Despăgubire. Decizia 238/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--22.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.238
Ședința publică din 21.02.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
Pe rol se află pronunțarea în recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.154/CA din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.-, în contradictoriu cu pârâții intimați Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Agenția Națională de Administrare Fiscală B și Ministerul Finanțelor B, având ca obiect despăgubiri
Procedura îndeplinită, dată fără citarea părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14.02.2007, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când pronunțarea a fost amânată pentru data de 21.02.2008, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. - la data de 06.11.2007 reclamanta în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Agenția Națională de Administrare Fiscală B și Ministerul Economiei și Finanțelor B, a solicitat instanței de judecată, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților 1-3, în solidar la plata de despăgubiri pentru întârzierea punerii în executare a sentinței civile nr.512 /CA /13.06.2007, definitivă, irevocabilă și executorie, în cuantum de 500 lei /zi de întârziere, începând cu data de 06.11.2007 și până la data executării efective și în totalitate a dispozitivului sentinței civile menționate, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința civila nr. 512 /CA /13.06.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată și precizată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâta T, a dispus anularea adresei T nr. 26.132 din 23.05.2007, comunicată în data de 24.05.2007, prin care contestația prealabila a fost respinsă ca neîntemeiată, a dispus rectificarea deciziei de reîncadrare nr. 120 /15.07.2003 emisă de T, Anexa 1, poziția 4 din lista Compartimentului Juridic al T, decizie comunicată în data de 22.05.2006, privind reîncadrarea reclamantei, în sensul rectificării încadrării din funcția de consilier juridic clasa I, grad profesional asistent, treapta 3 de salarizare, în funcția de consilier juridic clasa I, grad profesional superior, treapta 3 de salarizare, a dispus pe cale de consecință, potrivit principiului "accesorium sequitur principale", rectificarea Deciziei nr. 100 /2006 emisă de T, privind avansarea în treapta de salarizare a acesteia, în sensul rectificării avansării din treapta 3 de salarizare în treapta 2 de salarizare a funcției de consilier juridic clasa I, grad profesional asistent, în avansare din treapta 3 de salarizare în treapta 2 de salarizare a funcției de consilier juridic clasa I, grad profesional superior, rectificarea Carnetului de muncă al reclamantei în sensul înscrierii în acesta a noii încadrări corecte, respectiv funcția de consilier juridic clasa I, grad profesional superior, treapta 3 de salarizare, pentru perioada 15.07.2003 - 01.03.2006, respectiv funcția de consilier juridic clasa I, grad profesional superior, treapta 2 de salarizare, pentru perioada 01.03.2006 și până la data executării obligației de rectificare.
Reclamanta a arătat că pe cale de consecință, instanța a obligat pârâta să acorde și să achite pentru perioada 15.07.2003 - 01.03.2006, diferența de salariu dintre salariul mai mic efectiv încasat, corespunzător funcției de consilier juridic clasa I, grad profesional asistent, treapta 3 de salarizare, și salariul mai mare la care ar fi avut dreptul corespunzător funcției de consilier juridic clasa I, grad profesional superior, treapta 3 de salarizare, actualizată cu rata inflației până la data executării obligației și plații efective. Astfel, reclamanta a solicitat ca instanța să oblige pârâta să acorde și să achite, pentru perioada 1.03.2006 și până la data executării obligației de rectificare, diferența de salariu ntre salariul mai mic efectiv încasat, corespunzător funcției consilier juridic clasa I, grad profesional asistent, treapta 2 de salarizare, și salariul mai mare la care ar fi avut dreptul, corespunzător funcției de consilier juridic clasa I, grad profesional superior, treapta 2 de salarizare, actualizată cu rata inflației până la data executării obligației și plății efective.
