Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 241/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 15.01.2008
DECIZIA CIVILA Nr. 241
Ședința publică din data de 28 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 818/7.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanți intimații, pârâții intimați CONSILIUL LOCAL NOUA, COMUNA NOUĂ reprezentata prin PRIMAR, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamanților recurenți avocat,în reprezentarea pârâților intimați se prezintă consilier juridic, lipsă fiind reclamanții intimați.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței întâmpinare din partea pârâților intimați, un exemplar se comunică părților prezente la acest termen.
Reprezentantul reclamanților recurenți nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Nici reprezentanta pârâților intimați nu solicită amânarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului,casarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se dispună, anularea Hotărârii Consiliului Local nr. 23 din 24.05.2005 și obligarea Consiliului Local Nouă să emită o nouă hotărâre prin care să dispună rectificarea Planului Urbanistic Zonal cu caracter director T - Nouă,conform motivelor întemeiate în drept și în fapt în cererea de recurs, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului,menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică. și legală, arătând că la emiterea Hotărârii Consiliului Local nr. 23 din 24.05.2005 s-au avut în vedere actele legale și având în vedere motivele invocate în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.818/7.XI.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL NOUĂ și COMUNA NOUĂ prin PRIMAR.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 04.06.2007, reclamanții, ( fosta ), și, în contradictoriu cu pârâții Consiliului Local Noua și Comuna Noua, reprezentata prin Primar au solicitat instanței de judecată, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să admită acțiunea formulată și să anuleze Hotărârea Consiliului Local Noua, nr.23/2005 cu obligarea Consiliului Local Noua sa emită o noua Hotărâre prin care să dispună rectificarea Planului Urbanistic Zonal cu caracter director T - Noua, aprobat prin nr.23/2005, în sensul de a diminua lățimea drumului prevăzut a trece prin fata parcelelor proprietatea acestora și a distantei dintre proprietățile acestora și cele situate vis - a - vis, de la 16 metri, la 4 metri, cât este lățimea actualului drum de exploatare, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii parcelelor, în suprafața totala de 8.600 mp. aflate pe raza comunei Noua, în stânga drumului județean în sensul dinspre T și că prin - ul cu caracter director T - Noua, s-a prevăzut ca distanta dintre proprietăți și cele situate vis - a - vis, sa fie de 16 metri, urmând ca diferența de lățime, de 12 metri, sa fie obținută prin " cedarea" de către aceștia și de către ceilalți proprietari riverani, a suprafeței aferente, din adâncimea parcelelor. Reclamanții au arătat că acest prevedea inițial ca terenurile reclamanților să aibă caracter de funcțiuni de interes public - dotări și servicii publice, însă în urma demersurilor acestora, în sensul schimbării caracterului acestei zone în zona rezidențială, s-a dat parțial curs legal cererilor lor, prin nr. 108 din 21.12.2006, însă solicitările din prezenta cerere, rămânând fără rezolvară legală. De asemenea, reclamanții au arătat că ei consideră că tocmai datorita rectificării - ului director prin schimbarea caracterului de funcțiuni de interes public - dotări și servicii publice, în zonă rezidențială, în virtutea principiului simetriei juridice, se impunea și admiterea cererii de față, lățimea distanței amintite fiind exagerat de ridicata și nejustificată, cu atât mai mult cu cât acest drum nu se continua, înfundându-se într-un canal, nefiind un drum principal, ci unul rezervat în principal riveranilor, aceștia nefiind dispuși, în nici un caz, să accepte ca suprafața terenurilor să fie diminuată într-un procent atât de ridicat și să fie practic improprie construirii de locuințe, frontul la strada devenind astfel mult mai mare decât adâncimea parcelelor.
Reclamanții au mai arătat că acest cu caracter director a fost aprobat ilegal, fără etapele prevăzute de lege în ceea ce privește consultarea publică, contrar dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, fără informarea în prealabil, fără consultarea, fără înștiințarea proprietarilor de teren lezați de aprobarea acestui, făcându-se practic o "naționalizare " mascata a terenului, o " expropriere " ce excede flagrant cadrul legal și ordinii de drept.
