Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 2526/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2526/2008
Ședința publică de la 06 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul PREFECTUL JUDETULUI, împotriva sentinței civile nr. 846/2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUN.D, PRIMARIA MUN.D, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentului, consilier juridic, cu delegație la dosar și reprezentanta intimaților persoane fizice, avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 05.11.2008 s-a depus la dosar, de către intimatul Primarul Municipiului D întâmpinare, din care câte un exemplar se comunică cu reprezentanții părților prezente.
Reprezentanta recurentului depune la dosar, în probațiune, extrase de practică judiciară, în speță Decizia cu nr. 5081/25.05.2006, emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închisă faza dezbaterilor și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive și anularea dispoziției emise de Primarul Mun. D și a actelor subsecvente, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimaților persoane fizice solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar, fila 30.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 846 din data de 16.02.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului D, invocată de pârâții, și Primarul Municipiului D, în contradictoriu cu reclamantul Prefectul Județului C, s-a admis excepția lipsei de interes a acțiunii invocată de pârâții, Primarul Municipiului D, și și în consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Prefectul Județului C, fiind obligată Instituția Prefectului la plata cheltuielilor de judecată către pârâții, și în sumă de 1.500 lei reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, potrivit art. 77 din Legea 215/2001 Primăria este o structură funcțională având în calitate de conducător al aparatului executiv pe primar astfel că nu are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât actele administrative sunt emise de Primar și Consiliul Local care sunt autoritățile executivă și deliberativă, personalitatea juridică având-o unitatea administrativ teritorială.
În consecință, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive Municipiului D și a respins acțiunea în contradictoriu cu acest pârât.
În ce privește excepția lipsei de interes a acțiunii, instanța a reținut că prin acțiunea formulată s-a solicitat atât anularea dispoziției 3.414 din 15.12.2005 emisă în baza art. 25 și 26 din Legea 10/2001 prin care s-a dispus restituirea în natură a unui bun imobil în suprafață de 193 mp înscris în CF 6136 D pârâtei cât și nulitatea absolută a actului de donație, radierea înscrisurilor din CF 6136 D și 19183 nedefinitivă D, anularea autorizațiilor de construcție 310/24564 din 3.11.2006 și 311/24563/3.11.2006 emise de Primarul Municipiului D în favoarea pârâților de rândul 1 și 2.
Potrivit art. 3, alin. 1 din Legea 554/2004, prefectul poate ataca în fața instanței de contencios administrativ actele emise de autoritățile Administrației Publice Locale dacă le consideră nelegale iar potrivit art. 1, alin. 6, din Legea 554/2004, instanța se va pronunța la cerere și asupra legalității actelor civile încheiate în baza actului administrativ nelegal precum și asupra efectelor civile produse.
Potrivit art. 1 alin. 8 din Legea 554/2004, prefectul poate ataca în contencios administrativ actele administrative atunci când s-a vătămat un interes legitim. Aceasta este forma inițială a legii corespunzătoare la data introducerii acțiunii, respectiv 13.12.2006, ulterior modificarea neputând fi luată în considerare pentru a da eficiență principiului neretroactivității legii civile și art. 27 din Legea 554/2004, potrivit cărora cauzele aflate pe rolul instanțelor a continuat să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanței.
Motivul de nelegalitate invocat de reclamant se referă la nedepunerea în termenul prevăzut de art. 22 din Legea 10/2001 a notificării formulate de persoana îndreptățită, respectiv de pârâta astfel că notificarea nefiind depusă în termen dispoziția 3.414 din 15.12.2005 a Primarului Municipiului D trebuia să respingă solicitarea de restituire deoarece notificarea era tardiv depusă.
În opinia tribunalului, dispozițiile art. 22 alin. 5, din Legea 10/2001, se referă la pierderea posibilității de a acționa în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent și nu la aprecierea ca nelegală a actului administrativ prin care primarul, pronunțându-se pe cererea de restituire a dispus restituirea în natură fără ca să aprecieze că notificarea nu ar fi depusă în termen.
Deoarece, pârâtul Primarul Municipiului D nu a invocat tardivitatea depunerii notificării și a apreciat că termenul prevăzut de art. 22 din Legea 10/2001 este supletiv astfel că se poate pronunța asupra cererii de restituire dând o dispoziție în acest sens, tribunalul a considerat că această dispoziție este legală întrucât pârâta are calitatea de persoană îndreptățită iar Primarul, în calitate de autoritate publică chemată să se pronunțe asupra cererii de restituire era singurul în măsura să invoce nedepunerea în termen a acestei notificări.