S-a mai arătat că instanța a obligat pârâta să-i acorde și să-i achite, diferențiat pentru perioada 15.07.2003 - 01.03.2006. respectiv, perioada 1.03.2006 și până la data executării obligației de rectificare, toate diferențele de drepturi asimilate salariului, respectiv diferențele de stimulente, diferențele pentru al 13-lea salariu, diferențele de sporuri (de vechime, etc,), diferențele de prime de vacanță, diferențele de salariu de merit, diferențele de premiu anual de 2% și diferențele de alte premii, precum și diferențele pentru orice alt drept salarial sau asimilat salariului de care a beneficiat în perioada 15.07.2003 și până în prezent, toate actualizate cu rata inflației până la data executării obligației și plații efective.
S-a mai arătat că împotriva sentinței civile nr. 512 /CA/13.06.2007, pronunțata de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, pârâta Taf ormulat recurs, solicitând modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii formulate de menținere a deciziilor contestate, însă prin decizia civilă nr. 800/04.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Timișoaraa respins recursul declarat de către pârâta Ca urmare, având în vedere faptul că în cuprinsul sentinței civile nr. 512/CA/13.06.2007 nu a fost prevăzut un termen în care să se facă executarea obligațiilor dispuse de către instanță prin această hotărâre, pârâta T avea obligația să execute sentința menționată în termen de 30 de zile de la data rămânerii ei irevocabile prin decizia civila nr. 800/04.10.2007 a Curții de Apel Timișoara, respectiv până cel mai târziu în data de 05.11.2007, în conformitate cu dispozițiile exprese și obligatorii ale art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554 /2004, a contenciosului administrativ.
Reclamanta a subliniat că prin sentința Tribunalului Timiș, nr. 512/CA /13.06.2007 pârâta Taf ost obligată atât să modifice două acte administrative, să efectueze anumite operațiuni administrative, respectiv să rectifice corespunzător Carnetul de munca al reclamantei, cât și să calculeze diferențele de drepturi salariale asimilate salariului, să întocmească formalitățile administrative care stau la baza plății acestor drepturi bănești (referate și note de aprobare a plații de către ordonatorii de credite secundar și principal; solicitare de credite bugetare la ordonatorii de credite secundar și principal; deschiderea, repartizarea și virarea de credite bugetare de către ordonatorii principal și secundar către ordonatorul terțiar T etc.) cât și să efectueze operațiunea de plată propriu zisă a acestor drepturi bănești.
S-a menționat că la data de 08.10.2007, sub nr. de înregistrare 44.047 /08.10.2007 reclamanta a înregistrat la pârâta T și o cerere de executare de bunăvoie a hotărârii judecătorești irevocabile și executorii, în condițiile art. 3711alin. 1 din pr. civilă, anexând în acest sens și sentința civilă nr. 512 /CA /13.06.2007, definitivată și investită formulă executorie, în șnur cu minuta deciziei civile nr. 800 /04.10.2007.
Se mai arată că pârâta P T nu a respectat acest termen expres și imperativ de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, privind executarea hotărârii judecătorești pronunțate de instanța de contencios administrativ, situație în care întârzierea punerii în executare a hotărârii pronunțate îi provoacă un prejudiciu evident, privind reîncadrarea pe funcția prevăzuta în hotărâre, salarizarea actuală și încasarea diferențelor de drepturi salariale și de natură salarială.
Reclamanta a învederat instanței de judecată că în ceea ce privesc toate dispozițiile cuprinse în sentința civila nr. 512 /CA /13.06.2007, acestea sunt practic nesusceptibile de executare silită prin executor judecătoresc, întrucât acesta nu are posibilitatea practică de a efectua operațiunile administrative prevăzute în hotărârea judecătorească, respectiv modificarea a două acte administrative și a carnetului de muncă, sau întocmirea formalităților administrative care stau la baza plații acestor drepturi bănești (referate și note de aprobare a plații; solicitare de credite bugetare la ordonatorii de credite principal și secundar; deschiderea, repartizarea și virarea de credite bugetare de către ordonatorii principal și secundar către ordonatorul terțiar T etc.) în conformitate cu prevederile Legii nr. 500/2002, privind finanțele publice.