Astfel, reclamanții au subliniat că prin aprobarea acestui cu caracter director adoptat pe ascuns, fără publicitate, li s-a produs o vătămare a dreptului de proprietate, un prejudiciu moral și material, întrucât, per total, suprafața proprietăților se diminuează dramatic, de la 8.600 de mp. la 6.653,54 mp. suprafața afectată fiind de 1.946,46 mp.( 6 metri din adâncimea proprietăților x 324,41 metri atât cât este lungimea totala a frontului stradal ), reprezentând un procent de 22,63 %.
De asemenea, reclamanții au învederat instanței că sunt disponibili la rezolvarea pe cale amiabilă, prin discuții a diferendului, făcând astfel numeroase demersuri la instituțiile pârâte. S-a mai arătat că paralel cu acest drum, care folosește doar riveranilor este DJ 592, care leagă T de L și care are doar 7 metrii lățime, deci deși de o încadrare mai mare are o lățime mult mai mică și că s-ar prejudicia posibilitatea riveranilor afectați de a-și mai construi imobile, cu toate că hotărârea instituțiilor pârâte dă această posibilitate în zonă.
Față de aceste considerente, reclamanții au învederat instanței de judecată că nu pot fi bligați să cedeze câte 6 metri din adâncimea proprietăților, aceasta impunere fiind un grav abuz, iar dacă Noua dorește acest lucru, trebuie să îi despăgubească la valoarea prețului de circulație a terenului din zonă (care este în jur de 40 - 50 de Euro/mp. ) Răspunsul pârâților la această propunere fost că ar fi vorba despre " interesul este de natură privată ", nedorind a fi inițiatoarele unei exproprieri.
În motivare reclamanții au mai subliniat că în toata zona cuprinsă între T și Noua, în zonele cu case construite sau în curs de construire, distanta maxima între proprietățile situate vis - a - vis, este de maxim 12 metri, lățimea drumului nedepășind 5 metri, iar în T, cea mai importanta aglomerare urbană, în toate zonele rezidențiale dezvoltate în ultimii ani, distantele sunt și mai mici, tocmai datorita faptului ca sunt destinate, în principal, rezidenților, autoritățile locale neputând stabili unilateral și abuziv, fără acordul proprietarilor, amenajări stradale pe terenuri proprietate privată.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a COMUNEI NOUĂ PRIN PRIMAR, excepție invocată de pârâții, instanța o va admite ca fiind întemeiată și va constata lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât, întrucât în speță se atacă o hotărâre emisă de pârâtul CONSILIUL LOCAL NOUĂ, astfel că, calitate procesuală pasivă în cauză are doar emitentul actului atacat.
Admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a COMUNEI NOUĂ prin PRIMAR, instanța va respinge acțiunea reclamanților față de acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește fondul acțiunii reclamanților, instanța analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin hotărârea Nouă nr. 23/24.05.2005, aflată la fila 38 din dosar, s-a aprobat -ul cu caracter director T - Nouă, conform hărții anexate hotărârii.
La art. 2 din hotărâre, s-a stabilit că la data intrării în vigoare a acestei hotărârii își încetează aplicabilitatea nr. 20/2005.
Prin hotărârea nr. 108/21.12.2006, aflată la filele 36-37 din dosar, s-a propus rectificarea cu caracter director T - Nouă, după cum urmează: indiferent de suprafața care este cerută pentru a fi avizat un nou Plan Urbanistic Zonal, beneficiarul este obligat să studieze un cvartal de minimum 10 hectare care va fi dotat unitar cu toate funcțiunile necesare zonei cu funcțiuni de interes public-dotări și servicii publice cât și a zonelor verzi.