În consecință, prefectul nejustificând care ar fi interesul legitim public atât în privința solicitării anulării dispoziției nr. 3414 din 15.02.2005 a Primarului Municipiului D cât și a autorizațiilor de construire 310 și 311/2006 emise de același pârât, tribunalul a respins acțiunea pe această excepție. Având în vedere motivele pentru care s-a apreciat lipsa interesului legitim născut și actual a Prefectului Județului C, pe cale de consecință, a fost apreciată ca lipsită de interes și acțiunea întemeiată pe art. 1, alin. 6 din Legea 554/2004 pentru anularea actelor civile și rectificarea cărților funciare.
Potrivit art. 274.pr.civilă, a obligat Instituția Prefectului la plata cheltuielilor de judecată către pârâții, și în sumă de 1.500 lei reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamantul Prefectul județului C, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate ca fiind netemeinică și nelegală, în sensul respingerii excepțiilor procesuale invocate și implicit admiterea acțiunii introductive astfel cum a fost extinsă, precizată și completată ulterior,respectiv dispunerea anulării Dispoziției Primarului municipiului D nr. 3414/15.12.2005 privind soluționarea dosarului întocmit în baza Notificării nr. 24/06.09.2001, rin p. care d-na a solicitat restituirea în natură a "imobilului înscris în nr. 8425 D, nr. top. 893/1/1, în suprafață de 193 mp. ca fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, precum și anularea tuturor actelor subsecvente acesteia și exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina Instituției Prefectului Județului C, iar în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ. s-a solicitat și judecarea în lipsa reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a arătat că, prin sentința civilă nr. 846/16.05.2008 pronunțată în ședință publică din data de 16 mai 2008, de către Tribunalul Cluj, în dosarul cu numărul mai sus menționat, comunicată instituției reclamante la data de 07.07.2008 și înregistrată sub nr. 15.272/07.07.2008, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului D, cu sediul în D,-, jud. C, invocată de pârâții, și.
De asemenea, a fost admisă excepția lipsei de interes a acțiunii invocată de pârâții, Primarul Municipiului D, - domiciliat în D,-, jud. C și - domiciliat în D,-, jud. C și în consecință a fost respinsă acțiunea formulată.
Instituția Prefectului județului Caf ost obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâților, și în sumă de 1.500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a apreciat că Dispoziția nr. 3414/15.12.2005 emisă de Primarul Municipiului D este legală întrucât pârâta are calitate de persoană îndreptățită, iar Primarul municipiului D, în calitatea sa de autoritate publică chemată să se pronunțe asupra cererii de restituire era singurul în măsură să invoce nedepunerea în termen a notificării.
De asemenea, în opinia instanței de fond dispozițiile art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 republicată cu modificările și completările ulterioare se referă la pierderea posibilității de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent și nu la aprecierea ca nelegală a actului administrativ prin care primarul, pronunțându-se asupra cererii de restituire a dispus restituirea în natură fără să aprecieze că notificarea nu ar fi fost depusă în termen.
Având în vedere aceste considerente instanța de fond a apreciat că prefectul nu justifică un interes legitim public, atât cu privire la solicitarea anularii Dispoziției nr. 3414/15.12.2005 emisă de Primarul Municipiului D, cât și cu privire la solicitarea de anularea de construire nr. 310/24564/03.11.2006 și 311/24563/03.11.2006 emise de același pârât, și în consecință a respins acțiunea pe această excepție.
Motivat de faptul că instanța de fond a reținut lipsa interesului legitim, născut și actual a Prefectului județului C, pe cale de consecință a fost apreciată ca lipsită de interes și acțiunea întemeiată pe art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, privind solicitarea de anulare a actelor civile încheiate în baza actului administrativ considerat nelegal și rectificarea cărților funciare.
Cu privire la admiterea excepțiilor invocate de către pârâții din acțiunea introductivă și extinderea de acțiune formulată, s-a apreciat că soluție pronunțată de instanța de fond este netemeinică și ne legală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, având în vedere următoarele considerente:
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului D, invocată de către pârâții, Primarul municipiului D și pârâții din extinderea de acțiune, deși așa cum rezultă din acțiunea introductivă, calitatea de pârât de rând 1, o are Primarul municipiului D, în calitate de emitent al actului administrativ (Dispoziția nr. 3414/15.12.2005) a cărui anulare o solicită prin acțiunea introductivă, Primăria Municipiului D nefiind chemată în judecată.