S-a mai arătat că despăgubirile solicitate în cuantum de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere sunt într-un cuantum suficient, atât în ceea ce privește acoperirea prejudiciului cauzat prin executarea cu întârziere, cât și ca element de stimulare a urgentării punerii în executare a hotărârii judecătorești menționate, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004. Astfel, s-a subliniat în mod expres că nu se solicită aplicarea vreunei amenzii conducătorilor autorităților publice pârâte sau persoanei vinovate de executarea cu întârziere a hotărârii, arătându-se că acordarea despăgubirilor solicitate sunt suficiente pentru a determina atât executarea cu celeritate a hotărârii cât și de a acoperii prejudiciul suferit, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul are dreptul de a cere atât aplicarea sancțiunii cât acordarea de despăgubiri.
S-a mai arătat că în ce privește chemarea în judecată a B și B, s-a învederat că pârâți au calitate procesuală pasivă întrucât concură în mod nemijlocit la punerea în executare a sentinței civile nr. 512 /CA/13.06.2007, în calitatea lor de ordonatori de credite care au atribuții directe și nemijlocite atât în ceea ce privește executarea obligației de reîncadrare pe funcția publică de consilier juridic, grad profesional superior, prin aprobarea modificării statului de funcții al T, cât și în ceea ce privește obligația de plată a diferențelor de drepturi salariale prin deschiderea, repartizarea și virarea de credite bugetare către ordonatorul terțiar T, în conformitate cu prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice.
În drept, reclamanta invocă disp. art. 112-115 Cod procedură civilă, art. 24-25 din Legea nr.554/2004, a contenciosului administrativ.
La data de 07.12.2007 pârâții P T în nume propriu cât și în reprezentarea B au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care s-a solicitat în principal, pe cale de excepție, constatarea lipsei calității procesuale pasive a paratei, pe cale de excepție, constatarea inadmisibilității cererii reclamantei privind obligarea în solidar a pârâților la plata de despăgubiri începând cu data de 06.11.2007, în subsidiar, respingerea acțiunii ca fiind lipsită de obiect și pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În apărare, s-a arătat că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ANAF B așa cum rezultă din hotărârile judecătorești depuse de către reclamantă la dosarul cauzei, respectiv Sentința civilă nr. 512/CA/l3.06.2007 și Decizia civilă nr. 800/04.10.2007, aceste hotărâri nu sunt opozabile pârâtei Agenția Naționala de Administrare Fiscală, întrucât reclamanta nu a înțeles să se judece în contradictoriu și cu aceasta pârâta în cadrul dosarului nr-. De asemenea, s-a învederat că cererea de executare de bună voie formulată de reclamantă a fost depusă și înregistrata doar la. T sub nr. 44047/08.10.2007, fără a fi comunicată de către reclamantă și pârâtei Prin urmare, s-a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ANAF
Pârâții au mai invocat inadmisibilitatea cererii reclamantei privind obligarea în solidar a pârâților la plata de despăgubiri în suma de 500 lei/zi de întârziere începând cu data de 06.11.2007, arătând că solicitarea reclamantei privind obligarea pârâților la plata daunelor pentru întârziere începând cu momentul expirării termenului pentru executarea hotărârii este inadmisibilă. Astfel, art. 24 din Legea nr. 554/2004, actualizată, condiționează atât sancțiunea amenzii aplicată conducătorului autorității publice (nesolicitată de către reclamantă prin formularea prezentei acțiuni), cât și acordarea despăgubirilor pentru întârziere de solicitarea adresată instanței de contencios administrativ printr-o altă acțiune, după expirarea termenului de executare. Rezultă că instanța de judecată nu poate decide aplicarea amenzii direct prin hotărârea de anulare a actului administrativ sau de obligare la rezolvarea cererii, la cererea reclamantului adresată în cursul judecații în fond, ci întotdeauna este necesară o nouă acțiune a reclamantului.