Prin art. 3 și 4 din această hotărâre, s-a hotărât schimbarea caracterului de funcțiunii de interes public-dotări și servicii publice și zone verzi prevăzute în cadrul Z - ului director în caracter de zonă rezidențială, prin impunerea unui procent minim de 7% pentru zone cu funcțiunii de interes public și dotări de servicii publice cât și un procent de 7% pentru zonele verzi și integrarea în Z -ul director a variantei finale de inel de centură.
Totodată, prin aceiași hotărâre s-a acceptat posibilitatea de a se realiza schimburi de teren între proprietarii de terenuri în vederea realizării de spații verzi colective prin dezmembrarea terenurilor și prezentarea schimbului în faza de aprobare finală.
La fila 56 din dosar, se află avizul Consiliului Județan T, privind avizarea documentației Plan Urbanistic Zonal cu caracter director Zona T - Nouă, cu condiția respectării cerințelor din avizul ANIF privind amenajările de irigații și canale de aducțiune.
Reclamanții invocă faptul că s-au încălcat prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparenta decizională în administrația publica locală, ce obliga autoritățile publice locale, prin art. 2, 4, 6, 13, sa informeze, în prealabil și din oficiu persoanele afectate, să consulte cetățenii în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative, precum și disp. art. 6 care prevede obligativitatea publicării anunțului de proiect de hotărâre, obligativitatea afișării și transmiterii către mass-media cu cel puțin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, avizare și adoptare, apărare ce nu poate fi primită de către instanță, întrucât la filele 67-70 din dosar se află proiectul de hotărâre privind aprobarea -ului cu caracter director T - Nouă (fila 67), referatul de propunere spre aprobare a - ului elaborat de T (fila 68), avizul dat de Comisia de Urbanism și Amenajarea Teritoriului la data de 19.05.2005 (fila 69) și p-v de afișare a hotărârii nr. 23/2005 (fila 70).
În virtutea dispozițiilor Legii nr. 215/2001, este plenitudinea exclusivă a Consiliului Local de a stabili un cadru urbanistic unitar și coerent care să aibă în vedere o utilizare rațională a terenurilor în corelare cu funcțiunile urbanistice prevăzute prin (plan urbanistic general) sau PUZ (plan urbanistic zonal), astfel că nr. 23/24.05.2005 a fost emisă în concordanță cu aceste dispoziții legale.
Este adevărat că reclamanții, prin aprobarea - ului în modalitatea arătată au fost grav afectați în ceea ce privește dreptul lor de proprietate, ceea ce impune o dreaptă și justă despăgubire a acestora.
Nu este obligatoriu ca prin hotărârea emisă să se menționeze și modalitatea de despăgubire a reclamanților, aceasta putându-se efectua și separat, reclamanții având dreptul la despăgubire justă și echitabilă, stabilită în funcție de prețul existent al terenului pe piața imobiliară, sau la alte terenuri de aceiași categorie, în schimb.
Instanța nu poate primi apărarea pârâtului conform căreia nu este prevăzută nici unde obligativitatea despăgubirii proprietarilor de terenuri pentru drumurile prevăzute în, întrucât dreptul de proprietate este garantat și ocrotit prin Constituția țării și prin protocoalele internaționale la care România este parte, astfel că, a se proceda altfel, ar echivala cu o gravă atingere dreptului de proprietate al reclamanților.
De altfel, chiar documentația - ului, prevede că autoritatea publică locală va trebui sa găsească modalități simple astfel încât să poată oferi terenuri la schimb persoanelor fizice proprietare ale terenurilor ce au fost afectate de zonificarea funcționala din - ul director sau să găsească posibilitatea de achiziționare a acestora.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate.
În esență, recurenții au arătat că prin hotărârea contestată este grav afectat dreptul lor de proprietate asupra unor terenuri, că nu au fost respectate prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.
Recursul este fondat și urmează a fi admis.