Cu privire la excepția lipsei de interes legitim, născut și actual, invocată de pârâți, s-a apreciat că în mod nelegal a procedat instanța de fond prin admiterea acesteia, prefectul prin promovarea acțiunii, exercitându-și atribuțiile de control a legalității actelor administrative emise de primar, în conformitate cu prevederile art. 123 alin 5 din Constituție, art. 3 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și art. 24 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 340/2004 (în forma legii în vigoare la momentul emiterii actului administrativ, actualmente art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 republicată, chiar dacă prin acestea nu s-a produs o vătămare a unor drepturi subiective sau interese legitime ale unor persoane fizice sau juridice determinate.
Dispozițiile emise de primari în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă acte administrative, fiind apreciate ca acte de dispoziție asupra modului de soluționare a cererilor (notificărilor) prin care a fost solicitat restituirea imobilelor, producând în mod direct efecte juridice, astfel încât prefectul, are posibilitatea de a ataca, în fața instanței de contencios administrativ, actele administrative neconforme cu legea, instanța de fond admițând în mod cu totul neîntemeiat excepția invocată, aflându-ne astfel în situația reglementată prin pct. 20.6 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin nr. 498/2003, în vigoare la momentul introducerii acțiunii, în sensul că dispoziția motivată de restituire emisă de primar poate fi contestată de prefect, pe calea contenciosului administrativ, dacă s-a constatat o încălcare gravă a legii.
S-a menționat faptul că și în prezent această posibilitate a fost reiterată în Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 2. aprobate prin nr. 250/2007, care prevăd la pct. 21.6, obligația instituțiilor prefectului de a exercita controlul de legalitate asupra dispozițiilor de restituire emise de primari și de președinții consiliilor județene, iar în cazul în care se apreciază că acestea au fost ilegale, se vor contesta pe calea contenciosului administrativ, în temeiul prevederilor Legii nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, cu modificările și completările ulterioare, și al Legii contenciosul administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, s-a precizat că instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată fără a ține cont de îndrumările date de către instanța de recurs, care prin Decizia Civilă nr. 2258/2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ Secția Comercială, de Contencios Administrativ în Dosar nr- a casat hotărârea recurată (sentința civilă nr. 1521/15.06.2007) și " constatând că instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei o va trimite spre judecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalului Clu j", iar cu privire la capetele de cerere cuprinse în extinderea și precizarea de acțiune, Curtea a reținut că acestea se circumscriu dispozițiilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și ca atare instanța avea obligația să le analizeze din această perspectivă.
În fapt, așa cum s-a arătat și în cuprinsul acțiunii introductive, precizată, completată și extinsă ulterior, notificarea remisă prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc a fost înregistrată sub nr. 24/06.09.2005, și nicidecum 24.06.2001, așa cum a fost menționat în preambulul dispoziției atacate,fiind depusă în afara termenului prevăzut de lege, respectiv data de 14.02.2002, acesta fiind termenul limită de depunere a notificărilor ( așa cum a fost prelungit succesiv prin nr.OUG 109/2001 și respectiv nr.OUG 145/2001).
Având În vedere faptul că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 - privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, nu a fost prevăzut un nou termen pentru depunerea notificărilor în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, fiind prelungit doar termenul pentru depunerea actelor doveditoare (până la data soluționării notificării), s-a considerat că Dispoziția nr. 3414/15.12.2005 a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, nefiind depusă în termenul prevăzut de lege, ci de abia după 3 ani și 7 luni de la expirarea acestuia.
În acest sens, în vederea combaterii susținerilor pârâtului de rând 1, conform cărora, nerespectarea termenului de 6 luni (prelungit ulterior) pentru depunerea notificărilor, nu atrage în mod implicit și pierderea dreptului de a beneficia de restituirea în natură a imobilului revendicat, precum și a demonstra reaua-credință a acestuia, au fost depuse în probațiune, în susținerea acțiunii reclamantului, și Dispozițiile de respingere a notificărilor nr. 754/20.03.2007 și respectiv nr. 755/20.03.2007, dispoziții prin care au fost respinse notificările depuse, pe considerentul că petenții nu au respectat termenele prevăzute de Legea nr. 10/2001, cu modificările și completări le ulterioare.