In aceste condiții, în cazul în care amenda și, în mod corelativ, daunele pentru întârziere, ar fi putut fi prevăzute în prima hotărâre a instanței de contencios administrativ, amenda și daunele s-ar fi putut aplica, respectiv acorda, din momentul expirării termenului de executare. Or, având în vedere că aplicarea amenzii și acordarea daunelor pot fi hotărâte doar printr-o acțiune ulterioară, amenda poate fi aplicată iar despăgubirile acordate doar de la data comunicării hotărârii pronunțate în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, actualizată.
Prin urmare, luând în considerare cererea reclamantei privind acordarea de despăgubiri pentru fiecare zi de întârziere, astfel cum a fost formulată, pârâții au apreciat că se impune constatarea acțiunii ca inadmisibilă.
Pârâții au solicitat în subsidiar, respingerea acțiunii ca fiind lipsită de obiect, luând în considerare că la data de 26.11.2007 a fost emisă de către pârâta T Decizia nr. 797, act administrativ emis în urma cererii de executare formulată de către reclamantă și comunicat acesteia, iar potrivit Deciziei T nr. 797/26.11.2007, art. 1, au fost rectificate Decizia nr. 120/15.07.2003 în sensul că la poziția reclamantei în loc de consilier juridic asistent clasa s-a trecut consilier juridic clasa I, grad profesional superior, treapta 3 de salarizare, conform dispozitivului Sentinței civile nr. 512/CA/2007, irevocabila prin Decizia civila nr. 800/04.10.2007. De asemenea, prin art. 2 din Decizia T nr. 797/26.11.2007 a fost rectificată Decizia nr. 100/10.03.2006 privind avansarea în treapta de salarizare imediat superioară a funcționarilor publici, în sensul ca la poziția reclamantei în loc de treapta 2 de salarizare a funcției de consilier juridic clasa I, grad profesional asistent, s-a trecut treapta 2 de salarizare a funcției de consilier juridic, clasa I grad profesional superior, conform hotărârilor pronunțate în dosarul nr-. Potrivit art. 3 din Decizia T nr. 797/26.11.2007 au fost modificate drepturile salariale ale reclamantei, având în vedere dispozitivul Sentinței civile nr. 512/CA/l3.06.2007, iar în conformitate cu art. 4 din Decizia T nr. 797/26.11.2007, diferențele reprezentând drepturi salariale corespunzătoare funcției de consilier juridic superior clasa I și aceea de consilier juridic asistent, diferențiat pentru perioada 15.07.2003 - 01.03.2006 și respectiv 01.03.2006 și până la 30.09.2007, diferențele pentru al 13-lea salariu, diferențele de prime de vacanță, diferențele de premiu anual și diferențele de alte premii, precum și diferențele pentru orice alt drept salarial și asimilat salariului, vor fi actualizate cu rata inflației până la data plații, în baza Sentinței civile nr. 512/CA/l 3.06.2007, irevocabila prin Decizia civila nr. 800/04.10.2007.
Pârâții au solicitat, pe fondul cauzei, respingerea cererii de obligare la plată de despăgubiri pentru întârziere ca neîntemeiată, considerând acțiunea ca neîntemeiată, întrucât, deși reclamanta a solicitat despăgubiri în cuantum de 500 lei/zi de întârziere nu s-a făcut dovada daunelor suferite de către aceasta, deși proba daunelor este în sarcina reclamantei în temeiul art. 1169 din Codul civil.
S-a mai arătat că în ceea ce privește diferențele de drepturi salariale reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu, deoarece potrivit dispozitivului Sentinței civile nr. 512/CA/l3.06.2007 toate diferențele de salarii și de drepturi asimilate salariului vor fi actualizate cu rata inflației începând cu data nașterii dreptului și până la data executării obligației și plații efective, astfel cum rezultă din art. 4 al Deciziei nr. 797/26.11.2007 emisă de De asemenea, pârâtele arată că nu se află în culpă, întrucât au fost făcute toate demersurile în vederea executării hotărârilor judecătorești.