Prin Hotărârea nr.23/2005 pârâtul Consiliul Local Nouă a adoptat Planul Urbanistic Zonal cu caracter director T - Nouă, conform hărții anexate.
Reclamanții susțin că sunt proprietarii unor parcele de teren contigue drumului județean, sensul de mers dinspre În susținerea afirmațiilor lor, aceștia au depus la dosarul instanței de fond înscrisuri doveditoare ale proprietăților pe care le dețin.
Pârâții nu au contestat acest lucru.
Reclamanții susțin că prin adoptarea hotărârii contestate, prin PUZ li se diminuează terenurile proprietate personală ca urmare a faptului că s-a decis lărgirea unei artere rutiere în detrimentul proprietăților lor.
Pârâții nu contestă susținerile reclamanților, dar arată că reglementările specifice din domeniul urbanistic impun norme imperative în privința arterelor rutiere, ce trebuiesc respectate de particulari, prevederi ce nu pot fi încălcate doar pentru interesul personal al reclamanților în detrimentul interesului general, având în vedere că în conformitate cu art. 13 din legea nr. 350/2001, folosul întregii comunități primează în cadrul dezvoltărilor urbanistice. De asemenea,au mai arătat că reclamanții care dețin terenurile în discuție( unele deși scoase din circuitul agricol nu sunt incluse în intravilanul comunei, fiind prin urmare neconstruibile) nu sunt obligați să schimbe destinația terenurilor și nici profilul drumurilor decât dacă doresc introducerea acelor suprafețe de teren în intravilan, că autoritatea publică pârâtă - Consiliul Local Nouă nu realizează o expropriere, prin urmare a reclamanților.
Curtea constată că potrivit art. 39 din Legea nr.350/2001,privind amenajarea teritoriului și urbanismul, planurile de urbanism reprezintă documentații de amenajarea teritoriului, iar cele cu caracter director, cum este cazul în speță, au caracter de reglementare, așadar, sunt obligatorii pentru persoanele fizice și juridice.
În privința planurilor zonale, art. 47(2) din același act normativ, indică în mod expres caracterul de reglementare pentru organizarea rețelei stradale(lit. a).
De aici, rezultă neechivoc că prin PUZ - ul aprobat de Consiliul Local Nouă s-au luat decizii cu privire la unele terenuri aflate în proprietatea reclamanților, în sensul diminuării suprafețelor, decizii cu caracter obligatoriu pentru reclamanți, invocându-se prioritatea interesului general al comunității locale.
Prin sentința recurată, Tribunalul Timișa statuat că este plenitudinea exclusivă a Consiliului Local de a stabili un cadru urbanistic unitar și coerent, conform prevederilor Legii nr. 215/2001, iar în privința reclamanților,deși au fost grav afectați în dreptul lor de proprietate, față de aceștia impunându-se o dreaptă și justă despăgubire, modalitatea de despăgubire putându-se însă efectua și separat.
Atât hotărârea adoptată de Consiliul Local Nouă cât și sentința pronunțată de instanța de fond sunt nelegale.
Rezultă cu puterea evidenței că prin Hotărârea nr. 23/2005 se tinde la diminuarea proprietăților reclamanților ceea ce nu este admisibil decât cu respectarea strictă a prevederilor legale în materie, ceea ce presupune existența unei cauze de utilitate publică și,în același timp, o justă și prealabilă despăgubire.
Dreptul de proprietate este protejat atât de Legea fundamentală română cât și de prevederile art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția Europeană a drepturilor omului.
Astfel, art. 44 alin 1-6 din Constituția României prevede că:
"(1)Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2)Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.
(3)Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii,cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
(4)Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietatea publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.
(5)Pentru lucrări de interes general,autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului,plantațiilor sau construcțiilor,precum și pentru alte daune imputabile autorității.
(6)Despăgubirile prevăzute în alineatele(3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție.
În termenii art. 1 din primul Protocol la Convenția europeană, dreptul de proprietate este protejat astfel:
"1.Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional
2.Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor".