De asemenea, cu privire la termenul de decădere instituit de legiuitor în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1), actualmente art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, într-o situație similară, prin Decizia nr. 5081/25.05.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a statuat faptul că termenul de 6 luni, prelungit ulterior până la data de 14 februarie 2002, nu a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 și ca atare nu poate fi vorba despre o repunere în termenul de a depune notificare.
Tot cu privire la acest aspect s-a învederat instanțe faptul că, în modelele orientative ale dispozițiilor emise de primari, prevăzute în Anexele care fac parte integrantă din nr. 498/2003 (abrogată în prezent prin nr. 250/2007, în vigoare la momentul emiterii dispoziției atacate), respectiv în Anexa nr. 3, în cazul dispozițiilor de respingere a notificărilor în preambulul acestora sunt enumerate motivele de respingere ale notificării, printre care și ". (2) notificarea nu a fost depusă în termenul prevăzut la arz. 21 ( devenit art. 22 după republicarea Legii nr. 10/2001) din Legea nr. 10/2001, modificată ", aceste motive regăsindu-se și în Anexa nr. 1 nr. 250/2007, în vigoare, în prezent.
Cu privire la petitul 2 din acțiunea introductivă precum și la petitele cuprinse în precizarea și completarea acțiunii introductive, motivele de drept invocate în susținerea acestor petite au fost prevederile arte 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 ( în forma inițială, în vigoare la momentul emiterii actului), conform căruia: ". n cazul admiterii acțiunii instanța s-a pronunțat, la cerere, și asupra legalității actelor civile încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și a efectelor civile produse ".
De asemenea, conformadaugiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis,ca un corolar al principiului potrivit căruia nimeni nu poate transmite altui a mai multe drepturi decât are (nemo plus juris ad alium transffere potest quam ipse habet), este definit în doctrină ca fiind regula de drept în temeiul căreia desființarea prin anulare, a dreptului transmițătorului duce la desființarea dreptului subdobânditorului.
În speță, anularea dreptului autorului din actul juridic inițial ( a dispoziției atacate) atrage și anularea tuturor actelor subsecvente încheiate de acesta cu terțe persoane (pârâții din extinderea de acțiune), întrucât nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are, desființarea titlului transmițătorului apărând ca o imposibilitate de a transmite dreptul subdobânditorilor.
Astfel, s-a apreciat că instanța de fond în mod greșit a apreciat lipsa interesului legitim, actual și născut al Prefectului Județului C de a solicita anularea Dispoziției nr. 3414/15.02.2005 emisă de Primarul Municipiului D și a considerat ca lipsită de interes acțiunea întemeiată pe baza art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, instanța în cazul anulării dispoziției atacate, având obligația de a se pronunța (la cerere) și asupra actelor subsecvente acesteia.
În speță, autorizațiile de construire menționate, respectiva dispune anularea acestora, ca urmare a anulării actului administrativ nelegal (Dispoziția nr. 3414/15.12.2006).
Cu privire la obligarea Instituției Prefectului Județului C la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâților, și în cuantum de 1.500 lei, reprezentând onorariu avocațial, în conformitate cu prevederile art. 274.pr.civ. s-a precizat că aceasta este nelegală, Instituția Prefectului Județului C neavând calitate procesuală (pasivă sau activă) în litigiul dedus judecății, calitatea de reclamant având-o Prefectul județului C, în calitatea sa de garant al respectării legii la nivel local.
Astfel în conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, instituția prefectului este organizată și funcționează sub conducerea prefectului, în vederea exercitării prerogativelor care îi revin prefectului, potrivit Constituției și a altor legi, structura și modul de funcționare al acesteia fiind stabilite prin nr. 460/2006, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, cu privire la obligarea de către instanța de fond, la plata cheltuielilor de judecată stabilite în sentința civilă recurată, în favoarea pârâților, și, s-a solicitat respectuos exonerarea de la plata acestora, prefectul - în calitatea sa de garant al respectării legii și a ordinii publice la nivel local, și în conformitate cu prevederile art. 123 alin. 5 din Constituție, art. 3 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și pct. 20.6 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001, aprobate prin nr. 98/2003, în vigoare la momentul introducerii acțiunii introductive - având printre alte atribuții și exercitarea controlului de legalitate asupra actelor emise de către autoritățile publice locale, în speță și a dispozițiilor motivate de restituire emise de primari, în cazul în care s-a apreciat că restituirea dispusă a fost ilegală, a considerat, în fapt, că prin Dispoziția nr. 3414/15.12.2005 emisă de Primarul mun. Daf ost dispusă restituirea imobilului în mod ilegal, pârâta depunând notificarea în afara termenului prevăzut de lege.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată prin Legea nr. 288/2002, cu modificările și completările ulterioare:
" Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă", iar în conformitate cu prevederilor art. 3 din același act normativ:
" În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului d e procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie".