La data de 11.12.2007 pârâții T și B au depus la dosarul cauzei completare la întâmpinare, prin care s-a arătat că DGFP T reprezintă și interesele MEF B, solicitându-se pe cale de excepție, constatarea lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MEF B, pe cale de excepție, constatarea inadmisibilității cererii reclamantei privind obligarea în solidar a pârâților la plata de despăgubiri începând cu data de 06.11.2007, în subsidiar, respingerea acțiunii ca fiind lipsită de obiect și pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea excepției invocate s-a arătat că așa cum rezultă din hotărârile judecătorești depuse de către reclamantă la dosarul cauzei, respectiv Sentința civila nr. 512/CA/l3.06.2007 și Decizia civila nr. 800/04.10.2007, aceste hotărâri nu sunt opozabile pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, întrucât reclamanta nu a înțeles să se judece în contradictoriu și cu acest pârât în cadrul dosarului nr-. De asemenea, s-a arătat că cererea de executare de buna-voie formulată de reclamantă a fost depusă și înregistrată doar la. T sub nr. 44047/08.10.2007, fără a fi comunicată de către reclamantă și pârâtului
Prin sentința civilă nr.154/CA din 12 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr.-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată deN. în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Agenția Națională de Administrare Fiscală B și Ministerul Economiei și Finanțelor B, având ca obiect despăgubire.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor B și B, excepție invocată de aceste pârâte, instanța a admis-o ca fiind întemeiată și a respins acțiunea reclamantei față de aceste pârâte, ca fiind îndreptată împotriva unor instituții fără calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât hotărârea invocată de reclamantă, ca nefiind executată, a fost pronunțată în contradictoriu numai cu pârâta
În consecință, în cauză are calitate procesuală pasivă numai pârâta
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, excepție invocată de pârâții, instanța a constatat că cererea reclamantei privind obligarea în solidar a pârâților la plata de despăgubiri în suma de 500 lei/zi de întârziere începând cu data de 06.11.2007 și până la executarea efectivă și în totalitate a sentinței civile nr. 512/CA/l3.06.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dos. nr-, rămasă irevocabila prin Decizia civila nr. 800/04.10.2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dos. nr-, este inadmisibilă, întrucât disp. art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, modificată ce reglementează,obligația executării, stipulează că,(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Dispozițiile legale arătate mai sus și invocate de altfel de reclamantă se referă la conducătorul autorității publice sau, după caz la persoana vinovată pentru nepunerea în executare a hotărârii definitive și irevocabile și nicidecum la instituția publică.
Pe de altă parte aceste dispoziții legale, speciale, prevăd o anumită sancțiune și anume o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, precum și despăgubiri pentru întârziere, însă reclamanta a solicitat numai despăgubiri, fără a face dovada efectivă a acestora.
Legiuitorul condiționează sancțiunea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, aplicată conducătorului autorității publice, sancțiune nesolicitată de către reclamantă prin formularea acțiuni, de acordarea despăgubirilor pentru întârziere, astfel că din acest motiv, acțiunea reclamantei în modalitatea în care a fost formulată, este inadmisibilă.
Mențiunea reclamantei că în mod expres nu solicită aplicarea vreunei amenzi conducătorului instituției sau persoanei vinovate de executarea cu întârziere a hotărârii, considerând că despăgubirile solicitate sunt suficiente pentru a determina atât executarea hotărârii cât și acoperirea prejudiciului, nu a fost primită de către instanță, câtă vreme temeiul de drept, special invocat de reclamantă și prev. de Legea nr. 554/2005, condiționează aplicarea despăgubirilor de sancțiunea amenzii aplicată anumitor persoane.
Nici pe fond acțiunea reclamantei nu a fost considerată întemeiată, întrucât hotărârea invocată, ce trebuia executată, a rămas irevocabilă la data de 4 octombrie 2007, iar conform disp. art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, trebuia pusă în executare în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, respectiv la data de 1 noiembrie 2007, însă la fila 27 din dosar se află Decizia nr. 797/26.11.2007 emisă de pârâta T prin care s-a dispus rectificarea deciziei nr. 120/15.07.2003, anexa 2, privind reîncadrarea reclamantei și plata retroactivă a drepturilor salariale actualizate, conform dispozitivului hotărârii în discuție.