În raport de textele legale menționate,actul autorității publice locale,prin care se tinde la diminuarea proprietăților reclamanților, reprezintă o ingerință cu substanța dreptului de proprietate al acestora astfel cum a fost definită în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului(cauza Sporrong și Lonnroth contra Suediei, 1982)prefigurându-se o substanțială "reducere a posibilității de a dispune de proprietatea lor".
Este adevărat că pârâtul invocă un interes general, dar, acesta nu poate prevala decât în ipoteza în care reclamanții ar obține prealabil reducerii suprafețelor de teren aflate în proprietateo justădespăgubire.
Numai când deposedarea se supune condițiilor prevăzute de Legea nr.33/1994 pârâtul poate pretinde că planificarea urbanistică este expresia unui interes general care să justifice reducerea proprietăților reclamanților.
Este de observat că pârâtul afirmă că nu intenționează să demareze procedurile privind exproprierea, pe de o parte, iar pe de altă parte că încă nu este obligatorie despăgubirea reclamanților, dat fiind vorba de un interes general, însă Curtea Europeană, firesc, a precizat că și o expropriere de facto reprezintă o violare a prevederilor art. 1 din primul Protocol adițional(Sporrong și Lonnroth), în speță,evident discutându-se de o deposedare a reclamanților, fără o justă și prealabilă despăgubire.
În consecință, sub acest aspect recursul reclamanților este fondat astfel că va fi admis și, prin urmare sentința primei instanțe va fi modificată în sensul admiterii acțiunii și anulării hotărârii contestate.
În schimb,cererea privind obligarea pârâtului de a adopta o nouă hotărâre prin care să modifice Planul Urbanistic Zonal, nu va fi admisă.
Obligarea pârâtului de a emite o astfel de hotărâre ar însemna o intruziune a instanței într-o zonă exclusă controlului jurisdicțional întemeiat pe prevederile Legii contenciosului administrativ, aceea a oportunității actelor administrative.
Ca regulă generală,în contenciosul administrativ român, controlul jurisdicțional al actelor administrative este un control de legalitate al acestora.
A obliga administrația locală să adopte o hotărâre privind PUZ - ul,în condițiile solicitate de reclamanți, ar însemna ca judecătorul să se substituie consiliului local și să decidă atât asupra momentului, cât și al locului și condițiilor concrete în care să se realizeze planificarea urbanistică, fără a da posibilitatea autorității publice locale, eventual, să decidă dacă va considera oportun a continua ori a modifica planul de dezvoltare urbanistică într-o altă direcție, așadar să aleagă locul și mijloacele concrete în care urmează să se aplice actul administrativ, hotărârea judecătorului putând influența inclusiv decizia administrației asupra mijloacelor materiale pe care le-ar angaja măsura administrativă în discuție, toate acestea situându-se în sfera oportunității actelor administrative.
Așa fiind,Curtea, conform art. 312 raportat la art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite recursul reclamanților și va modifica sentința recurată, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamanților, va anula hotărârea contestată, urmând a respinge în rest acțiunea.
Văzând că au fost cerute cheltuieli de judecată,Curtea, potrivit art.274 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul să plătească reclamanților 3000 lei cu acest titlu pentru ambele instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 818/7.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică sentința recurată,în sensul că admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, împotriva pârâților Consiliul Local Nouă și Comuna Nouă și, în consecință, anulează Hotărârea nr. 23/2005 adoptată de pârâtul Consiliul Local al comunei Nouă
Respinge capătul de cerere privind obligarea aceluiași pârât să emită o nouă hotărâre prin care să rectifice PUZ, cu caracter director T - Nouă.
Obligă pârâții să le plătească reclamanților recurenți 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din data de 28 Februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Prima instanță - Tribunalul Timiș - judecător,
Red. BI-14.04.2008
Tehnored, LM- 14.04.2008 - 2 expl.
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Ionel Barbă, Răzvan