Articolul 4 alin. (1) din același act normativ, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 110/2007, prevede obligația ordonatorilor principali de credite bugetare de a dispune măsurile necesare, inclusiv virarea de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, persoanele care efectuează operațiuni cu încălcarea prevederilor ordonanței, fiind pedepsite potrivit legii.
Având în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată coroborate cu prevederile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 500/2002 - privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și În condițiile stabilite prin dispozițiile legale.
Art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 cu modificările și completările ulterioare prevede în mod expres obligativitatea ordonatorilor de credite de a angaja și utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
Având în vedere că în bugetul Instituției Prefectului Județului C aprobat în condițiile legii, nu sunt prevederi bugetare având destinația de cheltuieli pentru plata unor sume stabilite prin titluri executorii, nu suntem în măsură a achita cheltuielile de judecată în favoarea pârâților, dispuse de către instanța de fond, astfel încât s-a solicitat instanțe exonerarea de la plata acestora.
Prin întâmpinare, pârâții, și, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea sentinței civile nr. 846/2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr- ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.
Prin întâmpinare, pârâtul Primarul municipiului D, a solicitat respingerea recursului și pe cale de consecință menținerea sentinței recurată ca temeinică și legală.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
1. cât privește critica privind soluționarea nelegală a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria municipiului D, Curtea reține că soluția tribunalului este fondată.
Astfel, în litigiul de contencios administrativ, în regulă generală, calitate procesuală pasivă are autoritatea publică autoare al actului administrativ atacat.
În speță actul administrativ atacat de reclamant este Dispoziția nr. 3414/15.12.2005 emis de Primarul municipiului
Așadar, calitate procesuală pasivă în cauză are primarul în calitatea sa de autoritate unipersonală a administrației publice locale înzestrată și cu competențe de ordin administrativ în materia executării dispozițiilor legale privind soluționarea cererilor de restituire în natură a imobilelor naționalizate.
Din această perspectivă, având în vedere și echivocul formulării acțiunii introductive, Curtea apreciază că Primăria municipiului D care are regimul juridic prevăzut la art. 77 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 nu are și nu poate avea calitate procesuală pasivă în litigiul de față.
Așa fiind, această critică nu este fondată.
2. Critica privind soluționarea eronată a excepției lipsei de interes a reclamantului este fondată, soluția instanței de fond sub acest aspect este esențial și vădit nefondată și nelegală.
În primul rând, Curtea amintește dispozițiile art. 123 alin. 2 și 3 din Constituția României republicată și revizuită în anul 2003, potrivit cărora prefectul este reprezentatul Guvernului pe plan local și conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și a celorlalte organe ale administrației publice centrale în unitățile administrativ - teritoriale, atribuțiile acestuia fiind stabilite prin legea organică nr. 340/2004.
În al doilea rând, conform art. 123 alin. 5 din Legea fundamentală, prefectul exercită un rol de tutelă administrativă, în sensul că poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul nelegal, între prefect și aceste autorități nefiind raporturi de subordonare (art. 125 alin. 4 din Constituție).
De altfel, dispozițiile art. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare pune în aplicare dispozițiile constituționale anterior citate, în sensul cărora prefectul exercită rolul de tutelă administrativă, putând ataca direct în fața instanței de contencios administrativ actele emise de autoritățile administrației publice locale, dacă le consideră nelegale iar în cazul acestor tipuri de acțiuni nu este necesară parcurgerea procedurii plângerii prealabile (art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004).
Pe de altă parte, concretizarea demersului reclamantului în calitate de prefect în situația din speță este dată și de dispozițiile conținute de pct. 20.6 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003, în conținutul cărora se precizează că ambele instituții - primarul și prefectul - sunt implicate în procesul de restituire și, ca atare, controlul de legalitate din partea prefectului trebuie să vizeze numai acele cazuri în care se apreciază că restituirea dispusă este ilegală.
Reținerea dispozițiilor art. 1 alin. 8 din redactarea anterioară a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 ca temei a reținerii lipsei de interes a prefectului nu este întemeiată.