Mai mult, reclamanta nu a făcut dovada efectivă a despăgubirilor solicitate, pentru cele 25 zile de întârziere, până la care s-a emis Decizia nr. 797/26.11.2007, neprecizând în ce constă efectiv cuantumul de 500 lei/zi întârziere.
Instanța a constatat că reclamanta nu este îndreptățită la plata acestor despăgubiri, câtă vreme prin decizia emisă de pârâta T s-a dispus plata retroactivă în formă actualizată a drepturilor salariale. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se susțin în esență următoarele:
Pe fondul cauzei, în mod greșit și neîntemeiat Tribunalul Timișa reținut prin sentința recurată faptul că prin Decizia nr.797/26.11.2007 emisă de T s-ar fi executat în totalitate dispozitivul sentinței civile nr.512/CA/13.06.2007 privind obligația de rectificare a reîncadrării reclamantei din funcția de consilier juridic clasa I, grad profesional asistent, treapta 3 de salarizare, în funcția de consilier juridic clasa I, grad profesional asuperior, treapta 2 de salarizare, precum și obligația de calculare și achitare a diferențelor salariale aferente noii încadrări, drept pentru care a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.
De asemenea, instanța de fond în mod neîntemeiat a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B și B, motivat de faptul că acești doi pârâți nu au calitate de debitori ai obligațiilor stabilite prin titlul executoriu sentința civilă nr.512/CA/13.06.2007 pronunțată în contradictoriu numai cu pârâta
Astfel, în realitate, prin Decizia nr.797/26.11.2007 (anexa 1) pârâta debitoare Tae xecutat cu întârziere, doar parțial și la nivel scriptic dispozitivul sentinței civile nr.512/CA/13.06.2007.
Se arată că pârâta avea obligația conform art.24 din Legea nr.554/2004, să execute decizia susmenționată în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, iar prin decizia nr.797/26.XI.2007 s-a dispus executarea parțială a titlului executoriu, cu o întârziere de 20 de zile față de termenul legal, întârziere ignorată de către instanța de fond.
Cu privire la faptul că executarea titlului executoriu este doar parțială și la nivel scriptic, a învederat instanței de recurs că prin Decizia nr.797/26.11.2007 pârâta debitoare Tad ispus rectificarea deciziei de reîncadrare nr.120/15.07.2003 și a deciziei de avansare nr. 100/10.03.2006, exclusiv pentru perioada 15.07.2003-30.09.2007, iar nu până la zi precum și pentru viitor.
În consecință atât la data emiterii deciziei nr.797/26.11.2007, cât și la data pronunțării sentinței civile nr.154/CA/12.12.2007 sau în prezent, reclamanta încă este încadrată și salarizată potrivit funcției de consilier juridic clasa I, grad profesional asistent (iar nu superior) treapta 2 de salarizare.
Referitor la excepția pretinsei inadmisibilități a formulării acțiunii privind obligarea pârâtei la plata de daune începând cu data de 06.11.2007, respectiv începând cu ziua următoare datei expirării termenului legal de executare de bunăvoie a hotărârilor judecătorești, recurenta solicită instanței să respingă excepția ca vădit neîntemeiată și nelegală, în condițiile în care motivele invocate de către pârâtă în susținerea acestei excepții sunt contrare oricăror norme legale, doctrine juridice ori practici judiciare.
Se susține că T se află în culpă procesuală prin neexecutarea în termenul legal a hotărârilor judecătorești menționate, drept pentru care aceasta trebuie să răspundă pentru acest fapt potrivit dispozițiilor legale, începând cu ziua imediat următoare datei expirării termenului legal de executare, inclusiv în ceea ce privește acordarea de daune creditorului obligației neexecutate, neavând nici o relevanță juridică sub acest aspect data formulării unei eventuale acțiuni în despăgubire formulate în condițiile art.24-25 din Legea nr.554/2004, data pronunțării unei hotărâri în acest tip de cauză și cu atât mai puțin data comunicării unei astfel de hotărâri, așa cum în mod lipsit de temei apreciază pârâta intimată.
