat de consilierii locali și procesul-verbal de ședință.
De menționat și faptul că anularea HCL nr.18/2005, inițiată de către Prefect, a constituit obiectul dosarului nr.3996/CA/2005 al Tribunalului Timiș, prin care s-a dispus respingerea acțiunii formulate de către acesta ca rămasă fără obiect, reținându-se revocarea hotărârii de către emitent.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea apreciază că recursul de față este nefondat, urmând să fie respins, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.903 din 28.XI.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă reclamantul față de pârâtul Consiliul Local la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
Red./24.03.2008
Tehnored. /28.03.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecători,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