Dispozițiile art. 1 alin. 8 din varianta inițială a legii deși redactate imperfect, trebuie interpretate în sensul că acțiunea prefectului și a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nu trebuie condiționate de dovada explicită a vătămării unui interes legitim această condiție fiind impusă doar acțiunilor intentate de alte persoane de drept publicvătămateîntr-un drept sau, după caz, într-un interes legitim.
Singura condiție prealabilă a prefectului este să dovedească că a apreciat ilegal actul administrativ atacat, acțiunea acestuia făcând parte din contenciosul obiectiv și nu din contenciosul subiectiv după cum eronat a apreciat tribunalul.
Pe de altă parte, Curtea reține că tribunalul nu a avut în vedere nici dezlegările în drept date de Curtea de APEL CLUJ în decizia de casare intermediară.
Astfel, prin decizia nr. 2258 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dos. nr- s-a admis recursul reclamantului cu consecința casării sentinței inițiale și a trimiterii dosarului pentru rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a statua astfel instanța de recurs a reținut că acțiunea reclamantului nu este tardivă sens în care față de împrejurarea că instanța nu a cercetat fondul s-a dispus casarea cu trimitere inclusiv pentru a se judeca în întregime inclusiv capetele de cerere ce se circumscriu dispozițiilor art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004.
Față de cele ce preced, Curtea reține că prefectul nu este ținut să justifice vătămarea vreunui interes atunci când acționează în exercitarea atribuțiilor sale de tutelă administrativă în contenciosul administrativ obiectiv.
Așa fiind, Curtea reține că tribunalul a dat o interpretare greșită normelor constituționale și legale mai sus analizate și ca atare a soluționat greșit acțiunea în contencios administrativ.
Dat fiind că tribunalul ca instanță de rejudecare de trimitere a rejudecat cauza soluționând-o exclusiv pe excepția lipsei de interes a reclamantului s-ar impune conform art. 20 alin. 3 teza I casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Curtea constată însă că Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 3 fraza a II-a a doua casare cu trimitere este imposibilă, așa încât Curtea urmează ca posterior casării să rețină cauza spre a fi rejudecată în fond de către instanța de recurs.
Prin urmare,Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 să admită recursul reclamantului și ca o consecință să caseze sentința atacată cu recurs și să rețină cauza spre rejudecare în fond.
3. Pe fond, Curtea reține că intimații au formulat cerere de restituire în natură a imobilului din litigiu la data de 06.09.2005 prin notificare nr. 24 expediată de Biroul executorului judecătoresc din D și nu la data de 24.06.2001 așa cum eronat se menționează în formula introductivă a actului administrativ atacat.
Conform normelor instituite de Legea nr. 10/2001 (art. 21 devenit art. 22 ulterior republicării) termenul limită de depunere a cererilor de restituire a imobilelor care fac obiectul acestei legi a fost stabilit la data de 14.02.2002, termenul fiind succesiv prelungit până la această dată prin mai multe acte normative.
Este real că Legea nr. 10/2001 a suferit substanțiale modificări prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției dar nu a prevăzut un nou termen înăuntrul căruia titularii să aibă posibilitatea de a formula astfel de cereri, încât sancțiunea care se impune a fi reținută pentru depunerea cererii cu nerespectarea termenului defipt de lege este decăderea, ceea ce însemnă pierderea iremediabilă a dreptului alegat prin utilizarea acestui mecanism legal.
Așa fiind, din perspectiva dispozițiilor instituite de Legea nr. 10/2001 primarul nu poate primi ca valabile cereri în vederea restituirii imobilelor în natură iar actul administrativ emis cu încălcarea acestei norme legale este lovit de nulitate pentru nerespectarea unei condiții esențiale impuse de lege.
Pentru a statua astfel Curtea a avut în vedere și practica judiciară pertinentă în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, în decizia nr. 5081 din 25 mai 2006 pronunțată de Secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a statuat că termenul de decădere instituit prin dispozițiile art. 21 alin. 1, în prezent art. 22 din Legea nr. 10/2001, modificată și completată, nu a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 și, ca atare, nu poate fi vorba de o incidența instituției repunerii în termen. Astfel fiind, jurisdicția supremă a statuat că instanțele au pronunțat soluții corecte de respingere a contestațiilor pe considerentul că notificare a fost tardiv formulată, deci prin neîndeplinirea unei condiții imperative.