Se reiterează în mod expres faptul că nu solicită și aplicarea vreunei amenzi conducătorului autorităților publice pârâte sau persoanei vinovate de executarea cu întârziere a hotărârii și consideră că acordarea despăgubirilor solicitate sunt suficiente pentru a determina atât executarea cu celeritate a hotărârii cât și de a-i fi acoperit prejudiciul suferit, potrivit dispozițiilor art.25 alin.1 din Legea nr.554/2004, care prevăd că reclamantul are dreptul de a cere atât aplicarea sancțiunii cât și acordarea de despăgubiri.
Cât privește chemarea în judecată a Ministerul Economiei și Finanțelor B și Agenția Națională de Administrare Fiscală B, reclamanta recurentă arată că acești pârâți au calitate procesuală pasivă întrucât concură în mod direct și nemijlocit la punerea în executare a sentinței civile nr.512/CA/13.06.2007, în calitatea lor de ordonatori de credite (principal -, respectiv secundar - ) care au atribuții directe și nemijlocite atât în ceea ce privește executarea obligației de reîncadrare pe funcția publică de consilier juridic, grad profesional superior, prin aprobarea modificării statului (organigramei) de funcții al T, cât și în ceea ce privește obligația de plată a diferențelor de drepturi salariale prin deschiderea, repartizarea și virarea de credite bugetare către ordonatorul terțiar T, în conformitate cu prevederile Legii nr.500/2002 privind finanțele publice.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Tas olicitat respingerea recursului declarat de reclamanta ca nefondat.
Se învederează că în ceea ce privește criticile aduse de recurentă referitor la admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale a pârâților și de către instanța de fond, consideră că în mod temeinic și legal au fost admise excepțiile invocate prin întâmpinarea depusă de în reprezentarea și
Astfel, prima instanță a reținut că acțiunea formulată de reclamantă a fost îndreptată împotriva unor instituții fără calitate procesuală pasivă întrucât, așa cum rezultă din hotărârile judecătorești depuse de către reclamantă la dosarul cauzei, acestea nu sunt opozabile pârâților Agenția Națională de Administrare Fiscală B și Ministerul Economiei și Finanțelor B, întrucât reclamanta nu a înțeles să se judece în contradictoriu și cu acești pârâți în cadrul dosarului nr-.
Referitor la inadmisibilitatea cererii reclamantei privind obligarea în solidar a pârâților la plata de despăgubiri în sumă de 500 lei/zi de întârziere începând cu data de 06.11.2007, invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar, apreciază că instanța de fond în mod temeinic și legal a constatat că cererea reclamantei este inadmisibilă.
Pe de o parte, soluția instanței de fond este temeinică, luând în considerare că dispozițiile legale invocate de reclamantă prin acțiune se referă doar la conducătorul instituției publice sau la persoana obligată să execute o hotărâre definitivă și irevocabilă și nicidecum la instituția publică. Or, reclamanta a chemat în judecată doar instituția publică.
Având în vedere că prin Legea nr.554/2004, actualizată, legiuitorul a condiționat aplicarea amenzii de acordarea despăgubirilor pentru întârziere, iar reclamanta a precizat în mod expres că nu solicită aplicarea amenzii, acțiunea astfel cum a fost formulată apare inadmisibilă.
Referitor la fondul cauzei se arată că la data de 26.11.2007 a fost emisă de către pârâta T Decizia nr.797, act administrativ emis în urma cererii de executare formulată de către reclamantă și comunicat acesteia.
Precizează că potrivit deciziei T nr.797/26.11.2007, art.1, a fost rectificată Decizia nr.120/15.07.2003 în sensul că la poziția reclamantei în loc de consilier juridic asistent clasa I s-a trecut consilier juridic clasa I grad profesional superior treapta 3 de salarizare, conform dispozitivului Sentinței civile nr.512/CA/2007, irevocabilă prin Decizia civilă nr.800/04.10.2007.