Nu are relevanță împrejurarea reținută de instanța de fond conform căreia cu prilejul soluționării notificării primarul nu a invocat tardivitatea acesteia așa încât acest viciu este acoperit în mod legal dat fiind că norma care-l instituie este supletivă.
Așa cum rezultă din interpretarea dată de instanța supremă și pe care Curtea o împărtășește, norma legală care instituie termenul de introducere a notificărilor nu are caracter supletiv, ci caracter imperativ, fiind opozabilă atât autorităților administrației publice competente, solicitanților cât și instanțelor judecătorești.
Așa fiind, încălcarea de către primar a unei condiții imperative cu prilejul emiterii dispoziției de restituire din litigiu atrage după sine anulabilitatea actului administrativ.
Ca atare, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 acțiunea de contencios administrativ și ca o consecință va dispune anularea dispoziției de restituire nr. 3414/15.12.2005 emisă de pârâtul Primarul municipiului
4. Având în vedere că actul administrativ atacat a produs efecte juridice în alte ramuri ale dreptului, conform art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 reclamantul este în drept să formuleze o cerere prin care să ceară instanței de contencios administrativ să analizeze validitatea actelor juridice încheiate în baza actului a administrativ nelegal.
Astfel, Curtea constată că în temeiul actului administrativ s-au operat înscrieri a dreptului de proprietate în cartea funciară CF nou 6136 D ulterior înscrise în CF nr. 19183/N D nr. serial 1 cu nr. cadastral 1071 curte în suprafață de 193 mp în beneficiul pârâtei ( 61,. 37-38,. 34-35,. 28).
Curtea mai constată că dreptul de proprietate dobândit de pârâta prin actul administrativ nelegal a fost înstrăinat pârâților și prin contractul de donație autentificat de notar public sub nr. 2927/31 iulie 2006 drept înscris în CF nr. 19183 N sub B 2 - 3 cu înch. Nr. 3309/2006.
Având în vedere faptul că actul administrativ în temeiul căruia pârâta donatoare a dobândit dreptul real asupra terenului în suprafață de 193 mp. a fost anulat prin prezenta decizie se pune problema dacă actul subsecvent contractul de donație urmează aceeași soartă.
Ținând seama că regimul actului subsecvent este circumscris unui contract de donație acțiunea de restabilire a situației anterioare (rectificare de carte funciară conform art. 34 pct. 3 din Legea nr. 7/1996) nu este prescrisă (art. 35 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 republicată).
Așa fiind, având în vedere efectele nulității (quod nullum est nullum producit effectum) și principiul conform căruia actul subsecvent are aceeași soartă cu actul inițial ( resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis șinomo dat quod non habet) în temeiul art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2006 corelat cu părevederile art. 34 pct. 3 și art. 35 din Legea nr. 7/1996, Curtea urmează a admite și acțiunea precizată și extinsă, sens în care va constata nulitatea contractului de donație precizat anterior cu consecința radierii înscrierilor aferente operate în CF nr. 19183 N
Ținând seama că în calitatea de dobânditori subsecvenți donatarii pârâți au obținut Autorizațiile de construire nr. 310/24564 din 3 noiembrie 2006 respectiv nr. 311/24563 din 3 noiembrie 2006 emise de pârâtul Primarul municipiului D pentru punerea în valoare a drepturilor pe care pârâții donatari le-au dobândit în virtutea contractului de donație anulat, se impune ca în temeiul art. 12 din Legea nr. 50/1991 corelat cu art. 1 alin. 6 corelat cu art.18 alin. 1și 2 din Legea nr. 554/2004 să fie admis și capătul de cerere vizând anularea acestor două acte administrative.
5. Cât privește critica privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată aceasta se vădește a fi inutil de analizat având în vedere soluția dată recursului și efectele casării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Prefectul Județului C, împotriva sentinței civile nr. 846 din 16 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică și rejudecând admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant și dispune anularea dispoziției 3.414/2005 emisă de pârâtul Primarul Municipiului
Dispune radierea înscrierilor din CF 19183/N D, realizate în favoarea pârâților și.
Constată nulitatea contractului de donație autentificat sub nr. 2927/2006 de BNP.
Dispune anularea autorizațiilor de construire 310/24564/2006 și 311/24563/2006.
Respinge excepția lipsei de interes a reclamantului.
Menține dispoziția sentinței atacate privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
RED.
DACT. /
3 EX./05.12.2008.
JUD.FOND..
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