Recursul este neîntemeiat pentru considerentele mai jos reținute.
Relativ la excepțiile reiterate de către reclamanta în fața instanței de recurs, Curtea reține următoarele:
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că obiectul litigiului dedus judecății, îl constituie solicitarea reclamantei de sancționare a pârâților T, B și Ministerul Economiei și Finanțelor B, constând în obligarea solidară a acestora, la plata unor despăgubiri în cuantum de 500 lei/zi de întârziere, începând cu data de 6.XI.2007 și până la data executării definitive a sentinței civile nr.512/CA din 13.06.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, rămasă irevocabilă.
Sub un alt aspect, Curtea apreciază că în mod greșit prima instanță a reținut excepția inadmisibilității acțiunii promovate, determinat de faptul că reclamanta a solicitat doar obligarea pârâților la plata unor despăgubiri de întârziere nu și la aplicarea sancțiunii amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, prevăzută de art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004.
Și aceasta întrucât, așa cum se desprinde și din Decizia nr.XX din 12 decembrie 2005, pronunțată de - Secțiile Unite, într-un recurs în interesul legii, cererea privind obligarea la daune constând în despăgubiri pentru întârziere este admisibilă indiferent de existența sau nu a unei reglementări de obligarea debitorului la plata unei amenzi civile, întrucât acestea nu se condiționează și nici nu se exclud.
Sub un alt aspect, Curtea constată că ulterior promovării acțiunii de față, pârâta Tae mis decizia nr.797 din 26.XI.2007 în executarea sentinței nr.512/13.06.2007, iar din analiza ei, rezultă că ea vizează rectificările privind încadrarea reclamantei în sensul celor dispuse prin aceasta.
La dosarul cauzei, pârâta a depus și ordinul de plată nr.218 din 31.01.2008, din care rezultă plata parțială a unor drepturi bănești la care pârâta a fost obligată prin aceeași sentință.
Cu toate acestea, în fapt, pârâta nu a dat eficiență în totalitate deciziei nr.797/26.XI.2007, pentru că din înscrisurile depuse la dosar rezultă cu certitudine faptul că nici până în prezent pârâta nu și-a respectat obligația de rectificare a reîncadrării reclamantei din funcția de consilier juridic clasa I, grad profesional asistent, treapta 3 de salarizare, în funcția de consilier juridic clasa I, grad profesional superior, treapta 2 de salarizare, menținându-i vechea încadrare, vechea salarizare, ceea ce echivalează cu nerespectarea dispozițiilor art.24 alin.1 din Legea nr.554/2004, respectiv cu neexecutarea sentinței civile nr.512/CA/13.06.2007.
Cu toate acestea, Curtea reține că în mod corect, prin întâmpinarea depusă în fața instanței de recurs, pârâta Tas esizat faptul că dispozițiile legale invocate de reclamantă prin acțiunea sa, vizează fie pe conducătorul instituției publice, fie persoana obligată să execute o hotărâre definitivă și irevocabilă și nicidecum instituția publică, pe când reclamanta a înțeles să cheme în judecată doar instituția publică.
Într-adevăr, din analiza dispozițiilor art.24 alin.2, art.25 alin.1 și art.26 din Legea nr.554/2004, rezultă cu claritate că în situația în care debitorul unei obligații nu o execută de bună voie, el poate fi constrâns la îndeplinirea ei prin aplicarea unei amenzi civile conducătorului instituției, cât și obligarea acestuia la daune cominatorii.
Într-o astfel de situație, conducătorul instituției are posibilitatea legală, de a se îndrepta cu o acțiune în regres contra funcționarului public vinovat, care activează în domeniu și care are ca atribuție de serviciu executarea hotărârilor de contencios administrativ.
Drept urmare, dat fiind că reclamanta nu a procedat în acest mod, pentru considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul de față, în condițiile dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.154/CA din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
Red./04.03.2008
Tehnored. /05.03.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecători,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
